“Am avut și eu experiența evaluării de către studenți”, spune cercetătorul Octavian Jurma pe pagina sa de Facebook. Medicul relatează experiența din Statele Unite, unde a predat ca asistent universitar – după ce și-a adaptat metodele în funcție de cerințele studenților și implicit ale universității spune că „de atunci nu am mai predat niciodată și nici nu am mai căutat un job didactic – îmi place să predau, dar nu să dădăcesc”.
Octavian Jurma este cercetător specializat în neuroștiințe, cu studii postuniversitare în SUA, potrivit profilului său de LinkedIn. A devenit cunoscut prin proiecțiile sale asupra ratelor de infectare din timpul pandemiei și mai ales prin criticile aduse autorităților și modului de gestionare defectuoasă a situației pe care acestea l-au avut deseori în perioada ultimului an.
Postarea a fost făcută pe 24 aprilie, în contextul în care la vremea respectivă apăruse în dezbatere discuția faptul că Ministerul Educației lucrează la o metodologie de evaluare a activității profesorilor prin feedback oferit de elevi. Între timp ministerul a aprobat metodologia respectivă, care a fost publicată de Edupedu.ro.
Octavian Jurma: „Am avut și eu experiența evaluării de către studenți în SUA, unde am predat biologie ca asistent universitar 2 ani. Lecția a fost scurtă și brutală.
În primul semestru m-am străduit să le aleg materia care la vă folosi și la examenul de facultate (în SUA medicina se face după 4 ani de colegiu) și m-am dat peste cap să le explic ceea ce învățau la curs și vedeau în laborator. La evaluare s-au plâns că îi țin prea mult și le dau prea greu la examene, iar șefa asistenților mi-a atras atenția că trebuie să îmi corectez metodele sau voi fi înlocuit cu alt doctorand dornic de bursă.
Am priceput rapid că salariul meu depindea de mulțumirea elevilor mei după oră, nu după examen. În următorul semestru, le-am dat liber cu 15 minute mai repede decât clopoțelul și la teste și am redus mult pretențiile de la ei. Nu știu dacă au intrat mai ușor la medicină, însă evaluarea mea a devenit stelară, “o schimbare radicală în bine”, față de primul semestru, iar eu am fost mult mai relaxat. Șefa mea a fost așa de mulțumită încât mi-a propus să preiau și laboratorul de anatomie în vară și mi-am dublat salariul. Everybody happy!
Toamna am vorbit cu profesoara mea să mă angajeze asistent la cercetare pentru că nu mai am de gând să îmi pierd vremea predând. M-a angajat și am scapăt de predare. De atunci nu am mai predat niciodată și nici nu am mai căutat un job didactic. Îmi place să predau, dar nu să dădăcesc.
Egoist? Evident! Nu m-am dus acolo că să revoluționez educația altora ci că să învăț la rândul meu cercetare. Să predai e muncă grea și ingrată, am acum mult mai mult respect pentru cei care o fac ca profesie. Mulțumim însă profesorilor la ani de zile după ce au făcut oameni din noi pentru că atunci când ne împing să excelăm protestăm, nu mulțumim.
Putem cere elevilor să își evalueze profesorii, dar să o facem la câțiva ani după ce au absolvit școala și nu când se văicăresc că e prea greu. Daca aș evalua și eu acasă profesorii după cât mi se văicăresc băieții aș fi cu furca în fața școlii, dar așa mă mulțumesc să le spun “bine vă face, aveți oricum prea mult timp liber”. Evident sunt și cazuri de abuzuri și nedreptăți, dar sunt tot o formă de educație până la urmă, dacă aceste cazuri sunt rezolvate corect…
Morala? Ai grijă ce vrei de la profesori, să îți fie dascăli sau dădace pentru că nu pot fi ambele”.
Foto: gurushots.com / Octavian Jurma
Diana Ghimiși
Redacția
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
10 comments
*fostul cercetător Octavian Jurma, care a publicat extrem de puțin și n-a mai cercetat nimic oficial de 20 de ani
*medicul nepracticant Octavian Jurma, medic doar conform diplomei
*coach-ul de “dezvoltare personală” Octavian Jurma
Ca să fim corecți și compleți.
Bravo!
Am oarece indoili cu privire la capacitatea “profetului apocapliptic al pandemiei” si am polemizat in spatiul public oferit de Facebook de mai multe ori cu pseudocercetatorul Jurma (singurele publicatii, adeverat cu destul de multe citari, sunt cele din perioada stagiului in SUA), dar analiza aceasta este absolut corecta si nu deoarce da in “profesori” (care btw, nu sunt in general “cadre didactice”) ci fiindca exprima un adevar articulat cu ponderatie, iar asta lipseste in general din partea birocratilor.
Felicitări pentru articol !
Ca cineva care a trecut cu brio prin 2 licențe și un master, eu văd probleme cu abordarea lui. Următorul punct de vedere vine din perspectiva cuiva care chiar s-a bazat pe forțele proprii să își dezvolte mintea:
1. Nu e rolul lui să-i ajute cu admiterea la medicină – tot dădăcire e. E ca și cum eu m-aș apuca în clasa a 9a să predau o materia de bac la nivel avansat, numai pentru că am eu standarde înalte. Dar nu ia deloc în considerare că studenții nu au fost pregătiți pentru asta și dificultatea trebuie să crească în timp. Pentru că la ei oricum facultatea se face mult mai serios decât la noi.
2. 15 minute întârziere e o problemă – poate mai au și alte cursuri după. Sau joburi. Până și viața socială și relaxarea își au sensul. Cele două facultăți ale mele s-au suprapus într-un an (an 3 o specializare suprapus cu an 1 altă specializare), plus job part time. Eu la ora fixă de sfârșit oficial al cursului aș fi rupt ușa. Mai am și alte locuri unde să fiu, iar asimilarea informației este, la urma urmei responsabilitatea mea. Prezența la curs e doar un procent mic din acea responsabilitate. Nu mai zic că aveam de citit 200-300 de pagini pe săptămână pentru toate seminariile, plus de scris 10-15 pagini (tot pe săptămână) în eseuri. Alea 15 minute chiar pot avea sens în altă parte.
3. Chiar vom compara sistemul de facultate din SUA cu cel problematic la noi? Avem deja feedback de la studenți pentru profi la universitate. Și ghici ce, nici unul n-a renunțat, chiar și dacă a fost criticat. Ba dimpotrivă, au știut să spună studenților de ce fac lucrurile cum fac. Domnul din articol și-a luat bagajele și a plecat. Îmi pare rău să-i spun, dar chiar peste tot poți îmbina utilul cu plăcutul și cu omenie. Așa creezi oameni echilibrați pe termen lung, nu doar biologi care iau nota maximă la admiterea la medicină.
Pe de altă parte, la noi mult mai problematice sunt nivelele inferioare – de la educatoarea care bate și înjură copiii, la învățătoarea care nu are decât volum maxim și țipă constant, la profesorii care ar pica inspecția dacă cineva i-ar crede pe copii cum se fac orele în general. Câteva întâmplări din experiența mea: directoarea de școală generală care le spune fetelor de 14 ani că merită să fie violate deoarece poartă machiaj; profa de fizică de liceu care începe cu “azi ce prost scoatem la tablă?”; proful de mate de liceu care dă media 10 dacă mergi cu el în excursie în Grecia, dar dacă te ascultă și faci exercițiile perfect dă maxim 8, deoarece “fetele trebuie să știe să pună murături, nu matematică”.
Decât să zică “las’ că îmi mulțumiți mie după”, mai bine și-ar fi pus mintea la contribuție cum împacă și standardele înalte, și așteptările altora. Pentru că nu toți acei studenți ar fi dat la medicină. Iar dacă aveau 18-19 ani, cu atât mai mult e important să-i maturizezi (diferit de a-i “dădăci”). Dar el a venit cu mentalitate de sistem comunist vechi, de “ia și bagă informația” și atât. Cică vrem să învățăm profii vechi din sistem metode noi, nu?
Un comentariu exemplar la adresa educatiei actuale. Printr-o situatie similara am trecut de 2 ori (eram la inceput) incercam sa cresc competitia intre studenti, tot ce am primit in schimb au fost plangeri la decanat si rectorat fiiindca ii puteam sa faca portofoliu de laborator, teme, grafice si sa invete a lucra cu fractiile (in anul 1 de facultate). Acum sunt cel mai bun profesor, fara referate si teme (optionale) fara stimulare prin competitia intre studenti doar cu scheme pe tabla, exercitii simple si repetitive si pauze de ma simt precum in concediu…. Din 10 min. studentii fac 15 min. in trecut le spuneam 5 min ca pana lucrurile se linisteau si puteam incepe sa nu depasim intervalul de 10 min.
D-le Jurma,
Nu găsesc suficiente cuvinte să vă mulţumesc pentru acest articol. Lumea a câştigat un cercetător, dar a pierdut, cu siguranţă, un dascăl de valoare.
Puţini ştiu ce e în sufletul celui de la catedră când dă tot ce are mai bun ca să-şi captiveze auditoriul din sală. Dar, aşa cum din muscă nu poţi face albină, nici din tifon nu poţi croi costum de gală.
Actualul ministru al Educației va rămâne în istorie ca o figura monstruoasa întoarsă cu ura împotriva dascălilor.
Sa dai o arma în plus elevilor care vin la scoala nu ca să învețe, ci sa socializeze, este grețos.
Nimeni nu se îndoiește de discernământul elevilor care vin la școală sa învețe, dar aceștia sunt putini.
Va admir. Nu v-ati lasat intimidat si nici nu v-ati pierdut coloana vertebrala ca altii. V-ati dus in cercetare, unde puteti demonstra strict pe propriile pereri, puteri ce stiti si nu ati ajuns sa primiti feedback de la un mucos de clasa pregatitoare prin care sa se aprecieze calitatile si cunostintele dumneavoastra. O tona de respect si apreciere pentru puterea de a spune lucrurilor pe nume intr-un astfel de articol.
Respect. Multumim!
O să fiți linșat în piață publică, domnule Jurma! Cum să nu te supui voinței elevilor/studenților și părinților? Doar ei îți plătesc salariul, nu? Știi tu mai bine, un simplu profesor, ce îi trebuie copilului, decât știe el însuși și părinții lui?