Ministrul Educației a participat joi, 11 iulie, la Evenimentul special ONU pe tema transformării educației, organizat la New York. Aceasta a subliniat faptul că România se confruntă cu un deficit de profesori, în special pentru materiile STEM. Ligia Deca a menționat în acest context că în România deși profesorii sunt sprijiniți prin creșterea salariilor și prin acordarea unei burse egale cu un salariu mediu lunar pentru studenții care vor să aleagă această profesie, asta pare să nu fie suficient. Ligia Deca a spus că profesorii ar trebui să ia parte la discuția despre viitorul sistemul de educație: „ar trebui să avem încredere și în ei”. Discursul despre scăderea atractivității meseriei de profesor de științe vine în contrasens cu faptele oficialului. Reamintim, prin noile legi ale învățământului propuse și asumate de Ligia Deca, cu girul președintelui Klaus Iohannis, a fost eliminat examenul transdisciplinar de Științe din Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a, prevăzut de Legea 1/2011.
Temele centrale discutate în cadrul Evenimentului special organizat de ONU au fost „investiția în educație și construirea de societăți bazate pe învățare”, potrivit unui comunicat al Ministerului Educației.
Ministrul a atras atenția cu privire la lipsa de profesori din România: „În România, începem să avem un deficit de profesori, în special în materiile STEM”.
Potrivit spuselor sale, acest deficit este provocat de nivelul ridicat de dificultate al acestei meserii și al criticilor pe care profesorii le primesc și nu de lipsa sprijinului din partea statului: „Am crescut salariile profesorilor cu 50% în medie în ultimul an. I-am implicat în discuțiile privind noul cadru legal și acordăm candidaților la profesie o bursă egală cu un salariu mediu în România, mediu lunar, astfel încât să fie atrași de cariera didactică și nu de alte tipuri de cariere. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, este considerată a fi o meserie extrem de dificilă, cu nu multe mulțumiri, ci multe critici. Oamenii au așteptări mari de la profesori”.
Deca omite să spună că această creștere a salariilor nu a fost rezultatul unei politici guvernamentale de creștere a atractivității meseriei de profesor, ci al celei mai mari greve a profesorilor români în ultimii 18 ani, declanșată în educație în mai-iunie 2023. Ba mai mult, salariul mediu pe economie despre care vorbește ministrul în intervenția de la sediul ONU nu este nici acum oferit profesorilor debutanți și nici studenților care vor să devină profesori. Salariul debutantului la 1 iunie 2024 este 3.700 de lei, salariul mediu pe economie pe care ar trebui să îl primească este de aproape 4.000 de lei.
Grilele cu salariile de bază ale profesorilor de la 1 iulie 2024, detaliate pe fiecare funcție, gradație și treaptă de vechime, publicate de Ministerul Educației pot fi consultate aici.
Revenind la declarațiile ministrei, soluția propusă de Ligia Deca este includerea profesorilor în procesul de formulare de politici publice cu privire la educație: „Ar trebui să avem încredere și în ei să facă parte din conversație și să conceapă împreună cu noi sistemul de educație transformat”.
Apare astfel o fractură logică între declarațiile și faptele ministrei Educației, care, deși reclamă lipsa de dorință a tinerilor de a deveni profesori pentru materiile STEM, a exclus, prin „Legile Deca-Iohannis”, proba la Științe din cadrul Evaluării Naționale. Această probă a fost introdusă în 2011 de foștii miniștri Daniel Funeriu și Mircea Miclea și prevedea că examenul de clasa a VIII-a se va susține și la o „probă scrisă transdisciplinară la matematică și științe” (articolul 74 din Legea nr. 1/2011). Articolul a fost prorogat de toate guvernele care s-au succedat la putere din 2012 încoace, iar dispariția STEAM-ului din examenul de final de gimnaziu a fost consfințită de Ligia Deca prin Legea învățământului preuniversitar pe care a adoptat-o.
De remarcat și dublul discurs al ministrului Ligia Deca, care la ONU deplânge situația profesorilor de științe, în timp ce în țară i-a încadrat în mod repetat într-o categorie profesională marginală: în urmă cu un an Ligia Deca vorbea despre profesori de „discipline importante“ și restul, și aceeași Ligia Deca a introdus conceptul „materiilor de bază” inclusiv în Raportul România educată pe care l-a coordonat la Cotroceni din poziția de consilier pe educație al președintelui Klaus Iohannis.
FOTO Fragmente din raportul România educată coordonat de Ligia Deca și lansat în dezbatere de Klaus Iohannis în 2018, document care a stat la baza celor două legi ale educației promulgate în mandatul ministrului Ligia Deca:
Tot la ONU, pe 11 iulie 2024, ministrul Ligia Deca a vorbit despre importanța educației adulților, pentru care propune un rol mai important al profesorilor, eventual un rol de consilier: „Noi credem că învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este doar treaba profesorului. Este o responsabilitate socială. Puteți învăța online, puteți învăța de la profesioniști deja existenți, puteți învăța într-o varietate de moduri, dar cine vă ghidează? Cine vă ajută să înțelegeți ce trebuie să învățați? Când este suficient? Ce este mai potrivit pentru tine? Această consiliere, această orientare pe care o oferim în educația inițială, nu sunt sigur că este foarte disponibilă pentru cei care se angajează în învățarea adulților sau în diverse alte formate de învățare pe tot parcursul vieții”.
Declarațiile integrale ale Ligiei Deca din cadrul evenimentului sunt disponibile aici:
„Întrebare: Onorată doamnă ministru, permiteți-mi să mă adresez dumneavoastră, ministru Deca, ministrul Educației din România. Am vorbit despre provocările cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare, dar știm că transformarea educației ar trebui să fie prioritară pentru toți, pentru toate țările. Am subliniat distincția dintre educație și învățarea pe tot parcursul vieții, învățarea abilităților potrivite, a competențelor potrivite pentru provocările secolului XXI. Așadar, ne puteți spune ce face România pentru a face tranziția de la formele tradiționale de predare și educație pentru a îmbrățișa nevoile secolului XXI în ceea ce privește educația?
Ligia Deca: Vă mulțumesc pentru invitație și, de asemenea, aș dori să salut distinșii membri ai panelului. Este, desigur, o provocare pentru noi toți și cred că din ce în ce mai mult nu ne putem gândi la educație și la învățarea pe tot parcursul vieții ca la două concepte separate.
Am vorbit mult despre conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, adică învățarea de la leagăn până la mormânt. Problema este că, în țările noastre, acest concept este asociat în principal cu educația adulților și, după cum știm, educația adulților nu este văzută ca o responsabilitate exclusiv publică, ci ca o responsabilitate comună între angajatori, individ și, poate, în unele cazuri, stat. Acum, odată cu pandemia COVID și cu nepotrivirea competențelor, după cum s-a menționat anterior, trebuie să analizăm din nou acest aspect și să vedem dacă învățarea pe tot parcursul vieții, adică învățarea exact așa cum este specificată în definiție, de la vârste foarte fragede, de la educația timpurie până la perfecționare și recalificare, nu ar trebui să devină, de fapt, o responsabilitate publică, iar partajarea costurilor despre care am vorbit în cadrul panelului anterior ar trebui, probabil, să analizăm din nou modul în care este finanțată învățarea pe tot parcursul vieții în general.
În România, avem deja învățământ gratuit obligatoriu de la vârsta de 4 ani până la 18-19 ani, deci sfârșitul învățământului secundar superior. Acum finanțăm și o mulțime de proiecte cu ajutorul banilor europeni, dar și al fondurilor naționale pentru educația adulților. Dar problema este că acestea sunt izolate, nu-i așa? Există diferite ministere, diferite agenții, diferite moduri de măsurare. Astfel, în educație avem sistemul de credite ECTS. În educația adulților avem un sistem diferit. Iar acest lucru înseamnă că nu putem avea o privire strategică cuprinzătoare asupra modului în care se produc aceste nepotriviri și unde anume se produc acestea. Se întâmplă aproape când măsurăm rezultatele PISA la vârsta de 15 ani? Au loc după învățământul superior? Au loc după învățământul profesional? Se întâmplă la 15 ani după ce ați absolvit? Așadar, avem nevoie de un sistem care să măsoare mai bine unde au loc nepotrivirile de competențe și trebuie să intervenim acolo într-un mod mai strategic.
Ați menționat, de asemenea, ce face România în ceea ce privește creșterea sinergiei. Unul dintre lucrurile pe care le facem este să încercăm să conectăm mai bine sistemul nostru de educație profesională cu piața muncii și cu educația adulților. Finanțăm aproape 30 de campusuri regionale în care autoritățile locale, angajatorii, școlile și universitățile lucrează împreună pentru a oferi copiilor o educație profesională care este duală, ceea ce înseamnă că jumătate este în școală, jumătate este la angajator, astfel încât să remediem neconcordanța de competențe. Și aceasta este o investiție de peste 500 de milioane de euro. Și nu este ușor pentru că oamenii sunt obișnuiți să lucreze separat, mai ales când vine vorba de educația inițială și de educația continuă. Și, în cele din urmă, vreau să mai fac o precizare. Trebuie să analizăm și modul în care sunt priviți profesorii, care este rolul lor, și mă bucur foarte mult că David este aici, pentru că noi credem că învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este doar treaba profesorului.
Este o responsabilitate socială. Puteți învăța online, puteți învăța de la profesioniști deja existenți, puteți învăța într-o varietate de moduri, dar cine vă ghidează? Cine vă ajută să înțelegeți ce trebuie să învățați? Când este suficient? Ce este mai potrivit pentru tine? Această consiliere, această orientare pe care o oferim în educația inițială, nu sunt sigură că este foarte disponibilă pentru cei care se angajează în învățarea adulților sau în diverse alte formate de învățare pe tot parcursul vieții. Și poate că este ceva la care trebuie să ne gândim. Dacă ne uităm la indicatorii noștri când vine vorba de învățarea pe tot parcursul vieții, nu stăm prea bine. Da, nu stăm bine. Avem atât de mulți oameni care nu se află în sistemul de educație, de ocupare a forței de muncă sau de formare, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mai buni în a readuce oamenii în schemele de învățare pe tot parcursul vieții și în a le arăta ce este de fapt valoros, nu doar bifarea căsuței.
Ei au urmat un alt curs și nu suntem siguri dacă este util. Nu, trebuie să ne asigurăm că investiția are un randament. Trebuie să fim eficienți, dar, în același timp, trebuie să vedem care sunt rolurile profesorilor, ce trebuie să facă profesia de profesor sau ce trebuie să se schimbe pentru ca profesorii să poată continua să ne ghideze cetățenii în sistemele de învățare pe tot parcursul vieții.
Întrebare: Dar, doamnă ministru, ați dat din cap cu pasiune când dl Edwards vorbea despre deficitul de profesori, pregătirea profesorilor și dorința, disponibilitatea profesorilor, de asemenea. Ce vreți să spuneți despre asta?
Ligia Deca: Ei bine, cred că este o problemă globală. Nu cred că cifrele pe care le-am primit, de asemenea, în cadrul evenimentului din 17 iunie de la Paris ne spun întreaga poveste. Cred că deficitul de cadre didactice pe care îl resimțim cu disperare în unele părți ale lumii, în Africa subsahariană, în unele părți ale Asiei, începe să fie observat și în părți ale lumii unde nu te-ai aștepta. În România, începem să avem un deficit de profesori, în special în materiile STEM.
Și nu este vorba de faptul că nu vorbim public despre asta sau că nu începem, mai ales după COVID, să sprijinim profesorii în ceea ce privește recâștigarea prestigiului societal pe care îl merită. Am crescut salariile profesorilor cu 50 % în medie în ultimul an. I-am implicat în discuțiile privind noul cadru legal și acordăm candidaților la profesie o bursă egală cu un salariu mediu în România, mediu lunar, astfel încât să fie atrași de cariera didactică și nu de alte tipuri de cariere. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, este considerată a fi o meserie extrem de dificilă, cu nu multe mulțumiri, ci multe critici. Oamenii au așteptări mari de la profesori.
Și de aceea dădeam din cap când vorbea David, pentru că dacă ne așteptăm atât de mult de la ei, dacă îi prețuim atât de mult, dacă îi selectăm într-un mod atât de responsabil, atunci ar trebui să avem încredere și în ei să facă parte din conversație și să conceapă împreună cu noi sistemul de educație transformat. Eu provin din mișcarea studențească. Așa că știu un pic cum este să fii vocea celor din sistem, să simți toate politicile pe care noi, în calitate de factori de decizie, le adoptăm și, în același timp, să nu fii considerat întotdeauna ca făcând parte din conversație. Și cred că, indiferent de ceea ce decidem că sunt principalele priorități pentru viitor, aceste priorități vor fi continuate de oameni și care sunt oamenii din sistem? Studenții, personalul și toți cei care încearcă să facă sistemul să funcționeze.
Întrebare: Ultimele gânduri atunci, onorat ministru al Educației pentru România, doamna Ligia Deca.
Ligia Deca: Vă mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, doamnă moderator. În primul rând, vreau să subliniez încă o dată că faptul că secretarul general al ONU și secretarul general adjunct acordă o asemenea importanță subiectului transformării educației este o mărturie atât a importanței educației pentru societățile noastre viitoare, dar este și o mărturie a viziunii lor asupra acestui subiect. Și vreau doar să spun asta pentru că uneori spunem că este normal să vorbim despre asta. Este un privilegiu să vorbim despre educație la acest nivel. În al doilea rând, vreau să subliniez, de asemenea, că trebuie să avem un echilibru. Uneori, pentru că suntem atât de presați de context, ne străduim să găsim gloanțe de argint. Și trebuie să ne întoarcem și să ne întrebăm, de ce facem asta?
Avem nevoie de un echilibru între personalizarea educației și izolare. Și sunt sigur că putem vorbi despre camerele ecologice în social media și modul în care aceasta afectează capacitatea noastră de a învăța. Trebuie să găsim un echilibru între adaptarea de către state a soluțiilor, a soluțiilor politice și izolaționismul de stat. Trebuie să adaptăm raportul mic dintre studenți și personal, care este foarte comun în universitățile prestigioase Ivy League din întreaga lume, față de așteptarea unei autonomii ridicate de învățare din partea studenților pentru a învăța de pe platforme online. Prin urmare, trebuie să ne întrebăm de fiecare dată când avem un instrument nou, de fiecare dată când avem o idee nouă, de ce o facem? Cine beneficiază de ea? Și suntem siguri că am acoperit toate riscurile, mai ales în cazul unui sistem atât de fragil și atât de esențial pentru societatea noastră? Nu spun că nu ar trebui să fim entuziaști cu privire la evoluțiile tehnologice. Nu spun că nu ar trebui să le folosim. Spun doar că aceleași garanții pe care le aplicăm pentru sistemele noastre ar trebui aplicate oricăror instrumente noi care vin în sistemele noastre. Și, în cele din urmă, aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc dnei Duarte pentru ceea ce a spus despre necesitatea de a utiliza banii noștri pentru dezvoltare, nu doar pentru a aborda simptomele, ci și pentru a crește capacitatea guvernelor naționale de a face față problemelor reale.”
21 comments
Ne-am găsit să vorbim de STEM…vai de capul nostru!!!
Absolut toate țările civilizate acum bagă STEAM după ce au văzut că toți absolvenții de STEM, chiar și cei care au terminat cu echivalentul lui ’10 pe linie’, nu sunt în stare să gândească pe cont propriu sau să facă o sarcină unde trebuie să fie inventivi.
Toți candidații dau probe de creativitate acum, nu mai merge cu toceala STEM.
Daca tot romanul “se pricepe la orice” – inclusiv la educatie – si tine sa-si afirme public opiniile si ideile este doar o consecinta a mult invocatului “drept la libera expresie” (de care nu am beneficiat pana acum 3 decenii) dar si a aparitiei si utilizarii social media in care – deocamdata – mai oricine poate publica tot ce-i trece prin cap, mai ales in scop de autopromovare, manipulare (influenceri, hateri, etc.), epatare, etc…
Mai subtil si mai important ar fi, in opinia mea, sa dorim sa putem si sa stim sa stabilim, in urma lecturii unei postari: 1.cat de CREDIBILA este opinia postacului, 2,cat de PRAGMATICA, EFICACE si EFICIENTA ar fi aplicarea ideilor afirmate, 3. ce INTERESE si ale cui s-ar satisface prin aplicarea ideilor si opiniilor afirmate public (de regula, nu numai la noi – “FOLLOW THE MONEY”)….
Asa s-a ajuns ca in scoli sa se formeze 3 bastioane (elevi- parinti-profesori) care se lupta intre membrii lor si in Justitie pentru cat mai multe drepturi si cat mai putine responsabilitati (conform legii naturale a “efortului minim”) cu ajutorul – evident dezinteresat – al Justitiei noastre de drepturi si libertati (fara responsabilitati, as adauga eu, atat timp cat responsabilitatile morala, de raportare, sociala si societala, etc. sunt total ignorate in Romania unde nu mai este loc de asa ceva, avand in vedere importanta responsabilitatilor penale, civile, financiare, materiale, dupa caz!, acordate in Codurile noastre penal si civil..).
UE ne-a cerut inca de acum 3 decenii sa inlocuim in titulatura ministerului dedicat termenul INVATAMANT cu termenul EDUCATIE…Oare de ce, credeti? Pentru ca ultimul – implicand INVATAREA (responsabilitatea elevilor) si PREDAREA (responsabilitatea cadrelor didactice) – include pe primul – este un posibil raspuns de bun simt….
Apoi standardele europene (refuzate inca in MinEdu !) ne-au invatat ca educatia este un “produs imaterial, intangibil” (ei, da!) incluzand 3 componente de baza: 1. CUNOSTINTELE (adica informatiile intelese / invatate, nu eventualele pile de care multi considera ca au nevoie) – in franceza “SAVOIR”, 2.DEPRINDERILE (in franceza “SAVOIR FAIRE”) SI 3. ATITUDINILE SI COMPORTAMENTELE (in franceza “SAVOIR ETRE”)… Acestea sunt definite, pentru fiecare ocupatie/ profesie in “standarde ocupationale” si “standarde de formare profesionale” – elaborate in beneficiul si cu concursul tuturor partilor interesate (inclusiv angajatorii/ agentii economici – de care ar trebui sa tina cont toate cadrele didactice si sa fie cunoscute de parinti si elevi, care ar trebui sa fie si ei implicati in consensualizarea continuturilor din aceste standarde…
Ei bine MAI NIMIC din toate aceste principii si idei constructive si pragmatice nu functioneaza in Romania unde interesele unora se opun temeinic si insidios intereselor altora, mimarea/ simularea sunt frecvente iar Justitia este cronofaga, scumpa si imprevizibila….
De exemplu: Autoritatea pentru Calificari a elaborat si publicat sute de asemenea standarde – de regula fara implicarea tuturor partilor interesate si consensualizarea lor, iar in scoli si universitati ele sunt total ignorate practic, desi in documentele fiecarei discipline sunt uneori incluse referiri la acestea…
Toate acestea se intampla pentru ca in educatia romaneasca mai sunt decidenti care …. dispretuiesc angajatorii si mediul de afaceri (interesat aparent exclusiv de venituri, profituri, segmente de piata!) si refuza rolul scolii si universitatii de furnizor de cadre calificate pentru mediul de afaceri….
O tentativa de-a se introduce printre criteriile de evaluare indicatorul RATA DE ANGAJABILITATE A ABSOLVENTILOR (in SUA, acesta fiind unicul indicator general considerat a fi relevant pentru CALITATEA universitatii in topurile nationale)… Aceiasi decidenti simuleaza de 20 de ani ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI (prin ARACIP si ARACIS) – prin cerinte impuse de ei din birouri, fara consensualizari cu partile interesate si doar prin documente care “suporta orice” si se pot usor transpune copy-paste de la un an la altul si de la o scoala/ universitate la alta. Avand in vedere si costurile functionarii acestor agentii care se complac in mimari (conform OUG 75-2005, chipurile abrogata pirn noile legi ale invatamantului din 2023, dar de fapt fiind copiata cvasi-integral in textele L198/2023 si L 199/2023 ale invatamantului preuniversitar si universitar)…
Nu vi se pare ciudat faptul ca mai toate revendicarile publicate in social media privind educatia se refera doar la bani, finantari publice/ private, salarii si burse, etc desi gravele probleme mentionate mai sus au generat in 3 decenii numeroase CONTRAPERFORMANTE, deci NON-CALITATEA educatiei….
O simpla reorientare a deciziilor Legislativului si Executivului catre BENEFICIARII educatiei (mai ales elevii, studentii, absolventii si angajatorii) cu CONSIDERAREA si CONSENSUALIZAREA democratica a opiniilor/ ideilor/ propunerilor) ar fi oportuna si necesara…
Dar – fiind direct implicat din anii 2000 in managementul calitatii in educatie – stiu prea bine ca insasi existenta beneficiarilor/ clientilor educatiei a fost – si mai este – contestata (!!!) de unele cadre didactice cu responsabilitati in virtutea unor principii/ idei desuete/ nocive si, se pare, imortale 1.”Noi, profesorii si demnitarii alesi sau numiti, stim MAI BINE ce le trebuie elevilor si studentilor nostri”, 2.”Ordinul sefului este lege pentru subordonat si se executa intocmai, la timp si fara comentarii”, 3.”Invatamantul superior este dedicat cercetarii stintifice, nu formarii de cadre calificate pentru mediul de afaceri”, 4.”Nu avem nevoie de standarde intrucat acestea se opun creativitatii si inovativitatii specifice invatamantuui superior”, 5.”Asigurarea calitatii inseamna a face CA CAlitatea sa fie sigura! ” , 6.”Orice cetatean/ contribuabil este un potential infractor si rostul functionarilor publici (in engleza PUBLIC SERVANT) este sa apere legea in fata tentativelor sale” ….
In asemenea circumstante nu ar trebui sa fie de mirare faptul ca fiecare cetatean are ideile lui cu privire la educatie, ci faptul ca in democratia noastra originala aceste idei NU SUNT LUATE IN CONSIDERATIE si nimeni nu se ocupa de CONSENSUALIZAREA lor! Este FOARTE GRAV!…
A se vedea motivele pentru care Legea educatiei nationale, LEN nr1/2011 a fost modificata intr-un deceniu de peste o suta de ori si in interesul cui! Pana si L198/2023 si L199/2023 promulgate recent au si fost modifcate fiecare de mai multe ori….
Traim doar intr-o lupta continua pentru impunerea INTERESELOR si PRIORITATILOR unora si altora, CONSENSUALIZAREA fiind aparent ignorata, cel putin in domeniul educatiei…
Am fost astăzi la titularizare, într-un sistem care nu a făcut față codului roșu de caniculă. Dată fiind situația climatică, situația descurajatoare a posturilor, precum și teatrul absurdului jucat de Ministerul Educației cu examenul de titularizare, foarte multe persoane au părăsit sala de examen. Pentru a înțelege ceea ce vreau să zic, dacă eu am luat notă peste 7, deci titularizabilă, acum doi ani, am luat examenul de definitivat care oficial înseamnă că am drepturi depline, din cauza unei școli care nu mi-a oferit continuitate în acest an școlar pentru următorul, a trebuit să dau iar examenul de titularizare, deoarece la ședințele de repartizare au prioritate notele de anul acesta față de notele de ani trecuți. O petiție a fost făcută pentru ca această prioritate aberantă să dispară. Dacă nu vom transforma examenul de titularizare pentru a fi respectată nota mai mulți ani de zile și îi vom obliga pe profesorii care și așa găsesc doar posturi cu contract pe un an, aceștia se vor sătura efectiv și vor renunța a mai da examenul an de an pentru a fi batjocoriți.
Spuneți că este criză,dar posturi pe disciplinele menționate nu apar vacante pentru titularizare.Câte posturi de chimie sunt titularizările în județe?Care este procentul la nivel de țară?Atunci ce vorbim???
@remus genius
Îți citez din Caragiale: “Amice, ești /!”.
Mergând pe logica ta, ar trebui ca studierea limbii române și a limbilor străine să se comaseze într-o materie, cu 2 ore pe săptămână. Le-ar ajunge pentru a învăța să bâguie, cum fac oricum mulți dintre ei.
Pentru foștii noștri elevi, când își vor folosi cu spor capacitatea de a gândi critic,
oriunde sunt ei astăzi:
Noi, vechii profesori STEM, am fi putut face multe, dar am ales cu drag și prin efort să fim profesori de obiecte de reală!
Am dat toată viața examene atent planuite de sistem (ca nu cumva să ,,ne pierdem”)!
Am fost anual, o viață, evaluați prin filtrele rezultatelor elevilor (trăitori într-o societate ce nu mai onorează în mare parte devenirea)!
Am avut mulți șefi inculți, dar șmecheri, care au stors toate avantajele funcției (in timp ce noi in clase nu aveam cretă, scaun funcțional, aer condiționat)!
Am privit zeci de ani cum în sistem apar profesori ,,sclipitori” ( a se citi ,,cu sclipici”)- buni de a fi arătați societății ca fiind de mare încredere și de viitor (dar care aveau doar calitatea de a fi slugarnici- pentru a primi direct clase bune, spre a face acolo ce doresc directorii și spre a crește rapid pe munca elevilor)!
Asta a fost viața de profesor STEM in România- atent (din păcate) doar la a hrăni pe ceilalți cu toată cunoașterea lui! O hrană ce a produs creșterea tehnologică a tot atâtor ani! Azi cu un salariu de 6469 lei- după mărirea de luna trecută, după treizeci și șapte de ani vechime! Și cu perspectiva unei pensii ,,pe contributivitate” la fel ,,de fair”!
P.S. Sistemul românesc de învățământ are în tolbă minciuni potrivite fiecărei generații pentru a da speranță, dar fără resurse! O croială perdantă din start!
Cine mai urmează?
Daca as putea da timpul inapoi, n-as mai intra in invatamant. O bataie de joc de la titularizarea pe care o sustii de n ori, pt ca nu sunt posturi de titular fie pt ca nu le da directorul, fie pt ca stau babaciunile pana la 70 de ani ca sa vina in toiag la munca plus materia care este de invatat, plina de pedagogie cu multe notiuni teoretice care nu se folosesc la clasa. Apoi sa spunem ca definitivatul iti certifica competentele, insa gradul II si gradul I nu isi au rostul, doar ne mananca viata, pt ca mai ales gradul II este plin de pedagogie, se da la universitate unde profesorii de acolo predau numai pedagogie si habar n-au de practica de la clasa ca sa nu mai mentionam ca nu exista un singur profesor de la universitate care sa stie tot ce e in programa de la pedagogie si, pe deasupra, mai sunt si exigenti si nu le convine mai nimic. Sa nu mai amintesc ca ne recomanda carti scrise de ei si fiecare are cate 600 si ceva de pagini de pedagogie, iar una este scrisa de 20 de profesori universitari si ei ne cer noua, o singura persoana, sa stim ce este acolo. Macar daca lasati gradele didactice si celelalte examene, faceti-le pe toate sa fie date la nivel national si desprindeti-le de universitate, sa fie corectate de profesori din domeniul nostru si nu de cei care stiu doar din carti si habar n-au de realitate, concepeti programele cu profesorii de la clasa si nu cu profesori universitari care incarca programa cu muuulte concepte pedagogice care nu se folosesc la clasa…faceti-le cu cap ca sa aveti rezultate. Toti profesorii se plang de programe ca nu au nicio legatura cu practica…de aici ar trebui sa va puneti semne de intrebare si sa va ganditi sa concepeti programele cu profesori care lucreaza in acel domeniu cu elevii si nu cu cei de la universitate care toata viata lor stau cu nasul in carti de teorie si habar n-au de practica de la clasa.
Programa e ok deși ai dreptate ca o carte pe care noi trebuie sa o învățăm e scrisa de vreo 15-20 de persoane și asta spune multe.Nu e problema ,învățăm!Dar nu sunt posturi pentru ca nu sunt scoase.La Liceul Tehnologic Iuliu Maniu din București au ținut posturi pitite ani,ani,ani de zile.Anul acesta au fost nevoiți sa scoată la matematica doua posturi(doua!!),la franceză tot două (4 ani viabilitate ambele!!!),la romana tot 2 (4 ani viabilitate!!!),la istorie și engleza (4 ani viabilitate)!!Ani de zile le-au ținut pitite și abia -abia acum le-au scos după care le-au înjumătățit.Sa le rămână doar lor!Altul sa nu mai apuce un post de pilele și relațiile lor.
Absolvenții vânează job-urile la care câștiga cat mai mult, in funcție si de performantele avute in facultate, daca au urmat si o facultate buna. Un absolvent de nota 5 sau 6 se va duce in vânzări sau pe alt domeniu ce nu are tangență cu calificarea terminată cu un salariu de 3000-3500 lei, un absolvent de nota 7 se va duce pe un job cu salariu poate in domeniul urmat in facultate cu un salariu de 4000 de lei, absolvenții de nota 8 au pretenții la un salariu de 4500-5000 lei iar absolvenții de notele 9,10 se vor duce pe meserii bine plătite, cu salarii peste 7000 lei IT, Medicina etc.
Învățământul ce salariu asigura unui debutant?
un absolvent de informatica , cinci ani , (făcuți cu sudoare nu prin cluburi) daca se angajează ca asistent universitar ia 4000 in mana. fiind înscris la doctorat mai ia un 3200 . dar un doctorat pe IT e multa munca , nu se aseamănă cu doctoratele pe securitate națională și studii europene și alte ,p, alarii.
daca s ar angaja la privat , fiind în top 3 sa zic , ar lua ca debutant 12000..15000. asta e pe IT . in alte domenii nu știu.
evident un salariu mai mare ar motiva tinerii de pe disciplinele astea gen stem și IT să rămână în învățământ . indiscutabil , de ce nu ?!
dar duamna deca , când e vb de bani , muta discuția pe arătură.
pe de altă parte , nu poți creste numai salariilor celor de pe stem. TOATE disciplinele au aceeași prioritate și rost când vorbim de educație.
așa că , duamna deca , fa salarii decente tuturor profesorilor , aloca bani pt cercetare , nu în bătaie de joc și pe urma ieși la rampa.
SOLUȚIE: SPOR DE EXAMEN de 50% din salariu profesorilor care au în încadrare clase terminale și materie de examen. Nici măcar nu ar fi un efort bugetar.
Ce nevoie mai avem de stiinta. Totul se va reducea roboti si AI. Iar lipsa de profesori se va face prin facultati cu dubla sau tripla specializare. Vor fi profesori care stiu cate ceva spoiala dar de baza a unei stinte mai nimic. In Ro nu avem nevoie de carte prea multa, ca se pierd voturile stabilitatii!!
Iar roboții ăia se vor construi singuri și tot așa se vor proiecta singuri. /s
Daca ăla vi se pare un salariu cu care ve-ti atrage un tanar profesionist dispus sa accepte o grămadă de abuzuri, va înșelați amarnic !
“Acest deficit este provocat de nivelul ridicat de dificultate al acestei meserii și al criticilor pe care profesorii le primesc” sunt durerile tănticii care are vorbe la modă la îndemână însă nu cât să îi prostească pe cei de la ONU HQ, care s-au prins că ea bandajează simptome și nu abordează rădăcinile bubelor din educație. Vorbe goale în incercarea de a fenta ONU România, care știe bine problemele educației locale și vede efectele marilor “revoluții” marca Deca vechi de doar o juma’ de an. Uf, făcui, dresei si nu văd efectele; repede, vreau repede! Capricioasă în elitismul său, tanti crede că mișcă logica lumii în gândirea educației. A primit o roată, a luat-o drept jucărie și crede că a inventat-o dânsa. Vai, tanti, nu ne faci onoare!
Auzi, să intervenim la 15 ani, halal analiză cauzală cu intervenția în ultimul ceas, când copiii sunt pierduți pentru educație din clasele primare! Nu stau sa fac analiză pe text că ce-ar ieși…. dar vor pune copiii un chatgpt să vadă ce iese, densitatea vorbelor de lemn și alte dude demagogice exprimate la nivel înalt, că poate-poate. Tantiiii, self-esteem-ul dumitale infinit nu ține loc de soluții. O ședere la țară in Singapore vă lămurește să lăsați altora roata, nu e de jucărie.
Pai are dreptate, trebuie facute transformari, iar bosorogii si profitorii nu vor ca pierd orele alea pe care nu le faceau si le luau ei din asa zisa lipsa de cadre..
Foarte bine ca nu a implementat proba aia din stiinte, fix rahatul ala mai lipsea de dat examen. Mai lipsea sa faca elevii meditatii si pe la prostiile alea.
In alte tari se fac doar 2 ore de stiinte la gimnaziu cu accent pe biologie si atat nu 6 ore separate ca la noi in tara comunista plina de inchistati in valorile trecutului si rigizi la reforma si noutati.
Nu vin, învățământul a ajuns pe mâna unei nespecialiste, a părinților, elevilor, părerea profesorilor nu contează. Profesorii în general ,nu își îndruma copiii către învățământ. Știu că nu vor avea parte de respect. Astăzi cei mai buni elevi se fac bancheri și cei mai slabi profesori. Ministra face tot ce poate că elevii să învețe din ce in ce mai puțin, subiectele la examene sunt din ce in ce mai ușoare. Mai bine poporul român sa se nască cu diplome, de care vrea ministra.
„ar trebui să avem încredere și în ei”
ȘI în ei?! Adică i-am terminat pe ceilalți – părinți, elevi, ONG-uri, tractoriști, covrigari, fotbaliști, băgători în seamă, nea Gică de la MAT, tanti Leana de pe șanț, chiar așa, nu mai avem pe cine consulta și suntem obligați să îi întrebăm ȘI pe profesori?
Da’ ce așa mare grabă? Poate mai găsim vreun pădurar sau strungar sau spărgător de semințe să-i întrebăm și pe ei mai întâi – zic.
Pentru cine nu e mai lent, /s evident.
hai c- ai zis o !!
“ați dat din cap cu pasiune”
Pasionata de plecaciuni, transformatoarea invatamantului, inventatoarea bursei de rezilienta, optimizatoarea subiectelor de la evaluari, prima pe numele ei, Dr. Deca von Luxembourg.
Putregaiul sistemului de educație românesc este Deca!
Nu pare sa înțeleagă cât costă educația STEM, ce investiții trebuie făcute, cum trebuie finanțate competițiile, organizate centrele de excelență județene STEM etc.
Cu vorbe goale nu poți intra in competiție cu țările occidentale si mai ales cu China.
PS
O simplă convenție cu o asociație privată (Nextlab) este doar o picătură in ocean și oferă doar bazele unei dezvoltări ulterioare.