Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării primește numeroase sesizări din partea profesorilor, iar analiza cazurilor arată că „în foarte multe situații sunteți victimele discriminării”, a declarat Csaba Asztalos, președintele instituției. În cadrul conferinței „Școala din viitor – resurse și conținut transdisciplinar pentru profesorii de gimnaziu”, organizată de Fundația Vodafone și de Edupedu.ro cu participarea a peste 160 de profesori, președintele CNCD, Csaba Asztalos, a declarat că „ceea ce este afectat în acest moment extrem de puternic este respectul față de cadre didactice, prin persiflarea, subminarea autorității cadrului didactic”.
- Declarațiile au fost făcute la Conferința Națională „Școala din viitor – resurse și conținut transdisciplinar pentru profesorii de gimnaziu”. Aceasta s-a desfășurat pe 15 octombrie 2024, la centrul cultural ARCUB Gabroveni din București, cu participarea a peste 160 de profesori.
Expert în combaterea discriminării pentru Comisia Europeană, membru în conducerea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și cadru didactic la Universitatea din București și la Universitatea Româno-Americană, Csaba Asztalos a atras atenția în cadrul conferinței, „în calitate de părinte, că părinții fac multe nenorociri în sistemul de educație: foarte multe presiuni, foarte multe intervenții, ceea ce din nou are un efect negativ asupra calității actului de educație”.
Acesta a precizat că „ceea ce este afectat în acest moment extrem de puternic este respectul față de cadre didactice, prin persiflarea, subminarea autorității cadrului didactic în preuniversitar sub toate aspectele, pornind de la părinți, chiar și elevi, o parte a mass-media, ceea ce aduce indisciplină în școli. Avem nevoie de disciplină și cred că trebuie să reașezăm acest respect față de cadrul didactic, autoritatea pe care trebuie să o aibă cadru didactic”.
VIDEO Discursul susținut de Csaba Asztalos la conferința „Școala din viitor – resurse și conținut transdisciplinar pentru profesorii de gimnaziu”:
„Am făcut un studiu sociologic acum 3 ani, în cadrul unui proiect, în care am intervievat la nivel național profesori din preuniversitar și părinți ai elevilor din preuniversitar, iar un chestionar s-a referit la identificarea cauzelor hărțuirii în școala preuniversitară. Atât profesorii, cât și părinții au identificat ca primă cauză de hărțuire aspectul fizic al elevului, iar ca a doua cauză – modul în care se îmbracă elevul, cât este de «branduit», ca să spun așa. Au fost și alte cauze pe care aceste două categorii de persoane le-au identificat, dar ce aș vrea să scot în evidență este că în sistemul nostru de educație facem foarte rar studii sau mai deloc despre cum gândim, cum gândesc elevii, cum gândesc profesorii și, ce este important, cum gândesc părinții. Nu putem să implementăm reguli, nu putem să implementăm politici publice dacă nu avem date. Și o formă sau un element important în ce privește colectarea de date este și acest aspect al studiului sociologic cu privire la ceea ce suntem, oglinda noastră, cum gândim noi, cei care suntem implicați în educație.
În ce privește discursul de ură, prima reacție a statului este de a adopta norme, pe lângă legi, adoptă ordine de ministru, regulamente interne. Dar partea de diseminare a acestor norme este deficitară, deci nu reușim să le implementăm. Și cred că o provocare în acest sens ține de faptul că nu ne evaluăm unde suntem, cum gândim. Chiar credem în aceste valori că ne sunt utile sau le trecem la capitolul political correctness sau că așa trebuie și atunci, în mod automat, fără să le diseminăm, fără să le înțelegem, fără să le identificăm utilitatea, mergem mai departe?
Când am preluat conducerea instituției [Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării – N.Red.] în 2005, primul pas pe care l-am făcut, având și resurse la momentul respectiv, a fost să fac un audit intern: cum gândesc cei care lucrează la CNCD? Pentru că trebuie să promoveze un domeniu extrem de dificil. Nu mică mi-a fost mirarea că avem rasiști, avem homofobi, avem misogini angajați, nu neapărat faptul că ei cred în valorile pe care le promovează. Este extrem de dificil să construiești o instituție sau o cultură organizațională, dacă resursa ta umană nu este în clar cu scopul, cu obiectivele instituției și nu crede în aceste obiective.
Ca atare, cred că și în educație este important să se înțeleagă aceste valori ale demnității umane și de ce discursul de ură are efecte extrem de negative asupra elevilor, asupra cadrelor didactice și, desigur, inclusiv asupra părinților. Cred că e importantă partea de a ne pune această oglindă, să vedem cum gândim cei care suntem implicați în educație, dacă înțelegem aceste evaluări, dacă noi credem în aceste evaluări, după care să trecem la etapa de implementare. Este aproape un test zilnic acest demers de a implementa valorile demnității umane și prevenirea și combaterea discursului de ură.
Legat de informație, eu consider că nu ducem lipsă de informație, ci avem prea multă informație, foarte multă informație care ne atacă zilnic câteodată. Adică avem un tsunami de informații și cred că provocarea este de a învăța cum să selectăm informația utilă, corectă și să nu ne lăsăm manipulați de acest tsunami de informații care vine spre noi și înspre elevi, începând de la comunicarea în masă, elementele nedefinite ale internetului, în sensul că nu există limite, zona de publicitate, discurs public, agenda publică. Mereu avem o sumedenie de informații și nu suntem doar în situația de a căuta o informație, ci informațiile vin spre noi și dacă nu știm să le gestionăm, ne sufocă. Cred că aici ar fi un lucru important să învățăm copiii, să învățăm elevii cum să gestioneze informația, cum să identifice informația corectă, cum să identifice informația utilă și cum să utilizeze această informație pe care o identifică.
În ce privește Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, vedem că plângerile pe care le primim în educație sunt diverse. În primul rând, primim plângeri din partea cadrelor didactice. Adică dumneavoastră puteți să fiți victime ale discriminării și în foarte multe situații sunteți victimele discriminării. Și nu mă gândesc doar la situațiile în care în discursul public sunteți stigmatizați, etichetați și atacați ca o întreagă tagmă profesională. Mă gândesc și la situațiile care privesc sistemul de salarizare, relaționare, examenele, ocuparea posturilor, promovarea, elementele de hărțuire care există. Pot să dau nenumărate exemple de plângeri pe care le-am primit, le primim și le-am soluționat.
Copiii pot fi victimele discriminării și cred că și în acest sens este extrem de important să prelucrăm aceste valori copiilor, să le explicăm exact ceea ce înseamnă aceste valori într-un sens în care să fie accesibil pentru ei. Limbajul este extrem de important și aici îmi aduc aminte de o plângere recentă realizată împotriva acelor școli care au intrări distincte pentru cadrele didactice și care au scări interioare distincte pentru cadrele didactice. Ne-am gândit foarte mult în Colegiul director [forul de conducere al CNCD – N.Red.] și m-am gândit că existau și pe vremea mea aceste intrări separate, scări separate și era o ghidușie dacă reușeam să urcăm două etaje pe scara profesorului, fără să fim văzuți. Am ajuns la concluzia că e o formă de de respect față de profesor. Și cred că ceea ce este afectat în acest moment extrem de puternic este respectul față de cadre didactice, prin persiflarea, subminarea autorității cadrului didactic în preuniversitar sub toate aspectele, pornind de la părinți, chiar și elevi, o parte a mass-media, ceea ce aduce indisciplină în școli. Avem nevoie de disciplină și cred că trebuie să reașezăm acest respect față de cadrul didactic, autoritatea pe care trebuie să o aibă cadru didactic.
Într-o altă speță recentă, într-o plângere a unui părinte față de o școală, doamna director a venit la audieri și ne-a prezentat un instrument foarte util. Se numea «Ghid de relaționare cu părinții». Este extrem de important și am păstrat acel ghid pentru că pot să vă spun, în calitate de părinte, că părinții fac multe nenorociri în sistemul de educație: foarte multe presiuni, foarte multe intervenții, ceea ce din nou are un efect negativ asupra calității actului de educație.
În încheiere, eu consider că în cultura organizațională a unei școli sau unei universități, în care se reușește a se disemina aceste valori ale demnității umane, ale respectului până la urmă, acea entitate educațională va fi mult mai competitivă, va crea acel spațiu de diversitate, de inovație și de creativitate”.
Răspunsurile lui Csaba Asztalos, la întrebările adresate de profesori în conferință:
- „Aș dori să specific de la început că noi, toți oamenii, suntem normali. Avem școli de masă și avem școli speciale, dar noi toți suntem normali. Unii dintre noi putem să avem diferite afecțiuni sau putem să avem o dizabilitate, dar suntem normali. E definiția sau o parte a elementului demnității umane, adică fiecare om are dreptul să fie tratat în ființa sa umană de ființă rațională și este interzis să îl transformăm într-un obiect sau să îl tratăm ca un instrument. Eu sunt pentru integrarea acestor elevi, pentru că încă din grădiniță tendința este de a-i exclude. Noi avem în jur de 800.000 de persoane cu dizabilități, este o discuție dacă ADHD-ul e inclus în dizabilitate, dar las psihologii să spună dacă da sau nu, nu sunt psiholog. Din acești 800.000, 10% sunt copii și avem școlarizați undeva în jur de 25.000 de copii cu dizabilități în acest moment.
- Deci îi excludem din societate, încă din momentul grădiniței. Ulterior, nu vrem să-i vedem în societate când ajung la vârsta la care ar putea să intre pe piața muncii, adică să contribuie cu ceva, pentru că este vorba și de respectul de sine, dacă copilul sau persoana cu o afecțiune poate să contribuie într-o colectivitate, și credeți-mă că pot, pentru că au altă experiență de viață și văd altfel viața. Am întâlnit, de exemplu, medic în scaun cu rotile care era cel mai bun analist din spital și era integrat pe știința sa. Dar noi nu dăm această șansă, societatea, din grădiniță.
- O să-mi spuneți: păi dacă am 2 sau 3 copii cu CES [Cerințe Educaționale Speciale – N.Red.] în clasă, eu ce mai fac? Trebuie să aduc resurse și fiecare copil care are o astfel de afecțiune sau o provocare de acest gen are propriile sale caracteristici. Repet, eu sunt pentru integrare. Cine decide dacă urmează o școală de masă sau o școală specială? Experții. Este comisia de expertiză care dă acel certificat, unde am întâlnit și situații în care părinții refuză să meargă la o evaluare a copilului pentru că se pune o stigmatizare asupra aceluia care are un certificat de CES. Noi am dat acea decizie acum 4 sau 5 ani în care am cerut Ministerului Educației ca la liceu să introducă locuri speciale pentru copii cu nevoi speciale. Și sunt. De ce? Nu este într-o formă de tratament diferențiat în sensul discriminării, ei sunt într-o situație diferită. Dacă nu le dăm șansa, nu vor merge mai departe.
- Este o o abordare, o chestiune de mentalitate, în care eșuăm de cele mai multe ori să explicăm colectivului din grădiniță, din clasă, copilului, copiilor că au colegi care au aceste cerințe speciale. Ei devin în foarte multe situații țintă a hărțuirii, după care reacționează violent, pentru că sunt ținta hărțuirii. Până la urmă, aproape orice copil la un moment dat reacționează violent. Și atunci etichetat, disciplina ș.a.m.d. sancțiuni. În acest moment, consider că nu funcționează sistemul. […] Eu aș introduce foarte multe lucruri în sistemul educație. Așa cum un judecător, dacă vrea să promoveze, trebuie să cunoască acest domeniu sau un funcționar public, dacă cineva vrea să devină funcționar public, are curriculă din acest domeniu, aș face și în cazul profesorilor acest lucru”.
Întrebare din partea profesorilor: Sunt discriminați profesorii din preuniversitar față de cei din universitar, care sunt ajutați în aplicarea curriculumului de asistenți universitari? Un profesor din preuniversitar mai poate lucra fără niciun ajutor pentru a fi, concomitent, diriginte, profesor de disciplină, utilizator la clasă al noilor tehnologii, creator de programe pentru săptămânile Altfel și Verde, omul care aplică acele programe, șef de diverse comisii în școală, profesorul de serviciu pe școală o dată la câteva săptămâni, singurul responsabil de gestionarea disciplinei la orele pe care le desfășoară și responsabilul cu adaptarea copiilor cu CES în școlile în care consilierii școlari sunt insuficienți?
- „Înțeleg că trebuie să fie all inclusive profesorul din preuniversitar. Da, eu vă spun cum aș analiza o astfel de speță, dacă aș fi la Ministerul Educației, dar din fericire nu sunt. Noi analizăm comparabilitatea: dacă profesorii din preuniversitar sunt în situație comparabilă cu profesorii din universitar. Și cred că aici sunt o serie de diferențe, pentru că scopul învățământului preuniversitar este total diferit de scopul învățământul universitar. Dar există o continuitate. Din ce înțeleg eu aici, cred că s-ar pune mai mult problema unor sarcini disproporționate raportat la resursele pe care poate să le aibă un profesor, decât să facem o comparație cu un profesor din mediul universitar. Din ce înțeleg eu, așteptările și cerințele față de un profesor din preuniversitar sunt disproporționate și probabil atunci Ministerul Educației ar trebui să regândească aceste sarcini și pentru aceste sarcini să aducă mai multe resurse umane, că se numește un profesor asistent sau știu eu cum. De regulă, când se fac reforme sau se adoptă decizii, eu recomand să se facă un studiu comparativ, să se strângă date să se vadă cum este și în alte state, care a fost experiența lor, care este încărcătura de muncă, pentru că noi cam trăim unii în bula noastră, adică trăim în București și totul raportăm la București, și Bucureștiul are o țară și nu țara are o capitală, dar sunt foarte multe școli în care nu sunt 25-30 de copii pe un profesor și acolo avem nevoie de alte soluții. Dar în București și copilul meu învață de la 7:30 și e la un colegiu, într-o școală publică, iar cel mic intră la 13 și termină la 20:00 și este un pic inuman, ca să spun așa, cum lucrează.
- Deci cred că acolo unde avem nevoie de mai multe resurse, pentru că avem un efectiv mai mare și cerințele sunt diferite, acolo ar trebui să facem regula mai flexibilă și să alocăm mai multe resurse, indiferent cum numim acea resursă umană. Dar sunt și foarte multe școli unde nu avem nevoie de această resursă, pentru că efectivul este mai mic și activitățile sunt diferite”.
Csaba Asztalos este președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), lector universitar doctor la Universitatea din București și la Universitatea Româno-Americană, este trainer la Institutul Național al Magistraturii pentru prevenirea și combaterea discriminării și unul dintre autorii studiului despre Discursul urii în România. Doctor în științe juridice la Facultatea de Drept a Universității din București, Asztalos a fost expert în combaterea discriminării pentru Comisia Europeană, iar din 2020 este în consiliul de conducere al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Informații de background
Declarațiile au fost făcute la Conferința Națională „Școala din viitor – resurse și conținut transdisciplinar pentru profesorii de gimnaziu”. Aceasta s-a desfășurat pe 15 octombrie 2024, la centrul cultural ARCUB Gabroveni din București, cu participarea a peste 160 de profesori. Evenimentul a fost organizat de Fundația Vodafone și de Edupedu.ro.
Conferința despre Școala din Viitor a fost susținută de Angela Galeța – Directorul Fundației Vodafone, Mircea Miclea – cercetător și fondator al Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom, Domnica Petrovai – coordonatoarea și co-autoarea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România, fondatoarea companiei Mind Education, Csaba Asztalos – cadru didactic la Universitatea din București și la Universitatea Româno-Americană și președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), și Mihnea Moisescu – decanul Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București.
În cadrul evenimentului, Fundația Vodafone a lansat 48 de activități de învățare adaptate curriculumul național împreună cu experți și profesori români. Acestea sunt grupate în patru module tematice: Mediu & Ecologie, Inteligența digitală, Robotica și Pregătiți pentru viitor.
Activitățile de învățare lansate de Fundația Vodafone sunt în format multimedia, sunt însoțite de Ghid didactic, respectă curriculumul național și pot fi accesate de orice cadru didactic interesat de educația prin metode moderne, interesat de adaptarea la elevii săi și la nevoile lor de dezvoltare.
Citește și:
Mircea Miclea: Viitorul e hibrid! Ca să folosească eficient tehnologiile digitale, profesorii trebuie să se gândească dacă aplicațiile de la clasă favorizează adâncimea procesării informației. Ce rămâne în capul elevului este ceea ce este procesat în adâncime, nu ce este accesat ușor
VIDEO Profesorii vor construi Școala din viitor și au un rol esențial în folosirea strategică a tehnologiei în educație
Pregătiți pentru viitor, program pentru elevii de gimnaziu: implicațiile inteligenței artificiale, ale realității augmentate și biotehnologiilor în meseriile viitorului, în 12 activități de învățare, cu ghid didactic gratuit
GHID didactic pentru profesori și activități fascinante pentru elevii lor: drone, roboți, senzori, programare, cloud computing, ioT și mașini electrice / Resursele educaționale digitale sunt gratuite și ușor de folosit cu roboțelul V pe post de asistent didactic
Lecții digitale de Mediu și Ecologie, care pot fi folosite pentru elevii de gimnaziu la clasă și în programele Școala Altfel și Săptămâna Verde lansate de Fundația Vodafone / Care sunt competențele și obiectivele fiecărei activități
Inteligența digitală explicată pe înțelesul elevilor de gimnaziu, în 12 resurse multimedia lansate în programul Școala din viitor ce pot fi folosite la orele de T.I.C, Dirigenție și în Școala Altfel. Ce este identitatea online, cum sunt colectate și folosite datele distribuite în noile media, ce este phishing-ul
Adriana Vișean
Ioana Nicolescu
Redacția
Advertorial
