Corpul de control al Ministerului Educației anchetează situația de la comisia de Bacalaureat de la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București, potrivit surselor Edupedu.ro. Luni, pe 26 iunie, președintele comisiei de bac de la Șincai a decis anularea a zeci de lucrări la proba de Limba și literatura română pe motiv că elevii ar fi încadrat greșit formularea „Examenul național de Bacalaureat” pe foile de examen, iar asta ar fi fost interpretată ca semn pe lucrare. Din spusele elevilor, anularea lucrărilor a avut loc după o oră de scris, tinerii au fost puși să rescrie rezolvările, iar timpul de lucru nu a fost prelungit.
Controlul a fost declanșat abia miercuri, după ce marți ministrul Ligia Deca anunța de la sediul Ministerului Educației, în conferință comună cu premierul Ciolacu, că „a rugat” inspectoratul București să monitorizeze cu doi inspectori repsectarea procedurilor acolo.
Între timp președintele de comisie, preotul Gheorghe Dogaru, a fost menținut pe funcție pe perioada celorlalte probe de bacalaureat, fără să existe nicio sancțiune sau modificare a comisiei din partea ISMB sau a ministerului.
Elevii au reclamat nedreptatea care le-a fost făcută la proba de limba română și au spus că lucrările „s-au anulat după o oră și un sfert, în alte săli după o oră jumătate”, iar mulți dintre ei „nu au mai avut timp să termine subiectul III” din această cauză.
Motivul invocat pentru anularea a circa 70 de lucrări ale candidaților la Bacalaureat, în plină probă de examen, potrivit elevilor care au fost în sălile de la Șincai, ar fi fost acela că ar putea fi interpretat de evaluatori ca semn pe lucrare neîncadrarea exactă a sintagmei „Examenul național de bacalaureat” pe două rânduri a câte două cuvinte: „Examenul național” pe primul rând și „de bacalaureat” pe rândul al doilea. Unii dintre elevi au scris „Examenul național de” pe un rând și „bacalaureat” pe al doilea rând.
„Un domn din consiliu a venit, pe la jumătatea examenului, să ne ștampileze subiectele și a constatat că unii copii, în loc să scrie „Examenul Național de Bacalaureat”, „de” pe rândul al doilea, au scris pe primul rând”, a spus una dintre candidate.
„Trebuia, de fapt, „Examenul Național de Bacalaureat”. Mulți au scris pe primul rând și le-a anulat lucrările, ceea ce nu mi se pare corect. Adică se consideră semn că ce? Că am pus „de” pe primul rând și nu pe al doilea rând? Adică mi se pare stupid. Orice chestie de asta absurdă se consideră semn… Sau dacă îngroși o literă. Și ne-a anulat lucrările. De ce?”, a spus un alt absolvent afectat de decizia comisiei de examen.
„La mine în sală s-au anulat 9 lucrări și cam așa a fost și în alte săli. La mine s-au anulat după oră și un sfert, în alte săli s-au anulat și după oră și jumătate. Unii copii nu au reușit să termine subiectul III”, a precizat o altă candidată.
Ce spunea ministrul Ligia Deca: „În dimineața aceasta (n.red. marți, 27 iunie) am rugat Inspectoratul Școlar al Municipiului București să avem un inspector monitor și inspectorul de management instituțional care să monitorizeze activitatea în centrele de examen, pentru a vedea dacă se respectă întocmai prevederile regulamentului care vizează situațiile în care o lucrare poate fi anulată. De asemenea, am verificat și lucrările anulate după proba zilei de ieri, pentru a vedea câte sunt și la ce moment au fost ele anulate. Ca o precizare suplimentară, candidații care greșesc pot taia ce au greșit, există niște metode pe prin care tăierea unor chestiuni greșite pe foaia de examen nu se traduce în nevoia de anulare a lucrării și o să ne asigurăm că se cunoaște mai bine acest lucru. Vom verifica și dacă, în lucrările anulate, există o problemă de timp suficient pentru parcurgerea lucrărilor și vom lua toate măsurile ca astfel de potențiale incidente să nu se mai întâmple. Avem ancheta în desfășurare la aceste centre de examinare.”
ISMB a comunicat tot marți, la solicitarea Edupedu.ro, că „va fi monitorizată activitatea la centrul de examen ,,Colegiul Național Gheorghe Șincai”, pentru a se asigura că sunt respectate prevederile Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat, în ceea ce privește situațiile în care o lucrare poate fi anulată. De asemenea, se vor verifica numărul de lucrări anulate și cantitatea de informație cuprinsă în lucrările anulate, pentru a se stabili în ce măsură timpul de lucru a fost afectat”.
Din acel moment niciun oficial sau un reprezentat al vreunei instituții din Educație nu a mai comunicat nimic legat de acest caz, iar solicitările făcute de Edupedu.ro pe acest caz au rămas fără răspuns până la ora publicării articolului.
Cine este președintele comisiei de Bacalaureat de la Colegiul „Gheorghe Șincai”: un preot, director de colegiu și profesor de Religie, dat afară din Inspectoratul Școlar București în 2019, după un scandal amoros cu o educatoare.
Mihai Peticilă
Redacția
22 comments
Nu ca ar interesa pe cineva, dar nu cred ca de la elevi vin problemele, in contextul in care, luand numai proba de limba romana, si numai CN Sincai in discutie, notele la prima corectare nu au avut prea mare legatura cu modalitatea in care concurentii (nu gasesc o denumire mai adecvata, candidat nu acopera toate consecintele examenului de bacalaureat) au rezolvat subiectele.
Pur statistic, din 234 de concurenti, au contestat nota la limba romana 54 (grad de contestare 23%);
– toate contestatiile au fost admise (neexistand nici macar un caz in care nota dupa contestatii sa coincida cu cea de la prima corectare);
– din 54 de contestatii, 9 (adica 16,7%) au fost cu diminuare a notei, restul de 45 – 83,3% – au fost cu marirea notei;
– diminuarea notei s-a facut, in medie, cu 0,27 de puncte, usor peste pragul de semnificatie de +/- 0,2 puncte (0,2 puncte fiind o marja absolut rezonabila de subiectivism in corectarea unor lucrari cu barem fix si neinterpretabil, la un examen care se vrea a fi absolut impartial)
– cresterea notei s-a facut, in medie, cu 0,58 de puncte, adica mai mult decat dublu fata de media notelor diminuate.
– din cele 9 note diminuate, 4 au fost peste pragul de semnificatie de 0,2 (intre 0,25 si 0,6)
– din cele 45 de note crescute, doar 7 au fost sub pragul de semnificatie (intre 0,05 si 0,2)
– dupa contestatii, (notele la romana la Sincai) au scazut cu 2,45 puncte (pentru ansamblul notelor scazute) si au crescut cu 26,15 puncte (pentru ansamblul notelor crescute)
– au fost 8 contestatii in urma carora notele au crescut cu peste un punct, cea mai mare diferenta fiind de 1,95 de puncte (adica 8 lucrari din 254 in care primii corectori n-ar trebui sa se numeasca nici macar oameni).
Indubitabil, cele de mai sus ar trebui amendate cu niste factori de corectie (necunoscuti, dar care nu fac, din pacate, situatia mai buna, ci dimpotriva), premisele fiind ca:
– corectura in contestatii este mai dura decat prima corectare, atat din solidaritate de breasla (sau pe principiul corb la corb nu scoate ochii), cat si din considerente practice, profesorii de la a doua corectare nedorind supracomisii de verificare
– exista in mod sigur si concurenti care au luat nota mai mare decat cea pe care ar fi meritat-o in cazul unei corecturi obiective a lucrarilor (logic, cam tot atatia cati au fost cei a caror contestatii au fost corectate in plus, dar fara a avea vreo dovada, nici macar statistica, pentru ca nu exista contestatori ai notelor gresite in plus)
Adunand si multimea ipotetica a celor punctati in plus, luand in calcul pragul de semnificatie de 0,2 (si considerand toate notarile care se incadreaza in prima si a doua corectura in intervale de +/- 0,2 puncte – pe baza statistica de mai sus acestea fiind 12 din 54, adica aprox. un sfert – mai degraba o cincime – din numarul total al notelor discordante) si tragand linie,
circa o treime dintre lucrari au fost corectate absolut aiurea, fara legatura cu baremul sau cu ce au scris concurentii.
Si cand ai un examen cu 33% din note flagrant eronate (repet, in favoarea sau in defavoarea concurentilor) si asta nu pare abominabil si revoltator, dar faptul ca niste elevi nu scriu 2 cuvinte pe rand, ci 3 cuvinte pe rand, sau faptul ca cineva vine la examen cu papuci care contravin convingerilor interne ale popii sef de comisie si este descaltata (“de bunavoie”) asta spune multe despre multe lucruri.
1. În Ungaria, lucrările de bacalaureat au numele și clasa candidatului trecute „în clar”, în antetul fiecărei pagini. Lucrările vin tipărite, cu subiecte și spații de rezolvare, pachete, din tipografie, ca niște caiete de lucru!
În România, subiectele se transmit electronic, cu coduri și parole, și se tipăresc la imprimantă, chiar înainte de probă. Prima pagină a lucrărilor se completează conform unei ample legislații, după modele transmise tot electronic, colțurile cu datele candidaților se ascund, se lipesc, se sigilează și se ștampilează (dar nu se mai semnează, pentru că și președintele este considerat potențial infractor, așadar și semnătura LUI e văzută tot ca un potențial semn…
Ce ne spun, toate acestea, despre cum vede Ungaria elevii și profesorii săi vs. cum vede România infrac… elevii și profesorii proprii?
Poate că cei din Berthelot au fost educați să creadă în teoria aceea veche, despre popularea de către romani a provinciilor dace depopulate cu hoți și alți infractori aduși din temnițele Romei (o asemenea teorie a circulat, doar că e cam respinsă, cu variate argumente, de Academia Română)…
(2) dar, în timp ce discutăm despre „legislația semnelor”, ar trebui să raspundem elevului, care întreabă dacă toate acestea nu sunt cumva absurde?
Da, sunt absurde!
Cât se poate de absurde!
Ca un semn să fie un semnal, el trebuie să facă parte dintr-o comunicație. Asta presupune că există și un receptor…
Ori, în examenele din România, de peste un deceniu nu mai există receptor!
Singurii care pot frauda examenele sunt doar cei din minister, care pot transmite subiectele înainte de sigilare (când d-na ministru ne asigură că „a vorbit cu un informatician care i-a spus că nu se poate”, evident încalcă evidența lui s-a putut totuși, lucru logic pentru că subiectele nu apar din senin, ci vin de la oameni care știu ce vor propune, așadar ele există anterior sigilării și închiderii comunicării), sau pot merge în faza de corectură să facă presiuni la Centrul de Evaluare, știind din propria aplicație informatică cărui „cod” să-i urmărească nota.
În rest, orice fir posibil de comunicație este sistematic și riguros tăiat!
Lucrările se amestecă în centrele de examen (nu se mai știe sala) și, în plicuri de câte 50 se trimit la centrele de colectare. Aici se amestecă (iar, se pierde și legătura cu centrul de examen), se pun în plicuri și -abia acum – află în ce județ vor pleca, pentru evaluare. Plicurile ajung, duse de jandarmi, în județul de evaluare, unde se amestecă iar, la Centrele de evaluare (dacă sunt mai multe județe, acum se pierde și legătura cu județul), apoi se fac pachete de câte (sunt : număr evaluatori), se numerotează cu roșu și se dau, aleator, unor profesori, separat doi, care le evaluează independent. Dacă notele puse diferă prea mult, există și o a treia „mână” de evaluare.
Acum, să înțelegem:
(A) Nimeni din centrul de examinare, nici candidatul, nici președintele, nu știu nici măcar în ce județ vor ajunge lucrările, necum la cine
(B) Pe traseu se pierde informația despre de unde vin, de la care centru
(C) la evaluare, profesorii evaluatori sunt stabiliți aleator. Nu se știe care pachet de 40 de lucrări, format din lucrăribdin centre și săli diferite, amestecate și reamestecate, ajunge la care doi profesori.
Atunci, dacă nu se știu toate acestea, CINE este receptorul prezumptiv al „semnului” că „de” e scris pe prima linie și nu pe a doua???
Absurd să mai vorbești despre „semne” în aceste condiții.
Nici dacă ar scrie numele său în clar, pe prima pagină a lucrării, tot nu s-ar schimba nimic, pentru că doi profesori, aleși prin tragere la sorți, din Buzău (sa zicem), nu au de unde să știe cine sau ce este un „Popescu Ion”, din Dolj sau Ialomița
În altă ordine de idei, absurdul situației este întărit de faptul că semnele (fals numite semne, în absența unui receptor) pot fi oricând făcute (!!!) fără nici o încălcare a regulamentului (!!!): orice subiect are și ceva cunredactare liberă. E suficient să începi cu acest punct, anume cu o frază „atipică”. Pot începe primul rând al lucrării cu „Preamărețul domnitor Mihai Vitezul și-a încurajat bravele trupe …” și -sigur- voi fi singurul din România cu fraza aceasta, ușor de identificat dar perfect legală (!!!). Inutilă însă, pentru că doi evaluatori, complet necunoscuți mie, dintr-un județ necunoscut mie, nu au de unde să știe că fraza aceasta include promisiunea că dacă îmi dau 10 le voi da ce nu le va da ministerul niciodată, dotarea completă a cabinetelor lor școlare ( :>>> )
Cum nu există canal de comunicare, semnele sunt absurde, nu-și au rostul!
În locul celor de la Șincai, dacă m-aș înscrie la o facultate și câteva sutimi m-ar duce sub pragul de „buget”, m-aș duce linistit la „cu plată” și aș da în judecată președintele de comisie și ministerul, cerând plata școlarizării, plată la care sunt obligată de abuzul lor!
Iar ca avocată, aș verifica dacă este disponibilă Ioniță Ana-Maria, fata din Titu, cu rezultate foarte bune la învățătură și lucrări excelente la bacalaureat, care a fost eliminată de ministrul Pop din bacalaureat, pentru că modificările de scris datorate obligării scrierii lucrării pe o bancă cu denivelări, ar fi fost „semne”, pretext pentru a escamota o absurdă acuzație anterioară, dovedită falsă, cum că „ar fi schimbat foi din lucrare”, venite de la un corector din București contra a doi candidați buni din Dâmbovița (din două centre diferite), ale căror lucrări au avut nenorocul să ajungă la el, exact când voia să facă pe grafologul necalificat!
Cred ca aceste formulare (care sunt tipizate) ar trebui sa vina deja sa fie date elevilor deja completate la tipografia unde se tiparesc. Dintre cunostintele mele, profesori implicati la asistenta, a fost un stres deoarece aceasta denumire a fost modificata de la o proba la alta.
Asta asa este. Ar trebui sa vina gata tipărite sa nu mai apară probleme.
1. Logica sociala si practica judiciara spun ca anchetati trebuie sa fie cei care au comis nonconformitati si au facut semne vizibile pe lucrare, dar – la noi ca la nimeni – se cere anchetarea celor care au realizat egalizarea de sanse intre cei peste 100.000 de elevi care au respectat regulile de completare si cei 70 care au ales sa nu le respecte!
2. Sunt de acord cu ancheta, insa primul lucru de anchetat ar fi daca este vreo legatura intre un anume liceu si absolventii care au facut un semn vizibil chiar in caseta din stanga a foii de examen.
3. Apoi, este obligatoriu sa se cerceteze daca intre cei “circa 70” de absolventi, care au facut semn vizibil pe lucrare, si anume profesori a existat, sau chiar exista vreo legatura de mentorat, meditatii, poate chiar cu aspect comercial, adica meditatii platite si o probabila intelegere de semn distinctiv. Caci sincer, nu inteleg dece “circa 70” de absolventi gresesc toti la fel. De ce macar unul dintre ei nu a gresit scriind EXAMEN pe primul rand si NATIONAL DE BACALAUREAT pe randul al doilea. Greselile sablon mi se par dubioase si chiar cred ca sunt dubioase.
4. Se pare ca mentalitatea celor “circa 70” de absolventi – care desi avand modelul de completare pe tabla au ales sa nu-l respecte – este de tipul CHIAR DACA NU VREM SA RESPECTAM REGULI SI STANDARDE TREBUIE SA NE ACCEPTATI, probabil chiar o mentalitate – ce se regaseste frecvent in scoli – ca REGULILE SUNT PENTRU FRAIERI SI NOI O SA FACEM SCANDAL PANA CAND CEI CE VOR SA NE INVETE SA RESPECTAM REGULI VOR CEDA SAU VOR FI PEDEPSITI. Trebuie investigat si ce fel de mentalitate au, ca sa stim care va fi viitorul tarii.
5. Nu in cele din urma, daca asistentii si membrii comisiei vor suferi sanctiuni pentru ca au aplicat Art. 56 (5) din Ordinul 4799/2010, se va crea un precedent periculos si – in mod practic – niciun profesor nu va mai putea nici macar sa incerce sa impuna vreo regula sau vreun standard vreunui elev. Va primi imediat replica: “lasa ca e bine asa cum fac eu”, iar elevul non-conformist sustinut si de parinti si de alti non-conformisti vor face legea lor peste Legea tarii, in scoala si chiar in afara ei!
Ce comentariu jenant care prezinta o abordare si mai jenanta.
Este vorba despre un abuz al unui profesor preot, fost inspector scolar de religie din Bucuresti, care a anulat 70 de lucrari ale unor elevi pentru ca au despartit titlul lucrarii intr-un mod in care nu i-a convenit.
Trebuie anchetat abuzul respectiv, acela de a anula lucrarile pe un astfel de motiv!
1. Nu faci distinctia intre o caseta tip antet si un titlu. Sau mai elegant spus faci confuzie intre sceste notiuni. De fapt te banuiesc de analfabetism functional.
2. In nici un caz nu e vorba de ce i-a convenit popii sau nu. E vorba de modelul standard pe care profesorii supraveghetori l-au scris pe tabla si vreo 70 din peste 100.000 l-au ignorat.
Sau l-au gresit! Dar e dubios ca vreo 70 de absolventi – care nu au comunicat direct unii cu altii – fac aceeasi greseala!
Foarte dubios!
Ce comentariu penibil, evident neasumat, autorul nu are curajul propriei pareri, una aberante, de altfel. Sunt gata sa pun pariu ca in spatele pseudonimului Baba Lutza sta fie preotul care si-a gresit cariera (trebuia sa se faca agent de circulatie sau alta meserie la care nu ai nevoie sa gandesti prea mult), fie vreo persoana apropiata de el.
Daca un copil sau doi ar face semne, chiar si astea care numai a semne nu seamana, as intelege, dar daca, la o generatie de 2-300 de copii care dau bac-ul 70 scriu ceva diferit pe foaie, cat de prost poti sa fii sa crezi ca 70 de copii au TOTI semne si intelegeri secrete cu profesorii??
De fapt e vorba de a aplica o regula fara a o pricepe. Din pacate, si profesorii au uscaturile lor, de la profesori de romana care dau note mari pe scris frumos sau note mici pe scris urat, fara a intelege baremul, pana la astfel de personaje sinistre care au inima sa distruga examenul de Bacalaureat unor copii nevinovati.
Cat despre materia religie, fix de astfel de promovari nu are nevoie.
Eu, Baba Lutza, nu am legatura cu domeniul si comentez pe EduPedu nu de ieri, ci de ani de zile.
intrucat nu cunosc persoanele implicate, despre care jurnalistii par a fi bine informati, eu nu comentez persoane, ci spetze sau situatii, de jure et de facto.
EduPedu ma relaxeaza, ca arata cum niste oameni cu carte sunt prostiti de politicieni si redusi la zero social de chiar clientii lor, parinti si elevi, ca intr-o distopie in care cei ce stiu trebuie sa dea socoteala celor care nu stiu, iar cei care sunt saraci, dar muncesc de o viata intreaga, trebuie sa justifice dece sunt saraci celor care nici nu au inceput cariera in munca, dar sunt deja bogati!
E o tema filosofica!
nu știam că s-a scris pe tabla cum trebuie scris pe foaie titlul. și dacă stau să mă gândesc, parca așa a fost mereu, erau indicații clare despre cum să îți scrii numele, titlul, tot. cine nu înțelegea, întreba.
este interesant și că am tot urmărit subiectul asta, dar e prima oară când aud că a fost scris pe tablă. atunci nu mai poți spune că acei copii nu au știut cum să scrie, că a fost un accident.
sunt de acord cu cei care au comentat (aici sau la alte articole pe temă) că este absurdă psihoza asta cu semnele și că ar trebui ca cei cu putere de decizie în sistemul de învățământ să vegheze sa nu mai existe corupție, nu sa chinuiască an de an elevii să fie atenți cum pun punctul la i ca să nu se considere semn.
totuși, până când ajungem acolo… dacă scrie pe tabla CUM sa pui titlul și tu il pui altfel, și mie mi-ar da de gândit
Am gasit pe alt site o declaratie a unor elevi la care m-am distrat maxim: “ne-am scris pe tabla, dar nu ne-am spus pe ce rand sa punem “de-ul”” :)))) Asa ceva… nu au spus explicit PE CE RAND, asa ca nu le-a trecut prin cap sa puna exact ca la tabla, au vrut sa fie creativi :))
Oricum, dupa ce am citit petitia prin care se cerea ca “de buna seama” sa poata insemna absolut orice (poate un punct in plus pentru cei foarte creativi), mi-am pierdut complet increderea in elevii de azi :)))
si ramane dilema: cine au fost mai intai, elevii “de azi” sau profesorii “de azi”?
Stimata Baba Lutza,
Din păcate ma aflu in categoria parintilor a carui absolvent a scris greșit acel titlu.
Nemultumirea copilului meu și a celorlalți nu a stat in faptul ca li s-a anulat lucrarea, ci in faptul ca acest lucru s- a intamplat la o ora si ceva după inceperea probelor.
Nu este vorba ca au ignorat ceea ce au scris profesorii pe tabla, ci este vorba de neatenție, survenita poate si in urma emotiilor. Partea interesantă este ca nici acei profesori supraveghetori care aveau datoria sa le explice regulile examenului nu au facut-o, ba au si semnat lucrarile fara să își dea seama de această scapare a copiilor.
Dubios nu e faptul ca au gresit 70 dintre absolvenți, ci mi se pare dubios faptul că pot exista suspiciuni de a putea face semne distinctive. Pentru ce sa faci aceste semne daca tu – elev, chiar tu – profesor, nici măcar nu stii unde vor ajunge lucrarile acestor copii pentru a fi corectate?
Sau poate nu este așa?
Inainte de a va da cu parerea ar trebui totuși sa va documentați puțin inainte de a denigra niște copii pe care nici măcar nu ii cunoașteți, niște copii eminenți care au participat la olimpiade si care nu s-au confruntat cu astfel de suspiciuni in cadrul acelor competiții.
Am vrut să scriu: “ne-au scris pe tablă, dar nu ne-au spus pe ce rând să punem “de-ul””
Fix asta vroiam sa spun si eu: ancheta nu porneste de unde trebuie si e firesc.
Daca dna baba are dreptate, nu stiu, vedem la finalul anchetei. Poate si dl director stie mai multe si vom afla pe parcurs.
Totusi, ar trebui ca membrii acestor comisii sa fie mai bine instruiti. Cine se ocupa de acest lucru?
Celor 70 de elevi nu li s-a comunicat la începutul lucrării cerința legata de titlu într-un mod care sa asigure respectarea ei. Supraveghetorii nu și-au făcut datoria sa verifice aceste cerințe la începutul sau pe parcursul examenului. După 1 pana la 1,5 ore președintele comisiei s-a apucat TARDIV sa facă acest lucru în mod ABUZIV. BABA LUTZA, as vrea sa fii fost copilul tău în aceasta situație!
Bun. De acord cu ancheta, dar ea vine destul de târziu faţă de momentul în care s-a petrecut incidentul. Pe lângă acest fapt, presa a mai relatat şi de un altul petrecut la acelaşi liceu. E vorba de eleva care şi-a “permis” să intre în examen cu nişte pantofi de sport înscrişi (din fabrică) cu un text fără nicio legătură cu examenul, drept pentru care i s-a “oferit” alternativa: ori se descalţă şi continuă, ori părăseşte sala de examen. Fata a ales (pentru că nu avea, practic, de ales!) prima variantă. Pentru umilinţa la care a fost expusă eleva nu va răspunde nimeni?
,,Procedura” cu descaltatul elevilor nu este prevazuta nicaieri.
Ma intreb ce masura s-ar fi luat impotriva unui elev care ar fi purtat un tricou imprimat cu un text oarecare. Mergand pe logica bazata pe descaltarea elevilor care sunt incaltati cu pantofi imprimati cu un text oarecare, dar si pentru egalitate de sanse, elevul respectiv ar fi avut doua alternative: sa renunte la examen sau sa renunte la tricou. Sau nu ??
S-a umilit singura prin faptul ca nu s-a “echipat” corespunzător. Vin cu tot felul de trăznăi și apoi tot ei sunt cei umiliți, traumatizați etc. Nu au nicio măsură pentru ca nu le-a mai zis nimeni nimic și sunt complet aerieni. Ma uitam în metrou la fetele astea tinere cum umbla îmbrăcate. Le lipsește tariful la vedere și ar fi completa imaginea. Nu am nimic cu nimeni dar e oripilant sa ieși în oraș și sa le vezi lor pitpalacul. Da. Sunt tinere,sunt frumoase, le înțeleg dar… E prea mult.Nu au măsură.
Bine discuția era despre încălțăminte dar ideea e cam aceeași. Noi, ceilalți, care consideram ca e normal sa ai îmbrăcăminte și încălțăminte clasice la examene, testări etc, noi nu suntem traumatizați vizual de asa apariții?
Încă am întipărit pe retina pitpalacul și celulita unei tinere. Pur și simplu e grețos și am și eu dreptul la sănătate vizuala și nu numai. Știu. Celulita e superbă, pitpalacul e libertate, neică! Dar totuși e depășită limita admisă.
Deci nu ii mai plânge de milă, știa ca are examen și a ignorat normele de bun-simț.
tinerii au fost mereu așa! În liceu mulți tineri își caută stilul (nu fost vestimentar!) și se îmbracă/poartă extravagant, testează, apoi revin la sentimente mai bune.
eu nu am o problemă cu tinerii care fac asta, am mai scris. am o problemă când fac asta profesoarele! să vezi o adolescentă cu părul roz nu mi se pare o dramă, să o vezi cu buricul gol sau fundul gol (preferabil nu la școală) – e trist, dar își va da ea seama când va fi adult…dar când vezi profesoare “cocostârci pe catalige”, cu șuvițe albastre, cu unghii de vampă, cu decolteu…abia asta mi se pare penibil și cred că ar trebui efectiv interzis. profesorii de azi sunt niste modele jenante. Nu ai ce pretenții să ai de la elevi când profesorii sunt așa.
stilul nu doar* vestimentar, am vrut să spun
Numai la noi e totul, vai, umilinta. Dar ala de a dat in nu stiu ce tara examenul cu manusi afara? Tare mai sunteti voi maltratati…