Unul din motivele pentru care limbile clasice – latină și greacă veche ar trebui predate în școli mai intens este faptul că sunt limbi grele „și că în general în școală și în societatea contemporană totul este la mintea cocoșului, la un click distanță și ne-am dezobișnuit să facem lucruri grele”, spune filologul și cercetătorul lingvist Ștefan Colceriu într-o intervenție la Radio France International (RFI) România. Acesta a oferit patru argumente pentru predarea limbilor clasice – intervenția, integral mai jos în articol.
„Ne-am dezobișnuit să facem lucruri grele și, dacă cumva vine vreo adversitate peste noi, vreo greutate, ne poate doborî cu ușurință. Latina este – și greaca, niște limbi vechi și grele -, o formă foarte bună de acces, adică de antrenament pentru momente grele în viață. Una e să faci totul foarte repede și să fii doborât din prima și alta e să ai un pic de antrenament și chiar dacă vine, că lucrul rău tot va veni peste tine, să faci față cu altă dispoziție spirituală”, a spus Colceriu în emisiune, în care a vorbit despre un curs pe care îl va organiza la Fundația Calea Victoriei despre lectura clasicilor.
„Noi nu avem de învățare a limbilor clasice. Limbile clasice la noi sunt așa cum e și Occidentul la noi. Adică este o legătură în bătaia vântului. Dacă avem regimuri politice favorabile, așa cum s-a întâmplat vreme de 80 de ani în timpul monarhiei care ne îndreaptă spre Occident, atunci latina intră în școli. Dacă, dimpotrivă, ne îndreptăm în partea cealaltă, dacă vântul bate de la răsărit, atunci limba latină dispare în școli, ceea ce în Polonia, de exemplu, nu s-a întâmplat.
Tradiția lor culturală și credința lor confesională a făcut posibilă, în ciuda tuturor adversităților istorice, ca latina să continue în școală. Și ca Polonia să dea un papă atât de important ca Ioan Paul al II-lea care a făcut ca comunismul să se prăbușească în deceniul penultim din secolul trecut”, a dat exemplu filologul. Intervenția completă, redată mai jos în articol.
Cel mai slab argument după părerea lui Colceriu, dar valid, pentru predarea limbilor clasice în școli cu mult mai mare accent decât se face acum, este argumentul identității naționale, subliniază cercetătorul de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, preocupat de etimologie, filologie clasică, filologie biblică – greacă, ebraică, coptă -, religii antice mediteraneene și din Orientul Apropiat (sursa).
„Școala românească nu mai promovează de fel cultura antică și cultura medievală, ceea ce înseamnă că ne rupe cumva de rădăcinile noastre culturale. Și dacă n-avem rădăcini, atunci nici nu mai avem mijloace de legitimare”, a spus Colceriu, [editare ulterioară] redactor și secretar al Dicționarului Etimologic (DELR) și care în prezent lucrează la traducerea unui manual austriac de limba latină.
Colceriu a vorbit și despre faptul că profesorii și părinții pot cere directorilor de școală să facă ora de latină, întrebat ce soluții sunt pentru a-i apropia pe copiii de gimnaziu de limbile clasice. „Cred că e nevoie să ne refacem edițiile, traducerile de texte vechi. Cred că este important ca, într-o formă sau alta, latina să coboare din nou în școli.
„Sigur că ea nu poate fi făcută în toate școlile pentru că nu mai există profesori pentru așa ceva. Dar există școli din România – și asta nu se știe -, în care se face latină cu mare pasiune de către profesori, cu în puținele ore de latină pe care le mai au la un asemenea nivel, încât sunt foarte mulți copii care sau mulți, mă rog, destul de mulți copii pentru halul în care se face latină în România care ajung la olimpiade internaționale. Ideea este nu să dai 3, 4, 5 – 10 olimpici, ci ideea e să le arăți copiilor și această posibilitate, pentru că de fapt ce face ministerul și ce face România cu oficialitățile ei este să blocheze copiilor accesul la cunoaștere, de fapt”, a adăugat acesta.
În prezent, la gimnaziu există la clasa a VII-a o oră pe săptămână de elemente de limbă latină și cultură romanică, potrivit planurilor-cadru în vigoare din 2016. La liceu, cele mai multe ore de limba latină sunt la profilul uman, specializarea filologie, o oră pe săptămână în clasele IX, X și XII și două ore pe săptămână în clasa a XI-a și, de asemenea, la științe sociale – câte o oră pe săptămână în clasele IX și X, conform planurilor-cadru de învățământ în vigoare din 2009 pentru învățământ teoretic și vocațional. Latină și greacă se mai studiază și la seminariile teologice.
- Anul trecut o propunere a filologului Theodor Georgescu de la Facultatea de Limbi și literaturi străine (FLLS) a Universității din București (UB) era ca limba latină să fie reintrodusă ca probă opțională de Bacalaureat pentru elevii de la uman. Filologul se întreba „cum poate fi, de exemplu, economia mai relevantă decât limba latină pentru specializarea de filologie?”.
- Propunerea venea în contextul în care actualele legi ale educației erau în dezbatere publică la acea vreme, însă limba latină nu a fost reintrodusă ca disciplină opțională la Bacalaureat. În schimb, este nouă posibilitatea pentru elevii care vor susține bacalaureatul în noua formă să dea probă la religie, după solicitările din martie 2023 ale cultelor.
- Amintim că peste 300 de profesori, cercetători și practicieni, au întrebat-o anul trecut într-o scrisoare deschisă, pe ministra Educației, Ligia Deca, dacă Logica, Psihologia și Filosofia sunt inutile, după ce aceste discipline nu au apărut în proiectele de planuri-cadru pentru liceu publicate în luna mai 2023 de Edupedu.ro.
Redăm intervenția de la radio integral:
„Moderator – Valentin Panduru: În practica școlară mai există frânturi de texte vechi în orele de literatură universală. Dar cât de relevante sunt ele astăzi și în ce măsură îi ajută pe cei tineri să înțeleagă ceva din ele?
Ștefan Colceriu: E foarte greu de spus în ce măsură sunt relevante. Mă întreb în ce măsură e relevantă cultura, în orice caz și în orice perioadă. Dacă privim lucrurile la modul foarte pragmatic, cultura e mereu inactuală. Acum, dacă privim lucrurile mai puțin pragmatic, putem să cădem cu ușurință în deprimare, pentru că școala românească nu mai promovează de fel cultura antică și cultura medievală, ceea ce înseamnă că ne rupe cumva de rădăcinile noastre culturale. Și dacă n-avem rădăcini, atunci nici nu mai avem mijloace de legitimare ș.a.m.d. (…) [Este] melancolirea asta, că nu se mai face latină, nu se mai face greacă, cum ar trebui să se facă și nu se mai face, nu numai România.
Orele de greacă, cel puțin, s-au dus de peste tot de pe unde se făceau, în mai mare sau mai mică măsură. Există doar locuri în care tradiția culturală e atât de puternică încât se mai păstrează rudimente de greacă. Orele de latină s-au dus și ele în jos și cu aceasta și cultura pe care aceste o subîntindeau, adică cultura clasică.
(…) Impresia mea este că oricât ai încerca să te întorci la limbi clasice, făcând petiții la Ministerul Educației, căzând în genunchi la directorii de școală ș.a.m.d, nu vei putea face mare lucru, pentru că acești oameni sunt ei înșiși neconvinși de importanța limbilor clasice.
Moderator – Valentin Panduru: Păi hai să-i convingem, acum la radio, avem această antenă, avem minute, hai să încercăm să convingem de ce este importantă până la urmă într-un popor latin, să putem înțelege ceva din această limbă.
Ștefan Colceriu: Există multe argumente. Eu de 20 de ani mă tot gândesc la treaba asta. Am și scris în diverse locuri de ce sunt importante limbile clasice. Argumentele sunt de la cele mai puțin convingătoare. Cum e argumentul acesta, al identității, este cel mai cel mai slab, după părerea mea. Sigur că este foarte, foarte des invocat. Pe urmă există argumentul foarte frumos pe care îl exprima un mare lingvist polonez, Jerzy Kuryłowicz, care spunea că Europa se termină unde se termină limba latină.
Asta este un lucru foarte relevant, foarte adevărat și care ține de tradiția culturală a Europei, care iradiază de fapt de la Roma și cu care unele culturi europene sunt în legătură în continuare, iar altele nu mai sunt în legătură. În cazul civilizației românești, să zic așa, această legătură s-a pierdut de foarte multă vreme.
Noi nu avem o tradiție, ăsta e adevărul. Nu avem o tradiție de învățare a limbilor clasice. Limbile clasice la noi sunt așa cum e și Occidentul la noi. Adică este o legătură în bătaia vântului. Dacă avem regimuri politice favorabile, așa cum s-a întâmplat vreme de 80 de ani în timpul monarhiei care ne îndreaptă spre Occident, atunci latina intră în școli. Dacă, dimpotrivă, ne îndreptăm în partea cealaltă, dacă vântul bate de la răsărit, atunci limba latină dispare în școli, ceea ce în Polonia, de exemplu, nu s-a întâmplat.
Tradiția lor culturală și credința lor confesională a făcut posibilă, în ciuda tuturor adversităților istorice, ca latina să continue în școală. Și ca Polonia să dea un papă atât de important ca Ioan Paul al II-lea care a făcut ca comunismul să se prăbușească în deceniul penultim din secolul trecut.
Acum, al treilea argument, după părerea mea, este un argument pe care îl dădea domnul Solomon Marcus, mare matematician, care spunea că, pe lângă matematică, care este o formă de cultivare a minții, el ar introduce la școală latina, pentru că are în aceleași măsuri această limbă, ca matematica, virtuți de mobilare a minții și de antrenare a creierului.
În fine, ultimul argument pentru care eu pledez este că latina și greaca sunt niște limbi grele și că în general în școală și în societatea contemporană totul este foarte ușor, totul este la mintea cocoșului, la un click distanță ș.a.m.d. și ne-am dezobișnuit să facem lucruri grele. Ne-am dezobișnuit să facem lucruri grele și, dacă cumva vine vreo adversitate peste noi, vreo greutate, ne poate doborî cu ușurință. Latina este – și greaca, niște limbi vechi și grele -, o formă foarte bună de acces, adică de antrenament pentru momente grele în viață.
Una e să faci totul foarte repede și să fii doborât din prima și alta e să ai un pic de antrenament și chiar dacă vine, că lucrul rău tot va veni peste tine, să faci față cu altă dispoziție spirituală. Eu mă gândesc acum că am cunoscut oameni care au făcut pușcărie grea în regimul trecut și care fuseseră avocați și care după ani și ani de zile, după 60 de ani de la terminarea facultății, erau în stare să spună pasaje întregi de drept roman în latinește și care spuneau cât de importantă a fost pentru ei situarea aceasta culturală și spirituală, de fapt, în această limbă și în această spiritualitate.
(…) Moderator: Deci nu există prea mult ecou din partea ministerului. Asta îmi spui. Nu se întâmplă foarte multe la nivel individual. Atunci ce putem face și ce faci tu? Care sunt preocupările tale pentru a schimba aici ceva.
Ștefan Colceriu: Mi-am dat seama că numai dacă faci ceva se poate schimba ceva, numai prin forța exemplului. Nu vreau să fac niciun fel de cal de bătaie din mine, dar am început să lucrez de când am terminat facultatea la un proiect important de traducere a Bibliei din greacă veche în română la Colegiul Noua Europă, al cărui rector era pe atunci dl. profesor Andrei Pleșu, și am tradus la Humanitas, printre altele, și am făcut o ediție critică a Patericului copt, adică a Patericului în ultima fază a limbii egiptene, un lucru care a apărut acum vreo 2 ani.
Ideea mea este că trebuie făcută școală și, dacă vrem să facem școala, atunci trebuie să avem oameni cu care să lucrăm. Cred că e nevoie să ne refacem edițiile, traducerile de texte vechi. Cred că este important ca, într-o formă sau alta, latina să coboare din nou în școli.
Sigur că ea nu poate fi făcută în toate școlile pentru că nu mai există profesori pentru așa ceva. Dar există școli din România – și asta nu se știe -, în care se face latină cu mare pasiune de către profesori, cu în puținele ore de latină pe care le mai au la un asemenea nivel, încât sunt foarte mulți copii care sau mulți, mă rog, destul de mulți copii pentru halul în care se face latină în România care ajung la olimpiade internaționale.
Ideea este nu să dai 3, 4, 5 – 10 olimpici, ci ideea e să le arăți copiilor și această posibilitate, pentru că de fapt ce face ministerul și ce face România cu oficialitățile ei este să blocheze copiilor accesul la cunoaștere, de fapt. Și asta este un lucru pe care îl știu de la de la Rafail Noica [N. Red. sihastru, fiu al filosofului Constantin Noica] care își acuza părinții că i-au blocat accesul la cultura religioasă.
Lucrul acesta nu ne-a făcut decât să se răzbune pe părinții lui, pentru că Rafail Noica ajuns marele duhovnic care este acuma. Ideea este să nu omorâm în copiii noștri disponibilitățile. Sigur că nu vor fi cohorte care să învețe latină și greacă, niciodată n-au fost, dar este criminal să blochezi copiilor accesul la o formă de cunoaștere sau alta. Așa cum dacă copilul are vocație muzicală, de ce să-l pui să facă inginerie?
Eu cunosc un caz celebru și multe altele de tineri foarte înzestrați care au făcut TCM [Tehnologia Construcțiilor de Mașini], ca după aceea să ajungă mari, mari publicitari în România. Adică să fim foarte serioși. Dacă părinții erau suficient de inteligenți să-și dea seama ce vocații au copiilor, atunci cu siguranță foarte multă suferință ar fi scutită, foarte multă frustrare ar fi eliminată din societate și societatea ar fi o una mai liberă și mai veselă.
Moderator: Acum recunosc că din această discuție înțeleg și eu că o limbă veche te poate ajuta să-ți găsești echilibrul, în dezvoltarea ta personală. Nu m-aș fi gândit la asta în momentul în care copilul a găsit pe o aplicație pe telefon, o astfel de aplicație ce te învață limba latină. Nu știu în ce măsură o face cum trebuie, dar curiozitatea a stârnit copilul să audă cum este reprodus și în același timp să încerce să reproducă ceva din limba latină pentru ei. Pentru copii ce se poate face?
Ștefan Colceriu: Există ore la dispoziția directorului în școală, suplimentare, pot fi folosite dacă dacă părinții cer chestia asta, asta știu cu siguranță. Dar dacă directorii sunt [profesori de alte materii], dacă nu sunt absolut convinși de chestia asta, n-o să facă…. Dar dacă părinții vor cere, dacă copiii vor cere și dacă directorul…
Moderator: Adică așa cum cerem ora de religie, am putea să cerem și ora de latină.
Ștefan Colceriu: Exact. Și această clasă poate să facă această oră. În primul an va fi și un manual. O să vedeți în toamnă, sper, lucrez la asta. Lucrez la o traducere a unui manual austriac, este minunată, va apărea la Humanitas (…) și deja e în redactare din câte știu un manual de greacă veche pentru copii, nemțesc, foarte bun. Tot la toamnă sper să apară și acela.
Copiii vor avea treaba asta, e totul doar ca părinții să ceară aceste ore și ceea ce este foarte important este că, dacă tot le-ai pus pe copil să facă treaba sau dacă copilul a cerut să facă treaba asta, clasa respectivă să aibă și niște gratificații, adică clasa respectivă la sfârșitul anului, așa cum se făcea înainte de cele două războaie mondiale, să beneficieze de o călătorie de două sau de trei săptămâni cu trenul prin Italia ca să vadă lucrurile la fața locului.
Este foarte, foarte important, că dacă faci latină și greacă ca într-un borcan, atunci sigur că n-are nicio relevanță, dar dacă copiii se duc și văd Acropole, de pildă, dacă văd că prin propilee se vede Salamina așa cum a conceput-o Pericle să se vadă, atunci lucrurile sunt cu totul și cu totul altfel”.