Comisia de Etică a Academiei de Studii Economice a „îngropat” cazul de plagiat al secretarului adjunct al NATO, Mircea Geoană, prin argumentul că „sursa este menționată la bibliografia finală” pentru cea mai mare parte a pasajelor suspecte de plagiat, iar la acea vreme legislația „nu specifica în mod precis cum trebuie făcută citarea surselor”, scrie jurnalista Emilia Șercan luni, pe Pressone.ro. Ea citează în acest sens o serie de documente ce însoțesc decizia Comisiei ASE.
Analiza sa pe tema deciziei Comisiei de Etică vine la o săptămână după ce aceasta a decis că Mircea Geoană a plagiat două tabele și are 43 de rânduri fără citare în teza de doctorat publicată acum 19 ani. Decizia forului ASE vine după ce, la începutul lunii iulie, Emilia Șercan scria că „cel puțin 78 de pagini din cele 279, cât totalizează lucrarea, au conținut plagiat”.
Acum, Șercan scrie că echipa de traducători autorizați la care a apelat Comisia de Etică pentru a verifica acuzațiile au confirmat toate situațiile indicate de ea:
„Mai exact, traducătorii autorizați au confirmat cantitatea de conținut regăsită în 78 de pagini din teza numărului 2 din NATO. Experții la care a apelat Comisia de etică a ASE au constat următoarele situații:
- traducere integrală (mot à mot);
- traducere parțială cu unele omisiuni din textul-sursă;
- preluare de grafic și traducere de text;
- traducere cu omisiuni din textul-sursă și unele completări ale autorului;
- traducere de text, cu unele omisiuni din textul-sursă și scurte completări ale autorului pentru menținerea fluenței textului;
- traducere parțială, cu păstrarea sensului și ideii din sursa originală.”
Dar, mai notează ea, „deși plagiatul prin traducere a fost confirmat de analiza traducătorilor, decizia Comisiei de etică a ASE este în contradicție cu constatările experților în limba engleză: Mircea Geoană a plagiat, dar doar 0,36%”, chit că într-o anexă la Raportul de caz Comisia scrie că „se confirmă preluarea” – copierea unui conținut din lucrările altor autori.
- „„Comisia a considerat că nu se confirmă plagiatul din punct de vedere legal”, au susținut membrii Comisiei de etică, ascunzându-se după faptul că legislația în vigoare la momentul susținerii tezei (2005) „nu specifica în mod precis cum trebuie făcută citarea surselor””, sumarizează jurnalista.
Potrivit documentelor citate de Emilia Șercan, „celelalte 1.335 de rânduri de conținut provenit din alte lucrări – care totalizează 14.963 de cuvinte – nu au fost considerate plagiate pentru simplul motiv că Geoană le-a adăugat în lista bibliografică, fără a marca explicit în paginile tezei – prin ghilimele sau notă de subsol – care este porțiunea copiată și din ce lucrare a fost preluată”.
Ea scrie că această decizie a fost luată în condițiile în care „o singură lucrare este menționată corect în bibliografie de Mircea Geoană”, alte două fiind „atribuite greșit unor autori care nu au contribuit la realizarea lor”.