Cronologia celui mai mare caz de furt intelectual din România – plagiatul lui Victor Ponta

Victor Ponta a obținut titlul de doctor în drept la Universitatea din București în iulie 2003, cu teza „Curtea Penală Internațională”. Îndrumătorul științific al lucrării a fost Adrian Năstase, pe atunci premier în funcție și președinte al PSD. Victor Ponta era la acel moment secretar de stat în cabinetul Năstase.

Pe 18 iunie 2012, ediția online a revistei Nature a publicat un articol în care Victor Ponta, „prim-ministrul României, acuzat că ar fi copiat secțiuni mari ale tezei sale de doctorat în drept din 2003 din publicații anterioare, fără să pună referințe exacte”. Publicația își baza informațiile pe „documente compilate de un whistle-blower” anonim.

Pe 28 iunie într-un interviu acordat cotidianului spaniol El Pais, Victor Ponta a declarat că va demisiona dacă se va dovedi că lucrarea să este plagiată.

Imediat s-a autosesizat Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), care a decis pe 29 iunie 2012 că teza de doctorat a premierului în funcție Victor Ponta este un plagiat.

Din cele 307 pagini ale lucrării, 85 de pagini erau plagiate, potrivit declarației președintelui de atunci al CNADTCU, academicianul Marius Andruh. „Este plagiatul de tip copy-paste”, anunța Andruh, în cadrul unei conferințe extrem de tensionate și la finalul căreia Liviu Pop – ministru interimar al Educației – a desființat forul academic.

Victor Ponta, care declarase cu doar o zi în urmă că va demisiona în cazul în care CNADTCU va da verdict de plagiat, nu numai că nu a demisionat, dar a afirmat despre decizie că ar fi „O mizerie politică … o execuție mafiotă”.

Chiar în ziua deciziei CNADTCU, ministrul interimar al Educației de la acel moment, Liviu Marian Pop, a schimbat componența și regulamentul de funcționare ale CNATDCU, astfel încât Consiliul nu mai avea atribuții în acest domeniu. Pop era interimar la Educație după ce ministrul Ioan Mang demisionase din cauza propriului său scandal de plagiat.

Pe 30 iunie, fostul vicepreședinte al CNADTCU dizolvat, pe atunci rectorul Universității Babeș Bolyai, Ioan Aurel Pop, actual președinte al Academiei Române și, paradoxal, al CNADTCU, se dezicea de decizia de plagiat în cazul Ponta. Acesta considera drept firească reorganizarea făcută de Liviu Pop.

Pe 19 iulie 2012, Consiliul Național de Etică din subordinea Ministerului Educației, care nu avea nicio atribuție de stabilire a plagiatului în cazul demnitarilor și a cărui componență fusese schimbată din temelii de același ministru Pop (în scandalul ministrului demisionar Ioan Mang), decidea că Victor Ponta nu a plagiat.

O zi mai târziu, pe 20 iulie au venit concluziile Comisiei de Etică a Universității București care arătau prin rapoarte elaborate atât faptul că Victor Ponta a plagiat, cât și procedeele folosite pentru a plagia.

„Preluarea copy-paste, fără citare, a unor blocuri masive de text care ajung și la 8-10 pagini ca întindere”, descriau rapoartele UB modalitățile de plagiere.

Pe 17 octombrie 2012 Universitatea din București trimite ministrului Educației, Ecaterina Andronescu, o scrisoare la care erau anexate toate documentele doveditoare ale plagiatului și prin care rectorul UB cerea „vă rugăm să apreciați asupra măsurilor legale incidente”.

„Am citit, am nevoie de determinare juridică. Voi respecta legea, nu eu am făcut aceasta lege, nu eu am aplaudat-o. Voi respecta legea”, a declarat a doua zi ministrul Andronescu. Nu s-a întâmplat nimic în mandatul acesteia.

Abia în luna martie 2013 Ministerul Educației, condus atunci de Remus Pricopie, a anunțat că respinge raportul Universității din București, care a concluzionat că Victor Ponta a plagiat, și a avizat favorabil hotărârea Consiliul Național de Etică (CNE), care a decis că premierul nu a plagiat. În consecință, Ministerul Educației a decis în 2013 să nu îi retragă premierului titlul de doctor.

Pe 16 decembrie 2014, la două zile după ce la minister ajunsese Sorin Cîmpeanu, Victor Ponta a trimis o scrisoare rectorului Universității București, Mircea Dumitru, prin care „îl notifica” pe acesta că a decis să renunțe la titlul de doctor în drept.

„Este un gest pe care trebuia să îl fac mai demult, încă din momentul apariției acuzațiilor publice cu privire la teza mea de doctorat. Nu am făcut acest lucru pentru că m-am considerat de bună credință în argumentele mele la momentul apariției contestării și nu am vrut să amestec planul pur profesional cu cel politic,” explică Ponta.

Sorin Cîmpeanu, abia numit ministru al Educației în Guvernul Ponta, anunță pe 18 decembrie 2014 că a primit de la Universitatea București solicitarea de retragere a titlului de doctor pentru șeful său de Cabinet și că are de gând să respecte legea.

Pe 29 decembrie 2014 Guvernul aprobă în ședință o Ordonanță de Urgență prin care modifică Legea Educației introducând în actul normativ posibilitatea de retragere a titlului de doctor.

În 2016, CNADTCU este repus în drepturi, preia din nou cazul de plagiat al lui Victor Ponta.

Pe 30 iunie, CNATDCU decide din nou că teza de doctorat este un plagiat: „propunem retragerea titlului de doctor în drept, în baza art. 170 din Legea nr. 1 din 2011”, potrivit documentului.

Raportul experților pe baza căruia s-a luat această decizie arată următoarele:

„O lectură, fie ea și rapidă, a lucrării prezentată că teză de doctorat de domnul Victor Viorel Ponta nu lasă nicio îndoială cu privire la faptul că lucrarea analizată se situează cu mult sub standardele minimale pentru o lucrare de doctorat.

Prima etapă a oricărei cercetări științifice o reprezintă documentarea. În acest caz documentarea a fost realizată la un nivel care este sub standardele minime ale unei teze de doctorat. Prezentarea unei simple ”bibliografii selective”, fără indicarea exactă a modului în care a fost valorificată această, nu este uzuală pentru o lucrare de doctorat în drept. Oricum, o bibliografie selectivă presupune prezentarea titlurilor celor mai importante pentru obiectul lucrării și care au fost validate de comunitatea academică, iar autorul lucrării analizate oferă o bibliografie selectivă extrem de sumară și aparent haotic realizată.

În aceste condiții, pot fi imaginate doar două posibile explicății. Fie este vorba de o lucrare de o originalitate absolută, fie suntem în prezența unei încălcări flagrante a normelor de etică academică privitoare la redactarea unei lucrări științifice”

Imediat Ponta depune două contestații – una la CNADTCU și una în instanță. Pe 14 iulie fostul premier Victor Ponta anunță că merge în instanță pentru a contesta decizia CNADTCU.

Consiliul a respins pe 27 iulie 2016 contestația respectivă, iar câteva luni mai târziu Curtea de Apel respinge și ea contestația lui Ponta.

Pe 1 august 2016, Mircea Dumitru semnează în calitate de ministru al Educației un ordin prin care „se retrage titlul ştiinţific de doctor în domeniul drept acordat domnului Ponta V. Victor Viorel de către Universitatea din Bucureşti, conferit prin Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 5.663 din 15.12.2003”.

Ponta a contestat acest ordin în instanță, iar rezultatul acestui proces a fost anunțat ieri, pe 13 iulie 2020, la 8 ani de la debutul acestui scandal.

Citește și:

• BREAKING Victor Ponta a pierdut la Înalta Curte procesul împotriva Ministerului Educației: plagiatul este definitiv / Monica Anisie: În sfârșit, se face dreptate!

• Daniel Funeriu: De azi, Ponta e oficial un hoț. Firesc ar fi ca toate partidele să îi ceară demisia din Parlament

• Ioan Aurel Pop, noul președinte al CNATDCU, a fost împotriva verdictului de plagiat dat lui Ponta de acest for. Președintele numit acum de Anisie saluta în 2012 reorganizarea prin care Liviu Pop neutraliza practic instituția