Educația elevilor din țările vorbitoare de limbă engleză a fost influențată de-a lungul timpului (în valuri) de metoda de citire globală. Aceasta este o metodă care pune accentul pe citirea cuvintelor și propozițiilor întregi, un fel de joc de ghicit psiholingvistic, prin care elevii se uită la text, la propoziții, apoi la cuvânt și încearcă să își dea seama din context (ex. poze, cuvintele adecvate) cam despre ce cuvânt este vorba. Această metodă nu a fost validată științific, ci este mai degrabă un curent filosofic.
Această abordare este diametral opusă metodei clasice (fonetică-analitică-sintetică) care pune accentul întâi pe învățarea literelor și a sunetelor care formează un cuvânt, apoi pe îmbinarea dintre ele și abia la sfârșit pe descoperirea înțelesului cuvântului, a propozițiilor și a textului. Această metodă este validată științific, însă aplicarea ei în practică este mai dificilă deoarece presupune ca profesorul să fie bine pregătit profesional.
Metoda globală a devenit în scurt timp populară printre profesorii din America (și nu numai), iar în urmă cu 10-20 ani această metodă a fost promovată masiv la pachet cu alte ideologii pseudo-științifice învelite frumos în ambalajul intitulat „alfabetizarea echilibrată” (balanced literacy). Profesorilor li s-au părut fascinante poveștile prin care li se spunea că tot ce trebuie să facă este să le inspire elevilor dragostea față de lectură, să amenajeze în fiecare clasă un colț de lectură în care elevii să citească individual, iar când elevii au dificultăți de citire, să li se spună să se uite la poze și să ghicească cuvântul pe care trebuie să îl citească.
Dintr-o dată, predarea citirii a devenit ceva magic, ceva fermecător, o activitate care se dezvoltă natural prin imersiune într-o lume a cărților, o acțiune de promovare a iubirii față de cărți, un proces de învățare implicită, în timp ce actul de predare propriu-zis (explicită) a devenit din ce în ce mai marginalizat. Acest curent uneori caracterizat ca alfabetizare bazată pe vibrații („vibes-based literacy”) nu se bazează pe dovezi științifice, ci pe emoții. Profesorilor le-a plăcut ce au auzit. Însă dacă această poveste nu i-a afectat prea tare pe mulți dintre elevii proveniți din medii socio-economice avantajate care aveau abilități lingvistice avansate (sau ai căror părinți și-au permis să le ofere meditații pentru a remedia problemele apărute), pentru copiii din mediile socio-economice dezavantajate și minoritari această abordare s-a dovedit dezastruoasă. De exemplu, când am predat psihologie la un colegiu din statul american Georgia am avut un student care mi-a spus că nu știe „cuvântul acela lung” de pe slide (manipulation). Când am început să îi explic definiția cuvântului, studentul m-a întrerupt și mi-a explicat că știe ce înseamnă manipulation, dar că nu a știut ce scrie acolo.
Acest fenomen social care a fost expus de un reporter de investigație (Emily Hanford) cu mai multe ocazii în ultimii ani, a dus la un seism în învățământul american: În ultimii trei ani majoritatea statelor americane au implementat legislații prin care interzic metoda de citire globală și pe „sora ei” (three-cuing), dar consecințele negative asupra societății americane sunt încă greu de măsurat (și se vor vedea în anii următori). Însă ceea ce se știe acum este că prezentarea acestor povești magice care au înfierbântat mințile multor profesori americani a dus la profituri colosale pentru compania Heinemann care a vândut materiale didactice care promovau aceste metode, dar și pentru „divele” care s-au prezentat ca fiind experte în alfabetizare (Irene Fountas și Gay Pinnell pe de o parte, Lucy Calkins pe de altă parte), care au făcut profituri substanțiale. Acest fenomen a fost expus de către Emily Hanford în Podcastul Sold A Story, care a devenit una dintre sursele principale ale schimbărilor legislative din America. Ulterior, Lucy Calkins a recunoscut că a greșit și că nu a fost complet documentată atunci când a dezvoltat materialele respective, însă până la această oră Fountas și Pinnell nu au avut demnitatea să o facă. Din păcate, există numeroase confesiuni pe grupuri de socializare ale multor profesori care se confuntă cu mustrări de conștiință profunde din cauză că s-au lăsat manipulați de acest fenomen și că le-au făcut rău elevilor lor atâția ani.
Vestea bună este că acum majoritatea profesorilor din America au început să devină mai bine pregătiți profesional și să își ghideze deciziile pe baza științei citirii (The science of reading). Acest lucru l-am observat și eu, și în calitate de cercetător specializat în alfabetizare (reading scientist) mă bucură să văd asta: Dacă în prezentările pe care le făceam profesorilor în perioada 2017-2019, când vorbeam despre Perspectiva Simplă a Citirii (The Simple View of Reading) majoritatea profesorilor păreau că nu știu despre ce vorbesc și trebuia să vin cu explicații suplimentare. Azi, dacă menționez acest cadru teoretic în prezentările mele, majoritatea profesorilor din audiență dau din cap și îmi arată că știu despre ce este vorba.
Dar ce legătură are povestea asta cu România?
În primul rând, e important să înțelegem că dacă luăm decizii neinformați, bazându-ne strict pe emoții, vibrații și ignorând știința, consecințele pot fi dezastruoase. Acest lucru este mai actual ca niciodată în contextul electoral din această perioadă.
În al doilea rând, dacă dorim să îmbunătățim alfabetizarea în România, trebuie să abordăm problema științific. Din păcate, nu știu când se va întâmpla lucrul acesta. De exemplu, în lunile aprilie-mai 2024 a fost lansată o consultare publică referitoare la Ghidul Solicitantului Mecanisme de intervenție pentru alfabetizarea funcțională în învățământul preuniversitar. Atunci am scris un email în care am punctat 4 seturi de propuneri / sugestii pe adresa consultare.peo@mfe.gov.ro, în care am făcut o serie de precizări metodologice prin care să se crească rigurozitatea și eficiența implementării proiectului, cu rugămintea să mi se confirme primirea mesajului. Nu mi s-a răspuns la email. De aici se pot trage multe concluzii, inclusiv faptul că specialiștii în alfabetizare funcțională din România nu trebuie să deranjeze cu soluții pentru cheltuirea eficientă și bazată pe dovezi științifice a celor 42 de milioane de euro. Dar atunci să nu ne mai mirăm că românii votează cu oricine care nu este asociat clasei politice de la guvernare. Înainte să dăm vina pe TikTok sau pe agenții străini, trebuie să ne uităm prima dată în oglindă.
Despre Dacian Dolean
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.
Citește și:
Care este efectul temelor pentru acasă asupra performanțelor elevilor? Rezultatele unui studiu experimental implementat la clasa a III-a, explicate de cercetătorul Dacian Dolean: Am obținut efecte uriașe la dezvoltarea cunoștințelor, la rotunjirea numerelor naturale și aflarea termenului necunoscut
Matei Pop
Virgil Iordache
Alexa Stănescu
Redacția
