Sistemul educațional francez se confruntă cu o criză fără precedent, în care numărul profesorilor care aleg să părăsească sistemul a crescut notabil în ultimii ani. France24 scrie că „profesorii din școlile publice franceze ating un punct critic, fiind copleșiți de clase supraaglomerate, de muncă excesivă și de salarii care nu reflectă eforturile depuse”.
Între 2012 și 2022, numărul profesorilor care au renunțat la meserie a crescut de patru ori, o tendință alarmantă, potrivit sursei citate, care notează că în iulie Ministerul Educației din Franța a raportat peste 3.185 de posturi didactice neocupate. În anul școlar 2022-2023, peste 15 miloane de ore de predare au fost pierdute în școlile din Republică.
- Aceste statistici nu doar că afectează calitatea educației, ci și pun o presiune enormă pe cei care rămân să predea, mulți dintre ei simțindu-se copleșiți, după cum dau exemple doi profesori citați în materialul France24.
Criza este adâncită după ce reformele recente, implementate de fostul ministru al Educației și apoi premier, Gabriel Attal, nu au reușit să abordeze problemele fundamentale ale sistemului. Este vorba de măsuri precum testarea mai frecventă în școlile primare și separarea elevilor – în special de gimnaziu – în grupe de lucru în funcție de nivelul lor la matematică și limba franceză au stârnit controverse și proteste din partea sindicatelor din învățământ, care consideră că astfel de măsuri nu fac decât să adâncească și mai mult criza, fără a oferi soluții reale pentru suprasolicitarea cadrelor didactice.
Experiențele profesorilor reflectă realitatea grea din sălile de clasă. Rémi Boyer, care a predat timp de 21 de ani, a decis să iasă din sistem mai devreme, afirmând că ultimii șase ani au fost „nerve-wracking” [N. Red. producători de stres] din cauza mediului educațional tot mai dificil. El spune că a fost martorul transformărilor sistemului, dar și al unei lipse tot mai mari de sprijin și resurse, fapte care au dus la deteriorarea condițiilor de muncă.
Un alt exemplu dat în materialul citat este al lui, Paul, un tânăr profesor de design, a ales să renunțe la profesie după doar trei ani, simțindu-se epuizat de responsabilitățile pe care nu se simțea pregătit să le gestioneze. El a subliniat că, deși a intrat în sistem cu intenția de a contribui pozitiv la educația elevilor, realitatea din sălile de clasă a fost departe de a fi ideală. Sarcinile administrative, cerințele de predare diferită în clase cu 30 de elevi și așteptările mari din partea elevilor s-au dovedit a fi o combinație copleșitoare, mai ales că a ocupat postul prin interviu de suplinitori.
- Și în 2022 erau peste 4.000 de profesori care lipseau în Franța, iar autoritățile îi instruiau pe suplinitori pe timpul verii în cursuri de câte 4 zile. Ministrul Educației de la acea vreme, Pap Ndiaye, promitea „câte un profesor în fiecare clasă”, nota Edupedu.ro.
Un alt aspect critic al situației este dificultatea cu care profesorii titulari pot părăsi sistemul, mai notează France24. Procedura de renunțare este complexă și adesea respinsă de autoritățile educaționale locale, ceea ce face ca mulți profesori să se simtă prizonieri într-un sistem care nu le mai oferă satisfacție. Chiar și în cazul în care doresc să părăsească meseria, acest lucru poate dura luni de zile din cauza birocrației, iar cererile pot fi respinse, lăsându-i fără alternative viabile.
Frustrarea profesorilor continuă să crească, iar mulți se întreabă dacă noul ministru al Educației, a cărui numire este așteptată, va reuși să implementeze schimbări reale pentru a îmbunătăți condițiile din sistemul educațional francez. Amintim că elevii și profesorii au început anul școlar francez 2024-2025 cu o ministră demisionară la Educație, în premieră în istoria recentă a statului Francez.
Publicația citată mai transmite că, în acest climat marcat de incertitudine, sindicatele profesorilor organizează proteste, cerând reforme care să abordeze problemele fundamentale ale sistemului educațional. Primele au avut deja loc marți, 10 septembrie, din partea profesorilor de învățământ primar care se opun generalizării Evaluărilor Naționale.