Ministra Educației a participat joi, 11 iulie, la Evenimentul special ONU pe tema transformării educației, organizat la New York. Aceasta a subliniat faptul că România se confruntă cu un deficit de profesori, în special pentru materiile STEM. Ligia Deca a menționat în acest context că în România deși profesorii sunt sprijiniți prin creșterea salariilor și prin acordarea unei burse egale cu un salariu mediu lunar pentru studenții care vor să aleagă această profesie, asta pare să nu fie suficient. Ligia Deca a spus că profesorii ar trebui să ia parte la discuția despre viitorul sistemul de educație: „ar trebui să avem încredere și în ei”. Discursul despre scăderea atractivității meseriei de profesor de științe vine în contrasens cu faptele oficialului. Reamintim, prin noile legi ale învățământului propuse și asumate de Ligia Deca, cu girul președintelui Klaus Iohannis, a fost eliminat examenul transdisciplinar de Științe din Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a, prevăzut de Legea 1/2011.
Temele centrale discutate în cadrul Evenimentului special organizat de ONU au fost „investiția în educație și construirea de societăți bazate pe învățare”, potrivit unui comunicat al Ministerului Educației.
Ministra a atras atenția cu privire la lipsa de profesori din România: „În România, începem să avem un deficit de profesori, în special în materiile STEM”.
Potrivit spuselor sale, acest deficit este provocat de nivelul ridicat de dificultate al acestei meserii și al criticilor pe care profesorii le primesc și nu de lipsa sprijinului din partea statului: „Am crescut salariile profesorilor cu 50% în medie în ultimul an. I-am implicat în discuțiile privind noul cadru legal și acordăm candidaților la profesie o bursă egală cu un salariu mediu în România, mediu lunar, astfel încât să fie atrași de cariera didactică și nu de alte tipuri de cariere. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, este considerată a fi o meserie extrem de dificilă, cu nu multe mulțumiri, ci multe critici. Oamenii au așteptări mari de la profesori”.
Deca omite să spună că această creștere a salariilor nu a fost rezultatul unei politici guvernamentale de creștere a atractivității meseriei de profesor, ci al celei mai mari greve a profesorilor români în ultimii 18 ani, declanșată în educație în mai-iunie 2023. Ba mai mult, salariul mediu pe economie despre care vorbește ministra în intervenția de la sediul ONU nu este nici acum oferit profesorilor debutanți și nici studenților care vor să devină profesori. Salariul debutantului la 1 iunie 2024 este 3.700 de lei, salariul mediu pe economie pe care ar trebui să îl primească este de aproape 4.000 de lei.
Grilele cu salariile de bază ale profesorilor de la 1 iulie 2024, detaliate pe fiecare funcție, gradație și treaptă de vechime, publicate de Ministerul Educației pot fi consultate aici.
Revenind la declarațiile ministrei, soluția propusă de Ligia Deca este includerea profesorilor în procesul de formulare de politici publice cu privire la educație: „Ar trebui să avem încredere și în ei să facă parte din conversație și să conceapă împreună cu noi sistemul de educație transformat”.
Apare astfel o fractură logică între declarațiile și faptele ministrei Educației, care, deși reclamă lipsa de dorință a tinerilor de a deveni profesori pentru materiile STEM, a exclus, prin „Legile Deca-Iohannis”, proba la Științe din cadrul Evaluării Naționale. Această probă a fost introdusă în 2011 de foștii miniștri Daniel Funeriu și Mircea Miclea și prevedea că examenul de clasa a VIII-a se va susține și la o „probă scrisă transdisciplinară la matematică și științe” (articolul 74 din Legea nr. 1/2011). Articolul a fost prorogat de toate guvernele care s-au succedat la putere din 2012 încoace, iar dispariția STEAM-ului din examenul de final de gimnaziu a fost consfințită de Ligia Deca prin Legea învățământului preuniversitar pe care a adoptat-o.
De remarcat și dublul discurs al ministrului Ligia Deca, care la ONU deplânge situația profesorilor de științe, în timp ce în țară i-a încadrat în mod repetat într-o categorie profesională marginală: în urmă cu un an Ligia Deca vorbea despre profesori de „discipline importante“ și restul, și aceeași Ligia Deca a introdus conceptul „materiilor de bază” inclusiv în Raportul România educată pe care l-a coordonat la Cotroceni din poziția de consilier pe educație al președintelui Klaus Iohannis.
FOTO Fragmente din raportul România educată coordonat de Ligia Deca și lansat în dezbatere de Klaus Iohannis în 2018, document care a stat la baza celor două legi ale educației promulgate în mandatul ministrului Ligia Deca:
Tot la ONU, pe 11 iulie 2024, ministra Ligia Deca a vorbit despre importanța educației adulților, pentru care propune un rol mai important al profesorilor, eventual un rol de consilier: „Noi credem că învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este doar treaba profesorului. Este o responsabilitate socială. Puteți învăța online, puteți învăța de la profesioniști deja existenți, puteți învăța într-o varietate de moduri, dar cine vă ghidează? Cine vă ajută să înțelegeți ce trebuie să învățați? Când este suficient? Ce este mai potrivit pentru tine? Această consiliere, această orientare pe care o oferim în educația inițială, nu sunt sigur că este foarte disponibilă pentru cei care se angajează în învățarea adulților sau în diverse alte formate de învățare pe tot parcursul vieții”.
Declarațiile integrale ale Ligiei Deca din cadrul evenimentului sunt disponibile aici:
„Întrebare: Onorată doamnă ministru, permiteți-mi să mă adresez dumneavoastră, ministru Deca, ministrul Educației din România. Am vorbit despre provocările cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare, dar știm că transformarea educației ar trebui să fie prioritară pentru toți, pentru toate țările. Am subliniat distincția dintre educație și învățarea pe tot parcursul vieții, învățarea abilităților potrivite, a competențelor potrivite pentru provocările secolului XXI. Așadar, ne puteți spune ce face România pentru a face tranziția de la formele tradiționale de predare și educație pentru a îmbrățișa nevoile secolului XXI în ceea ce privește educația?
Ligia Deca: Vă mulțumesc pentru invitație și, de asemenea, aș dori să salut distinșii membri ai panelului. Este, desigur, o provocare pentru noi toți și cred că din ce în ce mai mult nu ne putem gândi la educație și la învățarea pe tot parcursul vieții ca la două concepte separate.
Am vorbit mult despre conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, adică învățarea de la leagăn până la mormânt. Problema este că, în țările noastre, acest concept este asociat în principal cu educația adulților și, după cum știm, educația adulților nu este văzută ca o responsabilitate exclusiv publică, ci ca o responsabilitate comună între angajatori, individ și, poate, în unele cazuri, stat. Acum, odată cu pandemia COVID și cu nepotrivirea competențelor, după cum s-a menționat anterior, trebuie să analizăm din nou acest aspect și să vedem dacă învățarea pe tot parcursul vieții, adică învățarea exact așa cum este specificată în definiție, de la vârste foarte fragede, de la educația timpurie până la perfecționare și recalificare, nu ar trebui să devină, de fapt, o responsabilitate publică, iar partajarea costurilor despre care am vorbit în cadrul panelului anterior ar trebui, probabil, să analizăm din nou modul în care este finanțată învățarea pe tot parcursul vieții în general.
În România, avem deja învățământ gratuit obligatoriu de la vârsta de 4 ani până la 18-19 ani, deci sfârșitul învățământului secundar superior. Acum finanțăm și o mulțime de proiecte cu ajutorul banilor europeni, dar și al fondurilor naționale pentru educația adulților. Dar problema este că acestea sunt izolate, nu-i așa? Există diferite ministere, diferite agenții, diferite moduri de măsurare. Astfel, în educație avem sistemul de credite ECTS. În educația adulților avem un sistem diferit. Iar acest lucru înseamnă că nu putem avea o privire strategică cuprinzătoare asupra modului în care se produc aceste nepotriviri și unde anume se produc acestea. Se întâmplă aproape când măsurăm rezultatele PISA la vârsta de 15 ani? Au loc după învățământul superior? Au loc după învățământul profesional? Se întâmplă la 15 ani după ce ați absolvit? Așadar, avem nevoie de un sistem care să măsoare mai bine unde au loc nepotrivirile de competențe și trebuie să intervenim acolo într-un mod mai strategic.
Ați menționat, de asemenea, ce face România în ceea ce privește creșterea sinergiei. Unul dintre lucrurile pe care le facem este să încercăm să conectăm mai bine sistemul nostru de educație profesională cu piața muncii și cu educația adulților. Finanțăm aproape 30 de campusuri regionale în care autoritățile locale, angajatorii, școlile și universitățile lucrează împreună pentru a oferi copiilor o educație profesională care este duală, ceea ce înseamnă că jumătate este în școală, jumătate este la angajator, astfel încât să remediem neconcordanța de competențe. Și aceasta este o investiție de peste 500 de milioane de euro. Și nu este ușor pentru că oamenii sunt obișnuiți să lucreze separat, mai ales când vine vorba de educația inițială și de educația continuă. Și, în cele din urmă, vreau să mai fac o precizare. Trebuie să analizăm și modul în care sunt priviți profesorii, care este rolul lor, și mă bucur foarte mult că David este aici, pentru că noi credem că învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este doar treaba profesorului.
Este o responsabilitate socială. Puteți învăța online, puteți învăța de la profesioniști deja existenți, puteți învăța într-o varietate de moduri, dar cine vă ghidează? Cine vă ajută să înțelegeți ce trebuie să învățați? Când este suficient? Ce este mai potrivit pentru tine? Această consiliere, această orientare pe care o oferim în educația inițială, nu sunt sigură că este foarte disponibilă pentru cei care se angajează în învățarea adulților sau în diverse alte formate de învățare pe tot parcursul vieții. Și poate că este ceva la care trebuie să ne gândim. Dacă ne uităm la indicatorii noștri când vine vorba de învățarea pe tot parcursul vieții, nu stăm prea bine. Da, nu stăm bine. Avem atât de mulți oameni care nu se află în sistemul de educație, de ocupare a forței de muncă sau de formare, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mai buni în a readuce oamenii în schemele de învățare pe tot parcursul vieții și în a le arăta ce este de fapt valoros, nu doar bifarea căsuței.
Ei au urmat un alt curs și nu suntem siguri dacă este util. Nu, trebuie să ne asigurăm că investiția are un randament. Trebuie să fim eficienți, dar, în același timp, trebuie să vedem care sunt rolurile profesorilor, ce trebuie să facă profesia de profesor sau ce trebuie să se schimbe pentru ca profesorii să poată continua să ne ghideze cetățenii în sistemele de învățare pe tot parcursul vieții.
Întrebare: Dar, doamnă ministru, ați dat din cap cu pasiune când dl Edwards vorbea despre deficitul de profesori, pregătirea profesorilor și dorința, disponibilitatea profesorilor, de asemenea. Ce vreți să spuneți despre asta?
Ligia Deca: Ei bine, cred că este o problemă globală. Nu cred că cifrele pe care le-am primit, de asemenea, în cadrul evenimentului din 17 iunie de la Paris ne spun întreaga poveste. Cred că deficitul de cadre didactice pe care îl resimțim cu disperare în unele părți ale lumii, în Africa subsahariană, în unele părți ale Asiei, începe să fie observat și în părți ale lumii unde nu te-ai aștepta. În România, începem să avem un deficit de profesori, în special în materiile STEM.
Și nu este vorba de faptul că nu vorbim public despre asta sau că nu începem, mai ales după COVID, să sprijinim profesorii în ceea ce privește recâștigarea prestigiului societal pe care îl merită. Am crescut salariile profesorilor cu 50 % în medie în ultimul an. I-am implicat în discuțiile privind noul cadru legal și acordăm candidaților la profesie o bursă egală cu un salariu mediu în România, mediu lunar, astfel încât să fie atrași de cariera didactică și nu de alte tipuri de cariere. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, este considerată a fi o meserie extrem de dificilă, cu nu multe mulțumiri, ci multe critici. Oamenii au așteptări mari de la profesori.
Și de aceea dădeam din cap când vorbea David, pentru că dacă ne așteptăm atât de mult de la ei, dacă îi prețuim atât de mult, dacă îi selectăm într-un mod atât de responsabil, atunci ar trebui să avem încredere și în ei să facă parte din conversație și să conceapă împreună cu noi sistemul de educație transformat. Eu provin din mișcarea studențească. Așa că știu un pic cum este să fii vocea celor din sistem, să simți toate politicile pe care noi, în calitate de factori de decizie, le adoptăm și, în același timp, să nu fii considerat întotdeauna ca făcând parte din conversație. Și cred că, indiferent de ceea ce decidem că sunt principalele priorități pentru viitor, aceste priorități vor fi continuate de oameni și care sunt oamenii din sistem? Studenții, personalul și toți cei care încearcă să facă sistemul să funcționeze.
Întrebare: Ultimele gânduri atunci, onorat ministru al Educației pentru România, doamna Ligia Deca.
Ligia Deca: Vă mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, doamnă moderator. În primul rând, vreau să subliniez încă o dată că faptul că secretarul general al ONU și secretarul general adjunct acordă o asemenea importanță subiectului transformării educației este o mărturie atât a importanței educației pentru societățile noastre viitoare, dar este și o mărturie a viziunii lor asupra acestui subiect. Și vreau doar să spun asta pentru că uneori spunem că este normal să vorbim despre asta. Este un privilegiu să vorbim despre educație la acest nivel. În al doilea rând, vreau să subliniez, de asemenea, că trebuie să avem un echilibru. Uneori, pentru că suntem atât de presați de context, ne străduim să găsim gloanțe de argint. Și trebuie să ne întoarcem și să ne întrebăm, de ce facem asta?
Avem nevoie de un echilibru între personalizarea educației și izolare. Și sunt sigur că putem vorbi despre camerele ecologice în social media și modul în care aceasta afectează capacitatea noastră de a învăța. Trebuie să găsim un echilibru între adaptarea de către state a soluțiilor, a soluțiilor politice și izolaționismul de stat. Trebuie să adaptăm raportul mic dintre studenți și personal, care este foarte comun în universitățile prestigioase Ivy League din întreaga lume, față de așteptarea unei autonomii ridicate de învățare din partea studenților pentru a învăța de pe platforme online. Prin urmare, trebuie să ne întrebăm de fiecare dată când avem un instrument nou, de fiecare dată când avem o idee nouă, de ce o facem? Cine beneficiază de ea? Și suntem siguri că am acoperit toate riscurile, mai ales în cazul unui sistem atât de fragil și atât de esențial pentru societatea noastră? Nu spun că nu ar trebui să fim entuziaști cu privire la evoluțiile tehnologice. Nu spun că nu ar trebui să le folosim. Spun doar că aceleași garanții pe care le aplicăm pentru sistemele noastre ar trebui aplicate oricăror instrumente noi care vin în sistemele noastre. Și, în cele din urmă, aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc dnei Duarte pentru ceea ce a spus despre necesitatea de a utiliza banii noștri pentru dezvoltare, nu doar pentru a aborda simptomele, ci și pentru a crește capacitatea guvernelor naționale de a face față problemelor reale.”