Mulți dintre copiii ucraineni aflați în România nu merg, “din nefericire”, la școli din România, chiar dacă acestea le pun la dispoziție educație în limba ucraineană, deoarece ei optează pentru platforma educațională online pusă la dispoziție de Ucraina, ceea ce constituie o “provocare” pentru autoritățile române, a spus consilierul prezidențial Ligia Deca în cadrul unui panel dedicat Ucrainei, la recentul summit pentru transformarea educației, desfășurat sub egida ONU.
Ea a apreciat că participarea elevilor ucraineni la activități educaționale în școli din România e de preferat pentru că școala la distanță “îi împiedică să ia contact cu un mediu social, cu alți copii. Și ne împiedică pe noi să realizăm care sunt nevoile lor, să le oferim sprijin psihologic sau de alt tip, chestiuni pe care le-am fi putut face dacă se integrau în sistem”.
- De notat că, în intervențiile lor de la același eveniment internațional, reprezentanții Ministerului ucrainean al Educației au vorbit despre nevoile elevilor și profesorilor ucraineni în timp de război și au insistat pe nevoia ca identitatea culturală și învățarea limbii și istoriei ucrainene să fie prioritare pentru educația copiilor, fie că sunt în țară sau în străinătate.
În intervenția sa, Ligia Deca a spus că autoritățile române caută o intervenție comună “pentru a depăși aceste provocări” și a insistat pe nevoia cooptării de profesori ucraineni, din rândul refugiaților, pentru a depăși barierele lingvistice existente.
Peste 45% dintre refugiații ucraineni aflați în România sunt copii și doar 1 din 10 este înscris într-o școală sau grădiniță din sistemul nostru de învățământ, potrivit proiectului EduCare.
Ligia Deca, la dezbaterea pe tema educației ucrainene în timp de război:
“Toți cei care au venit din Ucraina în România au fost bineveniți. Și ne-am dat seama, după un timp, că trebuie să trecem de la o reacție de urgență la acțiuni de sprijin pe termen mediu și scurt. Guvernul român a organizat, recent, un forum de amploare, cu participarea statelor UE, a agențiilor ONU, a Comisiei Europene, pentru a vedea cum să facem acest lucru împreună, așa încât să învățăm unul de la altul și să vedem, împreună cu guvernul ucrainean, cum să-i sprijinim mai bine pe copii.
Din acest punct de vedere, aș vrea să semnalez două chestiuni cu care ne confruntăm în prezent. De exemplu, platforma educațională ucraineană a făcut lucruri minunate pentru a preveni regrese de învățare pentru elevi, din cauza războiului. Dar, din nefericire, înseamnă și că mulți dintre copiii ucraineni care sunt în România nu merg la școli românești, chiar și când acele școli oferă educație în limba ucraineană, pentru că e mai ușor, câteodată, să te uiți la propria tabletă sau smartphone.
Dar acest lucru îi împiedică să ia contact cu un mediu social, cu alți copii. Și ne împiedică pe noi să realizăm care sunt nevoile lor, să le oferim sprijin psihologic sau de alt tip, chestiuni pe care le-am fi putut face dacă se integrau în sistem. Aceasta este o provocare. Iar câteodată e o chestiune de încredere: sunt multe zvonuri și dezinformări care circulă pe social media.
De aceea, guvernul român încearcă să identifice o abordare comună, pentru a depăși aceste provocări și pentru a realiza – pentru că limba română nu e foarte apropiată de cea ucraineană – cum să depășească barierele lingvistice, probabil într-o măsură mai mare decât colegii noștri din Polonia, care oferă un exemplu minunat.
Din acest punct de vedere, am vrea să putem să-i folosim mai mult pe profesorii ucraineni care au statut de refugiat pe teritoriul României. Putem oferi spațiul și resursele pentru ca ei să poată să-și continue misiunea pedagogică, în fața elevilor ucraineni din țara noastră. Dorim doar să putem ajuta mai mult și ne dorim să facem schimburi de informații și să învățăm mai mult cum putem să realizăm acest lucru.”