„Important este modelul pe care îl au cei tineri care termină un liceu și ar vrea să facă educație și cercetare, și dacă ei consideră că în România doctoratul lor nu valorează, atunci vor pleca și îi vom pierde”, a spus Mircea Iliescu, doctor în genetică și evoluție umană la Institutul de Educație Continuă al Universității Cambridge din Marea Britanie, în contextul plagiatelor din România, într-o intervenție la Radio România Cultural. Amintim că teza de doctorat a prim-ministrului Nicolae Ciucă a fost admisă de CNATDCU – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare pentru a fi analizată.
- Premierul Nicolae Ciucă a fost acuzat de plagiat în teza de doctorat de către jurnalista Emilia Șercan. Oficialul a reacționat, spunând că a respectat prevederile legale în vigoare la momentul susținerii tezei.
„Văd că avem universități – ca cea din Cluj – care încep să ia poziție, pentru că le afectează (…) vrei ca diplomele tale să fie recunoscute și ca studentul tău care face un doctorat, cineva să știe că este un doctorat pe bune”, a remarcat Mircea Iliescu.
Acesta a explicat cum este privit doctoratul de către angajatorii din Marea Britanie: „De exemplu, la Cambridge sau la facultăți din Marea Britanie, mulți angajatori vin și caută oameni cu doctorat în toate domeniile, pentru că ei știu că cei care fac un doctorat au o putere de concentrare mare, adică un doctorat înseamnă să scrii practic ceva, un proiect de câțiva ani, să faci o cercetare, să poți să te concentrezi, să poți să analizezi niște date, deci au putere de analiză. Pot să scrie ceva concis și pe larg, și să explice pe înțelesul mai multor tipuri de audiențe au această capacitate de muncă și de concentrare, pentru că asta de fapt înseamnă doctoratul, înseamnă un proiect mai lung și aici nu toată lumea poate să-l ducă la bun sfârșit. Înseamnă să poți psihologic să știi că va dura ceva timp”.
„În Marea Britanie, doctoratul îl faci dacă dorești și că te interesează ceva și, într-un fel foarte amuzant, nu-l faci ca să capeți bani mai mulți după aceea. De fapt, asta este foarte interesant”, a punctat cercetătorul.
Informații de context
Nicolae Ciucă este doctor în Științe militare cu teza de doctorat „Dimensiunea angajării armatei României în operațiuni întrunite multinaționale”, pe care a susținut-o în anul 2003, la Universitatea Națională de Apărare (UNAp).
Amintim că G4Media.ro a calculat pe baza declarațiilor de avere ale premierului Nicolae Ciucă cât a câștigat acesta din sporul de doctorat. Astfel, Nicolae Ciucă ar fi putut obține în perioada 2008-2016 (pentru care există informații despre venituri în declarațiile sale de avere) minim 85.000 de lei și maxim 170.000 de lei din titlul de doctor pentru intervalul de opt ani pentru care există date publice.
O lege din 1998 acorda cadrelor militare care dețin titlul de doctor un spor de 15% din solda de funcție sau din salariul de bază. Ulterior, legea a suferit modificări succesive, pentru unele categorii de persoane sporul fiind inclus în salariu pentru o perioadă de timp, apoi legat de cuantumul salariului minim brut pe economie, scrie G4Media.ro.
Dialogul dintre moderatoare și Mircea Iliescu:
“Mircea Iliescu: Vin bani de la Europa. Ar trebui să vedem o parte din acești bani orientați spre această investiție în cercetare și dezvoltare. Încă nu vedem, dar noi vorbim în continuare ca morile stricate, pentru că avem această credință și credem cu adevărat că se poate și că va veni un moment când și la noi se va putea (…).
Moderatoare: Și cred că avem și datoria să vorbim.
Mircea Iliescu: Avem datoria, bineînțeles. Vorbim noi din diaspora și cei din România, pentru că noi știm, și eu știu că sunt oameni în România care își fac treaba și pot să facă cercetare de calitate. Avem cercetători, avem tineri care ies din licee și ar vrea să facă acea cercetare și să aibă acele oportunități și s-o facă într-un mod competitiv și curat, să simtă că doctoratul lor valorează ceva în România, pentru că, din nou, această problemă mare de impostură academică afectează pe cei tineri. Nu contează politic cine este acum, cine pleacă și cine vine. Important este modelul pe care îl au cei tineri care termină un liceu și ar vrea să facă educație și cercetare, și dacă ei consideră că în România doctoratul lor nu valorează, atunci vor pleca și îi vom pierde. Avem datoria să vorbim, pentru că acești tineri pot să facă cercetare și în România. Și avem resurse, încep să fie mai multe resurse. Și avem oameni care pot s-o facă și în România.
Moderatoare: Și poate că ar trebui schimbată și mentalitatea – mai ales la cei tineri n-ar trebui să se instaleze mentalitatea că doctoratul contează doar la salariu, aduce un spor la salariu.
Mircea Iliescu: Da, din păcate, am ajuns la discuția că doctoratul, n-am înțeles niciodată, am văzut acest lucru în România: doctoratul și salariul. Este o situație nefericită în care am ajuns să vorbim de sporuri în ceea ce privește doctoratele.
Moderatoare: E un fel de răsplată a efortului depus ca să-ți iei doctoratul.
Mircea Iliescu: Da, este un sistem care văd că s-a perpetuat și până la urmă, de fapt, a fost și un lucru de prestigiu. Toată lumea se pare că a vrut un doctorat (…) În Marea Britanie, doctoratul îl faci dacă dorești și că te interesează ceva și, într-un fel foarte amuzant, nu-l faci ca să capeți bani mai mulți după aceea. De fapt, asta este foarte interesant.
Moderatoare: Avantajul pe care îl ai având doctorat este?
Mircea Iliescu: Ca să luăm un exemplu concret: poate nu vrei cercetare. Dacă termini la o universitate de top cum este la Cambridge – diploma de facultate – te poți duce să te angajezi la companii mari într-un program de-a lor. Dacă ești cu doctorat, te vor cu atât mai mult, că știu că ai niște abilități de analiză, dar tot în acel program vei intra, poate vei începe într-adevăr de la un nivel mai sus. Mulți cei care îl fac (doctoratul – n. red.), după aceea se duc într-o lume postdoctorate și postacademică unde, de fapt, nu vor câștiga prea mulți bani. De fapt, cei care după facultate aleg să meargă într-o companie, după anii aceia în care ar fi făcut doctoratul față de cel care face doctoratul, vor câștiga mult mai mulți bani. Deci doctoratul nu este despre bani, cel puțin aici. Acest lucru s-a perpetuat, poate ideea aceasta în România ca ‘să îl fac ca să am spor’. Sigur, îl fac ca să pot să am o poziție universitară, dar îl fac dacă mă interesează un subiect și dacă eu chiar sunt interesat de acel subiect și vreau să-l duc la capăt cumva.
Nu înseamnă că după aia trebuie să rămân în cercetare, dar înseamnă că vreau să fac acel subiect cap-coadă, să scriu ceva despre el, ceva din capul meu, și doctoratul, trebuie să spunem, înseamnă nopți și zile în care îți rupi creierii. Dacă vrei să faci asta și nu te obligă nimeni, îl faci și după aceea primești un doctorat.
Sunt și la noi oameni care l-au făcut pe bune. De fapt, aici este problema, că nu este corect să spunem sistemul este cum este. Bun, poate așa era sistemul, dar sunt și oameni care l-au făcut pe bune și mă bucur să văd că sunt universități cum e cea din Cluj, care totuși ia poziție uneori, pentru că o universitate bună știe că dacă nu are o poziție integră, diplomele pe care le dă nu valorează nimic. Și atunci e important să începem să avem și la noi universități care sunt autonome, puternice și care oferă un prestigiu diplomei pe care o dau.
Moderatoare: Ai menționat un lucru foarte important, ca un doctorat îți dezvoltă niște abilități, de exemplu?
Mircea Iliescu: De exemplu, la Cambridge sau la facultăți din Marea Britanie, mulți angajatori vin și caută oameni cu doctorat în toate domeniile, pentru că ei știu că cei care fac un doctorat au o putere de concentrare mare, adică un doctorat înseamnă să scrii practic ceva, un proiect de câțiva ani, să faci o cercetare, să poți să te concentrezi, să poți să analizezi niște date, deci au putere de analiză. Pot să scrie ceva concis și pe larg, și să explice pe înțelesul mai multor tipuri de audiențe. Au această capacitate de muncă și de concentrare, pentru că asta de fapt înseamnă doctoratul, înseamnă un proiect mai lung și aici nu toată lumea poate să-l ducă la bun sfârșit. Înseamnă să poți psihologic să știi că va dura ceva timp.
Și atunci companiile caută astfel de oameni, care au o anumită putere de concentrare și, bineînțeles, când vorbim de abilități pot să fie tot felul de abilități. Când faci un doctorat, de exemplu în antropologie, poți să ai abilități, ai înțeles istoria, ai citit despre istorie, dar în același timp ai abilități de statistică, faci tot felul de lucruri, și atunci angajatorii caută acest lucru, pentru că ei știu că astfel de oameni au o minte organizată și care le oferă plusvaloare de fapt în acea companie. (…)
Un doctorat înseamnă de fapt o cercetare amănunțită, o muncă în amănunt și totuși de anduranță. Nu este doar de sclipire și asta nu este ușor, și nu trebuie s-o facă toată lumea. Faptul că duci la bun sfârșit, că dacă tu ești în câmpul umanistic, poți să scrii o carte – știu că cineva făcea o carte, un doctorat despre istoria gunoiului în Europa. Faptul că tu ești în stare să cauți în surse și să te duci în biblioteci și după aia să scrii ceva lung, de zeci de mii de cuvinte, care să aibă și sens, și cap și coadă, îți oferă niște abilități de toate felurile (…).
Mulți dintre cei care fac doctoratul rămân în cercetare, asta este și ideea inițială a doctoratului. Acum însă este și o supracalificare pentru oameni care vor mai mult decât o diplomă de facultate, dar în niciun caz nu-l fac mulți, pentru că vor primi după aceea am spor la salariu. Îl vor primi dacă sunt angajați într-o companie care le recunoaște abilitățile sporite de analiză și de concentrare, dar, din păcate, la noi, o industrie a doctoratelor nu ajută și lovește puternic în integritatea academică a acelei țări unde se întâmplă acest lucru și nu este doar la noi în România și îi afectează pe cei care le fac pe bune. Aici este vorba. Aici nu are nicio legătură cu politica.
Văd că avem universități – ca cea din Cluj – care încep să ia poziție, pentru că le afectează (…) vrei ca diplomele tale să fie recunoscute și ca studentul tău care face un doctorat, cineva să știe că este un doctorat pe bune.
Moderatoare: Apropo de Marea Britanie, ce se întâmplă în cazul în care un cercetător e dovedit că a plagiat? Cât de des se întâmplă asta?
Mircea Iliescu: Mărturisesc că nu prea am auzit cazuri. În general, aici oricum universitățile – sunt convins că se mai întâmplă, sunt convins că în primul rând i se retrage titlul de către universitate. Aici sistemul e altfel. Universitatea îți oferă titlul și sunt convins că îl poate retrage rapid. În același timp, oricum aici, și nu numai la doctorate, și la lucrările de diplomă, sunt niște softuri foarte performante și tu lucrarea când ți-o scrii, înainte s-o depui, o pui online și universitatea are niște softuri performante acum, care scanează lucrările și le dă deja un scor de plagiat, bazându-se pe tot ce există în online dinainte și tot. Există acum programe specializate și toți studenții cred că depun lucrarea, fie că este de diplomă, fie de masterat sau de doctorat, pentru a fi scanată.
Moderatoare: Altfel rușinea cu care rămâi dacă ești dovedit plagiat contează?
Mircea Iliescu: Contează dacă pentru tine contează acel doctorat și ceea ce ai făcut. De aceea spun, nicio problemă că la noi sistemul a fost altfel, important este să recunoști, să spui că „eu nu sunt un om cu un doctorat, îmi pare rău că nu este corect ceea ce am făcut”. Și asta este. Nu trebuia să am acel doctorat. Nu cred că trebuie să fim ipocriți și să spunem „vai, pe toți îi înfierăm acum”, pentru că sistemul în România se copiază, s-a copiat de la liceu, la comentariile care se făceau la școală (…). Ar trebui să nu folosim acel titlu care nu este pe bune.
Aici când are cineva doctorat, și sunt foarte puțin de exemplu și în politică, i se spune doctor, are titlul acela, îl folosește, că e titlul lui. Altfel cu rușinea, cum să-ți spun, asta fost ceva frapant pentru mine în Marea Britanie când am ajuns la facultate, că nu se discuta despre ideea de copiat, adică sunt convins că unii au mai încercat, nu spun că nu se face, doar că nu merită efortul la cât investești psihologic, economic ca timp (…)”.
Foto: © Pattanaphong Khuankaew | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.