„Societatea la modul general, precum și fiecare individ în parte trebuie să își asume faptul că toate aceste costuri pentru educație reprezintă o investiție și nu o cheltuială fără sens”, spune profesorul Costel Negricea, rectorul Universității Româno-Americane. Acesta a vorbit într-un scurt interviu despre probleme de fond ale sistemului de învățământ, precum nerespectarea obligației ca educația să primească 6% din PIB, dar și despre situația demografică și educațională care a dus la declinul numărului de studenți. În privința universității pe care o conduce, spune că numărul tinerilor care frecventează cursurile este relativ constant în ultimul deceniu, iar tendința ultimilor ani este ca structura acestora să se modifice – „10-15% dintre studenții noștri sunt studenți internaționali”, spune Costel Negricea.
Vocea mediului universitar privat a fost auzită public destul de rar, în ultimii ani, în care educația în ansamblul ei a fost marcată profund, pe rând, de pandemie, de schimbările legislative anunțate sau înfăptuite deja, iar în ultimele săptămâni de prima grevă generală a profesorilor din ultimii 18 ani. Punctele de vedere ale lui Costel Negricea, în interviul de mai jos, reprezintă o rară astfel de perspectivă și vine din partea unei organizații care-și declară implicarea în procesele de reformă, dar și stabilitatea pe o „piață” afectată, la nivel național, de scăderea numărului de studenți.
- Prof.univ.dr.habil. Costel Negricea, profesor de marketing cu doctorat obținut în acest domeniu în 2010, este rectorul Universității Româno-Americane (URA), instituție privată de învățământ superior fondată acum 32 de ani, la scurt timp după revoluție.
În interviu, rectorul Negricea spune că în opinia sa „noile legi ale educației reprezintă un moment care poate să constituie un nou început în acest domeniu atât de important pentru întreaga societate” și că „preferăm să vedem întotdeauna parte plină a paharului, deoarece considerăm că a începe să criticăm noul pachet legislativ înainte de a fi implementat este o modalitate neconstructivă de lucru”.
Întrebat de situația din educație care a determinat, în ultimele săptămâni, greva generală din mediul preuniversitar, la care s-au solidarizat și profesori din mediu universitar sau câteva instituții de învățământ superior, Negricea indică existența unor probleme sistemice: salarizarea adecvată „este ‘o condiție necesară, dar nu suficientă’. (…) Aș mai adăuga și că probabil o parte din neîncrederea cadrelor didactice (și nu numai) în promisiunile de mai bine vehiculate în spațiul public în ultimele săptămâni, provine și din experiența nefastă, aș spune eu, a compromiterii încrederii în multiplele promisiuni vehiculate în spațiul public, inclusiv atunci când acestea au ajuns chiar să fie parte a cadrului legal.”
- Mai precis, spune el, „cel mai relevant exemplu în acest sens este mult discutatul procent de 6% din PIB care ar fi trebuit alocat educației încă de acum peste un deceniu, procent care însă nu a fost respectat vreodată.”
„Societatea, la modul general, precum și fiecare individ în parte trebuie să își asume faptul că toate aceste costuri pentru educație reprezintă o investiție și nu o cheltuială fără sens”, spune el.
- El explică, în interviu, și modul cum a acționat și acționează Universitatea Româno-Americană în așa fel încât să rămână atractivă într-o perioadă în care numărul studenților, la nivel național, este în scădere, dar și în care noile tehnologii „fură” locurile de muncă ale studenților în multe domenii.
Universitatea are o dimensiune socială puternică, fiind, conform declarațiilor rectorului, „singura universitate particulară din România unde 20% dintre numărul studenților de la ciclul de studii de licență și 10% dintre studenții de la ciclul de studii de masterat cu predare în limba română, indiferent de programul de studii și forma de învățământ aleasă, învață gratuit, fără taxă de studii, noi acoperind din resurse proprii (sau atrase) aceste costuri”. Iar această situație nu este una accidentală, ci continuată în fiecare an cel puțin în ultimul deceniu.
Redăm interviul integral cu rectorul Costel Negricea
Rep.: Educația din România trece prin momente dificile, începând cu schimbarea legislației și terminând cu protestele masive ale profesorilor din preuniversitar, susținute de colegii lor din unele universități. În fața acestor turbulențe, care este atitudinea generală pe care o abordează Universitatea Româno-Americană?
Costel Negricea: Fără îndoială, noile legi ale educației reprezintă un moment care poate să constituie un nou început în acest domeniu atât de important pentru întreaga societate, fiindcă o simplă analiză demonstrează că există o corelație directă între performanțele economico-sociale ale țărilor, europene sau non-europene și performanța nivelurilor lor de educație, respectiv nivelul de educație al populațiilor acestora. Privim cu speranță și cu încredere acest nou început și ne dorim ca el să reprezinte debutul unei perioade caracterizate de stabilitate, predictibilitate și bună-credință.
Știți foarte bine că rezultatele vizibile, incontestabile, la nivelul oricărui sistem educațional pot fi demonstrate abia după aproximativ un deceniu, dacă nu cumva un întreg ciclu educațional și acesta este motivul pentru care noi credem că trebuie să contribuim, cu toții, cu tot ceea ce depinde de noi, pentru ca acest nou început să nu fie unul oarecare, ci unul de substanță.
Considerăm că, pe termen lung, soluția rămâne aceeași, respectiv toți actorii implicați – elevii/studenții, cadrele didactice, părinții, guvernanții, societatea, la modul general – trebuie să conlucreze în mod adecvat și având în vedere obiectivele pe termen lung, aflate dincolo de oricare ciclu electoral sau interes punctual, de moment.
Rep.: Cum s-a implicat URA în dezbaterile publice privind reforma legilor în educație? Care au fost principalele probleme urmărite, atât ca instituție privată de învățământ superior, cât și ca instituție activă de mult timp în spațiul academic?
Costel Negricea: URA a fost implicată, încă de la început, în procesul premergător conturării actualelor legi ale educației, găzduind sau participând la dezbateri, în cadrul proiectului România Educată. Atenția noastră a fost concentrată pe transparența și echitatea cadrului legal ce va fi definit de noile reglementări, precum și pe dinamizarea unora dintre aspectele de interes pentru întreg sistemul, cum ar fi internaționalizarea.
Experiența celor peste trei decenii de existență a Universității Româno-Americane ne-a demonstrat că din cauza unor situații controversate, nesoluționate rapid și adecvat, a existat, mai mereu în acești ani, o tendință de supra-reglementare și o orientare predilectă către piața internă, fără a lua prea des în calcul faptul că România a fost, și trebuie să redevină, o destinație academică pe măsura potențialului său.
Rep.: Care sunt principalele probleme ale educației care, în opinia URA, rămân nerezolvate sau sunt rezolvate parțial prin noile legi ale învățământului, atât cea a învățământului preuniversitar, cât și cea a învățământului superior?
Costel Negricea: Considerăm că deja au fost prezentate în spațiul public multiple opinii pe această temă, dar propunerea noastră ar fi să încercăm să implementăm, cu buna-credință necesară, ceea ce este deja prevăzut în cadrul noilor legi și suntem convinși că orice noi propuneri de modificare vor fi posibile vor veni pe agenda publică, în mod natural, la un anumit moment. Preferăm să vedem întotdeauna partea plină a paharului, deoarece considerăm că a începe să criticăm noul pachet legislativ înainte de a fi implementat este o modalitate neconstructivă de lucru.
Rep.: Cum se poziționează URA în privința problemelor care au dus la cele mai ample proteste din educație, din ultimii 18 ani? Care este mesajul instituției pentru autorități, respectiv pentru profesorii care îi formează pe elevii care ajung studenți la URA?
Costel Negricea: Fără îndoială, la nivelul oricărui sistem educațional performant și al oricărei societăți definite de o corectă așezare a scalei de valori, statutul profesional al cadrului didactic și importanța acestei profesii în dezvoltarea societății trebuie să fie la un nivel corespunzător, fapt care, printre altele, presupune și un nivel de salarizare adecvat. Cu certitudine, salarizarea superioară nu este o garanție, în sine, sau ca să folosim o expresie pe care am regăsit-o cu toții în parcursul nostru educațional, este “o condiție necesară, dar nu suficientă”.
Însă, ca să putem atrage în sistemul educațional persoane cu o pregătire profesională adecvată, dar și cu vocație, este necesar să avem (și) un nivel de remunerare comparabil cu restul pieței muncii. Aș mai adăuga și că, probabil, o parte din neîncrederea cadrelor didactice (și nu numai) în promisiunile de mai bine vehiculate în spațiul public în ultimele săptămâni, provine și din experiența nefastă, aș spune eu, a compromiterii încrederii în multiplele promisiuni vehiculate în spațiul public, inclusiv atunci când acestea au ajuns chiar să fie parte a cadrului legal.
Cel mai relevant exemplu în acest sens este mult discutatul procent de 6% din PIB care ar fi trebuit alocat educației încă de acum peste un deceniu, procent care însă nu a fost respectat vreodată. Pe de altă parte, este de dorit ca soluționarea acestor revendicări să se realizeze cât mai rapid, astfel încât situația de față să nu afecteze viitorul profesional al elevilor, iar societatea, la modul general, precum și fiecare individ în parte trebuie să își asume faptul că toate aceste costuri pentru educație reprezintă o investiție și nu o cheltuială fără sens.
Rep.: România se confruntă de mulți ani cu fenomenul participării reduse în învățământul superior, comparativ cu celelalte state europene. Cum încearcă URA să compenseze această scădere a interesului pentru învățământ superior, care afectează în mod substanțial instituțiile private?
Costel Negricea: Rata de participare din populația eligibilă, după cum bine știm, este mult sub media europeană și aceasta este doar una dintre provocări, pentru că la ea se adaugă la cel puțin alte două, respectiv natalitatea scăzută și migrația, ambele cu un impact major asupra efectivelor de elevi și studenți, la nivel de sistem.
Am putea spune că, pe de o parte, nu există o cultură bine înrădăcinată la nivelul societății despre necesitatea studiilor la nivel de învățământ superior, iar slaba calitate a unora dintre absolvenții de studii superioare care nu și-au putut găsi un loc de muncă în corelație cu nivelul lor formal de pregătire, a generat, temporar, credem noi, un curent favorabil ideii că se poate obține performanță sau bunăstare, pe scară largă, și fără prea multe studii sau că un nivel superior de instruire nu este o garanție a unui anumit statut profesional, situație rezultată prin generalizarea unor cazuri relativ izolate/punctuale.
Corelația despre care vorbeam anterior, între nivelurile de dezvoltare ale țărilor și performanțele sistemelor lor educaționale, respectiv rata de participare la învățământul superior credem noi că este mai mult decât relevantă pentru a oferi un răspuns elocvent, în acest sens. Este adevărat că, în prezent, la nivel de sistem de învățământ superior, numărul studenților este la aprox. 45-50%, față de nivelul înregistrat în anul 2008, când depășea 1 milion de studenți, iar universitățile particulare au, actualmente, o pondere de 10-15%, însă, în opinia noastră, dimensiunea socială (de a școlariza cât mai mulți studenți) nu este menirea principală a unei universități particulare, ci calitatea educației oferite acestora, plus oportunitățile de dezvoltare în carieră, cel puțin în ceea ce ne privește.
Referitor la situația Universității Româno-Americane, numărul de studenți este relativ același în ultimii 8-10 ani, ceea ce demonstrează o stabilitate numerică semnificativă, doar că în structură au existat modificări, astfel că, în prezent, aproximativ 10-15% din totalul acestora sunt studenți internaționali, iar acesta este un aspect pozitiv, în opinia noastră.
Și ca să nu considerați că afirmația de mai devreme privind dimensiunea socială a universităților private ilustrează lipsa noastră de sensibilitate la dorința de studia (inclusiv) a studenților cu posibilități materiale mai reduse, vă putem spune că de aproape 10 ani, suntem singura universitate particulară din România unde 20% dintre numărul studenților de la ciclul de studii de licență și 10% dintre studenții de la ciclul de studii de masterat cu predare în limba română, indiferent de programul de studii și forma de învățământ aleasă, învață gratuit, fără taxă de studii, noi acoperind din resurse proprii (sau atrase) aceste costuri.
Cu siguranță, câteva sute de studenți pe an nu reprezintă foarte mult la nivel de sistem, dar pentru noi înseamnă „mica” contribuție pe care o aducem, în fiecare an, la dezvoltarea și bunăstarea societății despre care menționam mai sus.
Rep.: Raportările specialiștilor arată că universitățile private din România își concentrează activitatea într-un număr restrâns de domenii de studiu – în special cele economice/de afaceri, drept, IT. Acestea formează și grosul ofertei URA. Cum descrieți evoluțiile din ultimii ani și ce faceți pentru diversificarea ofertei, în cazul în care există inițiative aparte de creștere a numărului de programe de studii?
Costel Negricea: Există multiple argumente obiective și subiective pentru care oferta academică a Universității Româno-Americane este structurată astfel. Aș adăuga, spre exemplu, că în anul 1991, universitatea noastră avea în structura sa atât studii de medicină, cât și de design, pe lângă cele menționate de către dvs. din zona business, IT și drept, doar că posibilitățile limitate pentru a avea baze de practică medicală sau tehnologică relevante, respectiv cadre didactice titulare la nivelul solicitat de un proces educațional de calitate, ne-au determinat să considerăm mai adecvată fuziunea acestor specializări cu cele existente în cadrul altor universități particulare partenere și asigurarea, în acest fel, a tuturor celor necesare procesului academic.
Pe de altă parte, subiectiv vorbind, fondatorul universității noastre, Profesorul Ion Smedescu, venea din mediul economic, fiind în paralel și cadru didactic în învățământul de stat, în același domeniu, și a ales, în mod implicit, să dezvolte preponderent domeniile unde avea cea mai mare experiență și în care piața muncii de după 1990 cerea cei mai mulți absolvenți (nu uitați că industria era în scădere dramatică în anii ’90). În plus, am spune că dincolo de ideea de conglomerare și de existență a unei oferte academice cât mai diverse, ca și domenii de studii, așa cum există în multe dintre universitățile private de top din lume, credem că e de preferat să acoperi mai puține domenii, dar cu rezultate remarcabile, decât să oferi o diversitate ridicată, dar la un nivel calitativ discutabil.
Aș dori să menționez că totuși aceasta nu înseamnă că nu suntem în permanentă legătură cu nevoile din piața educațională și că nu avem în strategia noastră de dezvoltare și astfel de obiective de diversificare a ofertei educaționale, iar o dovadă palpabilă în acest sens este adăugarea în portofoliul educațional, în urmă cu 6 ani a programelor de studii de licență de “Educație fizică și sport”- o specializare extrem de populară în Statele Unite, respectiv “Kinetoterapie și motricitate specială” – o specializare din ce în ce mai căutată atât în România, cât și la nivel european.
Rep: Care sunt principalele măsuri sau decizii luate la nivelul universității, pentru adaptarea la condițiile în schimbare de pe piața muncii, începând cu automatizarea, care afectează deja multe dintre domeniile acoperite de programele de studiu existente?
Costel Negricea: Referitor la acest subiect, pe de o parte, continuăm dialogul permanent cu companiile/instituțiile publice, preponderent în cadrul așa numitelor ”Advisory Boards” pe care le avem la nivelul fiecărui domeniu și chiar program de studii, alcătuite din reprezentanți ai pieței muncii, specialiști, absolvenți ai universității și împreună încercăm să identificăm care vor fi elementele definitorii ale pieței muncii pe termen mediu și lung.
Cu certitudine, automatizarea și digitalizarea vor redefini anumite joburi, vor substitui integral o parte a acestora sau vor crea altele cu totul noi, iar competențele oferite de noi absolvenților trebuie să corespundă acestui context.
Pe de altă parte, indiferent ce ne rezervă viitorul, este mai mult decât evident că nivelul de “literație digitală” – dacă putem spune astfel, trebuie să crească, indiferent de domeniul de studii. Chiar în anul de studii în care ne aflăm am avut dezbateri ample pe acest subiect și am reformat majoritatea programelor de studii, dar acesta este un proces permanent, în opinia noastră, și numai dinamica schimbării poate fi considerată mai accentuată de această dată.
În paralel, în cadrul unui proiect în valoare de peste 2 milioane de euro, am creat 12 centre de cercetare-inovare și laboratoare care vor contribui semnificativ, prin noile dotări și procese derulate, la dezvoltarea și consolidarea competențelor digitale ale absolvenților.
Rep.: Dar ce măsuri/decizii sunt luate în ceea ce privește inteligența artificială, care a explodat într-un timp foarte scurt ca nivel de utilizare, atât la nivelul activităților academice, cât și în sectoare ale pieței muncii acoperite de programele de studii oferite?
Costel Negricea: Acest nou concept, al inteligenței artificiale, se află într-un proces de integrare și adaptare la nivelul întregii lumi, nu doar în România, și încercăm să ținem pasul cu ceea ce se întâmplă la nivel global. Dincolo de controversele generate în spațiul public, suntem pe deplin conștienți de potențialul imens al inteligenței artificiale și nutrim speranța că, la nivel global, omenirea va avea înțelepciunea necesară să gestioneze aceste aspecte.
La nivel instituțional, am integrat deja, spre exemplu, modul de utilizarea a unor softuri de inteligență artificială (tip Chat GPT) în redactarea lucrărilor de licență/disertație. Utilizarea constructivă, responsabilă a unor astfel de forme de inteligență artificială ar trebui să fie modalitatea adecvată de lucru. Considerăm că subiectul se află în plină dezvoltare și vom mai avea numeroase ocazii de dialog pe acest subiect.
R.P.
Raluca Pantazi
Redacția
