„Există încă o rezistență în societatea noastră foarte mare prin care, și cu educația sexuală, și cu educația financiară, vă spun că sunt studii în spate, credem că distrugem inocența copiilor (…)”, a declarat ieri consilierul prim-ministrului pe Educație, Sorin Costreie, la Forumul Educației Financiare. El a spus că „această inocență a copiilor noștri trebuie educată”. La eveniment au mai fost prezenți președintele Iohannis și ministrul Cîmpeanu.
Acesta a subliniat că România se află pe primul loc la numărul de mame minore din Europa: „Rezultatul este acesta: în ce privește educația sexuală, știți că suntem cu numărul cel mai mare de mame minore din Europa, iar în ce privește educația financiară v-am spus unde ne situam. Cred că această inocență a copiilor noștri trebuie educată și, de fapt, inocența în cazul de față înseamnă necunoaștere, ori ținta oricărei educații este o mai bună cunoaștere și înțelegere.”
Cu referire la educația financiară, el a menționat că „nu poate fi introdusă printr-un singur vector” și că „este important ca să avem o privire sistemică în sensul în care s-o dezvoltăm împreună cu educația antreprenorială și competențele antreprenoriale, cu educație economică, educația juridică, deci să avem o privire de ansamblu asupra fenomenului și să le abordăm pe toate”.
Iată ce a spus Sorin Costreie și despre cadrele didactice care ar urma să predea educație financiară: „Pot să am cele mai bune manuale, pot să am cel mai bun curriculum (…), dar dacă oamenii, profesorii care predau copiilor noștri nu sunt pregătiți, nu cred că se va face mare lucru. În special, trebuie să avem profesori pregătiți, profesori competenți și profesori care să-i atragă pe copii, să-i pună să gândească financiar”.
Redăm mai jos discursului lui Sorin Costreie:
Sorin Costerie: Aș vrea să punctez câteva probleme. Unu – care este ținta unei educații financiare? N-o să vin în fața dumneavoastră nici măcar cu o definiție de lucru, că sunteți mult mai specialiști decât mine, dar care este ținta unei astfel de educații? Și cred că ținta este destul de simplă, știți că, în educație, lucrurile sunt simple și complicate, ca în multe alte domenii fundamentale ale vieții noastre. Este o mai bună înțelegere a produselor și mecanismelor financiare pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză, deci decizii informate. De ce? Pentru a înțelege mai bine riscurile și oportunitățile. (…)
Unde ne situam. Deja văd că toată lumea este liniștită că suntem ultimii. V-am spus, cu proprietatea intelectuală nu am fost liniștit. La propriu, nu am dormit niște zile și ne-am gândit ce putem să facem. Așa și aici, cred că ar trebui să fim un pic neliniștiți. Ca să vă neliniștesc și mai mult, o să vă spun că și în ce privește competențele digitale suntem ultimii, vorbesc în Europa. Am în spate niște studii ale OECD-ului. Și în ce privește competențele inovative suntem ultimii. Și toate acestea le menționez, pentru că ele merg mână în mână cu competențele de educație financiară. Cu educația financiară am un studiu din 2019, tot al OECD-ului, care ne plasează ultimii în spațiul acesta sud-est european. Deci suntem ultimii. Acesta este punctul de unde plecăm, dar asta este și o șansă. (…)
Foarte pe scurt care sunt cauzele. În primul rând, vorbind de educație financiară, vorbim de educație (…), iar când vorbim de educație vorbim de un concept deja aproape perimat, vorbim de analfabetismul funcțional, aici suntem primii, este invers graficul și avem procentul cel mai mare. Înțelegerea a ce nu înțeleg copiii este simplă și vă dau un exemplu: dacă li se dă să facă 6 plus 3, peste 96% spun că este 9. Dacă însă li se spune: „Acum la Copenhaga sunt – 3 grade și la Sofia sunt 6 grade, care este diferența de temperatură între cele două capitale?”, pierdem 40 și ceva de copii pe drum. Deci, 40 și ceva de copii care răspunseseră la tabla adunării cum trebuie n-au știut să aplice acest rezultat simplu, care de fapt nu făcea decât trecerea de la memorizarea unei table la înțelegerea ei. Același lucru se întâmplă și în educația financiară. Dacă ne vom axa doar pe livrarea de cunoștințe – și eu cred că marea sau una din marile bube ale învățământului romanesc este axarea pe memorizare și această reproducere întocmai a ce spune manualul, ce spune domnul profesor, atunci suntem pierduți. Suntem pierduți în aceste procente, suntem pierduți între acest „știm, dar nu înțelegem”, ori educația financiară este, cred eu, fix despre a aplica reguli simple și a înțelege riscuri, a înțelege „da, este nevoie de o explicație clară a anumitor concepte” pe care un profesor specializat sau cineva care este în temă poate să le explice copiilor noștri.
O a doua cauză este ca în cazul educației sexuale. Am auzit de nenumărate rânduri o opoziție în cadrul părinților – sunt și ei o anumită clasă, mai ales părinții mai tineri care cer ei educație financiară și care cer ei pentru ei, și asta este foarte bine. Dacă tot am deschis paranteza, în genere, școala trebuie să fie o prelungire a familiei. Și noi dacă vrem să schimbăm ceva la copii, trebuie să schimbăm și la părinți, și să lucrăm împreună. Dar există încă o rezistență în societatea noastră foarte mare prin care, și cu educația sexuală, și cu educația financiară – vă spun că sunt studii în spate – credem că distrugem inocența copiilor, adică dacă copiii noștri înțeleg toate aceste mecanisme mai bine, le distrugem inocența. Aici, recunosc, sunt siderat și nu cred că, dacă punându-le pe ambele în balanță, o să fim mai nepregătiți. Rezultatul este acesta: în ce privește educația sexuală, știți că suntem cu numărul cel mai mare de mame minore din Europa, iar în ce privește educația financiară v-am spus unde ne situam. Cred că această inocență a copiilor noștri trebuie educată și, de fapt, inocența în cazul de față înseamnă necunoaștere, ori ținta oricărei educații este o mai bună cunoaștere și înțelegere.
Trei – educația financiară nu poate fi introdusă printr-un singur vector. Aici este nevoie într-adevăr să aplice o mulțime de cunoștințe și să dobândească o altă mulțime de competențe. Și este important ca să avem o privire sistemică în sensul în care s-o dezvoltăm împreună cu educația antreprenorială și competențele antreprenoriale, cu educație economică, educația juridică, deci să avem o privire de ansamblu asupra fenomenului și să le abordăm pe toate. Și între aceste materii să existe continuitate. Da, educația financiară se face acum o oră la clasa VIII-a. Avem educație antreprenorială, și e foarte bine, în clasa a X-a. Avem educație economică, se introduce și educația juridică, dar trebuie să existe și continuitate între ele. Și mai ales trebuie subliniată latura aceasta practică. Dacă doar se livrează cunoștințe, ei vor produce doar ce este acolo, dar de fapt nu vor fi cetățeni activi și informați. (…)
Să trecem la partea optimistă, la ce este de făcut. Bun, aici putem să adăugăm mai multe ore, putem să venim cu mai multe materii. În primul rând, trebuie să fie coordonate, dar cred că ținta principală este resursa umană. Pot să am cele mai bune manuale, pot să am cel mai bun curriculum (…), dar dacă oamenii, profesorii care predau copiilor noștri nu sunt pregătiți, nu cred că se va face mare lucru. În special, trebuie să avem profesori pregătiți, profesori competenți și profesori care să-i atragă pe copii, să-i pună să gândească financiar. (…)”.