Am urmărit dezbaterea recentă referitorare la propunerea de desființare a specializării „învățător-educator” la liceele pedagogice, și comunicatul recent al Asociației Române de Cercetare în Educație (ARCE) referitor la această dezbatere. Sunt de acord cu misiunea declarată a acestei asociații prin care politicile și practicile educaționale ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice, însă acest comunicat este puternic contrastant cu realitatea.
În primul rând, afirmația că expertiza în științele educației se regăsește în instituțiile de învățământ superior care au programe de studiu în acest domeniu este falsă. Conform publicațiilor indexate în Web of Science, majoritatea (peste 90%) dintre cercetările avansate în domeniul științelor educației sunt semnate de autori principali care nu sunt afiliați departamentelor de Științe ale Educației sau departamentelor care au programe de studiu în acest domeniu (ex. departamentele de pregătire a personalului didactic). De exemplu, Lucian Ciolan (despre care sursele Edupedu au spus că ar fi fost cel care a propus desființarea specializării de „învățător-educator” de la liceele pedagogice), în peste 20 de ani de carieră didactică, nu a publicat nici măcar un articol într-un jurnal științific indexat în Web of Science în domeniul științelor educației care să treacă prin filtrul unui proces de peer-review riguros și să fie considerat ca cercetare avansată (vezi aici și aici). În acest context, cum contribuie ARCE la dezvoltarea științelor educației în România? De ce nu se îngrijorează ARCE că nu au contribuții relevante în literatura științifică internațională, dar în schimb se îngrijorează că Liceele Pedagogice formează învățători?
În al doilea rând, dacă tot vorbim de „evidențe”, ARCE nu a realizat nici un studiu științific prin care să demonstreze superioritatea pregătirii învățătorilor la nivel universitar. În comunicat se precizează că ”echitatea în sistemul de educație nu poate fi asigurată dacă una și aceiași (N.Red: greșeala aparține comunicatului ARCE) profesie este practicată de absolvenți cu niveluri educaționale diferite”, insinuându-se că învățătorii pregătiți de liceele pedagogice ar avea un nivel de pregătire inferior. Însă îmi este neclar ce dovezi există care să susțină această idee. Și nu îmi este clar în ce măsură practica pedagogică oferită în cadrul departamentelor de pregătire a profesorilor de la universități este superioară celei oferite de liceele pedagogice. În schimb, experiența personală, declarațiile multor altor absolvenți de liceu pedagogic și lecțiile impecabile ale unor învățători cu studii medii dar absolvenți de liceul pedagogic din proiectele pe care le conduc sprijină ideea că pregătirea oferită de liceele pedagogice (și mai ales orele de practică pedagogică ale absolvenților de licee pedagogice) au putut avea un rol hotărâtor în formarea de cadre didactice foarte bine pregătite. E unul dintre puținele lucruri care mai funcționează bine în țara asta. Să înțelegem că aceasta a devenit o problemă?
Dacă ar exista un studiu științific care să susțină afirmația celor de la ARCE, mi-ar plăcea să-l citesc. Dacă nu există și ARCE vrea să-l realizeze, promit că am să îmi găsesc timp să-i fac o evaluare (chiar mă ofer să-i ajut să le evaluez studiul înainte ca ei să-l trimită spre publicare, pentru a le crește șansele să fie publicat într-un jurnal academic de calitate). Însă ARCE ar fi bine să învețe că, în lumea academică, un discurs persuasiv se bazează pe date științifice. Comunicatul ARCE nu este însoțit de aceste date, iar acest lucru reprezintă o altă dovadă a unuia dintre motivele pentru care științele educației din România au o prezență atât de modestă în comunitatea științifică internațională.
În al treilea rând, ARCE invită decidenții să apeleze la ei pentru a crește calitatea „învățării în instituțiile de învățământ din România”. Cu toate acestea, nu oferă nici măcar o dovadă că pot să facă acest lucru și că acest lucru s-ar fi întâmplat vreodată. Nici un studiu prin care să demonstreze, fără echivoc, faptul că o inițiativă luată de asociație a dus la o îmbunătățire a calității educației din România. Ceva, orice, să le dea credibilitate. Și atunci repet: În loc să se îngrijoreze că Liceele Pedagogice formează învățători, ARCE ar fi bine să învețe să facă cercetare avansată în științele educației.
Context:
- Universitățile din România (și din lumea întreagă) își doresc să fie cât mai bine cotate în clasamentele internaționale.
- Unul dintre cele mai prestigioase clasamente ale universităților este Academic Ranking of World Universities (ARWU) (Shanghai Ranking) care pune foarte mult accent pe cercetare avansată, care în final să ducă la publicarea în jurnale academice de top cum ar fi Nature sau Science sau chiar la câștigarea premiului Nobel. Primul pas în direcția aceasta este să poți publica în jurnale indexate în Web of Science (WoS) cu factor de impact mare. Aceste performanțe sunt recunoscute (și încurajate) în România, unde de exemplu se premiază cu 40.000 lei un articol publicat în Science sau Nature sau cu 6.000 lei un articol publicat într-un jurnal indexat în WoS în top 25%. De aceea nu veți auzi nici un profesor universitar din România să spună că nu a publicat în Science sau într-un jurnal indexat in WoS top 25% din cauză că nu a avut chef (dar a publicat în schimb 10 articole în jurnale fără factor de impact), ci din cauză că nu a putut mai bine de atât. Dacă poți, publici în jurnale cât mai bine cotate, iar atunci când o faci, contribuția ta în mediul academic devine greu de contestat, deoarece ai trecut printr-un proces de evaluare colegială internațional foarte riguros.
- Ca să poți publica în aceste jurnale academice, trebuie să demonstrezi că înțelegi unde sunt limitele cunoașterii pe domeniul tău și că studiul tău este inovator, aduce un plus de valoare față de ce se cunoaște deja. Adică dacă vrei să publici un studiu care să explice că pământul este rotund, acesta nu e inovator, deoarece majoritatea oamenilor știu (și cred) asta. În schimb dacă publici un studiu prin care demonstrezi că un medicament experimental poate fi folosit cu succes în tratarea cancerului, atunci adaugi un plus de valoare cunoașterii.
- Există multe jurnale „științifice” în care poți publica studii (sau cărți) de slabă calitate, deoarece au un colectiv editorial slab pregătit sau te taxează pentru publicare („predatory journals” sau „predatory publishers”). De asemenea, există multe conferințe care îți publică studiile prezentate (conference proceedings), iar unele chiar le indexează în Web of Science (să le facă să pară valoroase). Iar această practică este foarte des întâlnită în mediul universitar din România, mai ales în domeniul științelor educației. Problema este că aceste studii nu au nici o valoare într-un mediu academic care se respectă. Pentru necunoscători, pare că ești valoros pentru că publici mult. Însă pentru cunoscători, valoarea nu constă în cantitatea publicațiilor, ci în calitatea lor. Mai mult chiar, faptul că publici în aceste tipuri de jurnale e o dovadă a limitelor tale.
- Nu toate cadrele didactice universitare trebuie să demonstreze că pot să aducă un plus de valoare cunoașterii. De aceea există univeristăți (și profile) specializate pe predare, nu pe cercetare. De exemplu, nu trebuie să înțelegi mult din științele educației ca să le explici studenților de la pedagogie diferența dintre obiective generale, specifice și operaționale. Dar când faci asta ești profesor de pedagogie, nu cercetător în științele educației.
- Pregătirea profesorilor din mediul preuniversitar e bine să aibă o bază științifică, însă de multe ori știința confirmă ulterior unele practici pedagogice sănătoase existente de multă vreme (ex. strategiile de rezolvare sistematică a problemelor la matematică sau metoda fonetică analitico-sintetică predate în liceele pedagogice au existat de mult în pedagogia românească). Pe de altă parte, există multe lacune în pregătirea inițială și continuă a învățătorilor (ex. conceptul de evaluare standardizată sau modalități de evaluare formativă care au validitate și fidelitate mare), explicate de lipsa pregătirii științifice adecvate în domeniul științelor educației. Iar responsabili cu această pregătire deficitară sunt tocmai cei care ne cer astăzi să îi credem că sunt specialiști în științele educației și în formarea învățătorilor.
Nota redacției: Edupedu.ro a solicitat președintelui ARCE, Lucian Ciolan, un punct de vedere legat de afirmațiile din analiza de mai sus, iar acesta a spus că nu comentează.
Opinia aparține autorului, aceasta nu este neapărat și poziția redacției.
Virgil Iordache
Viorel Zaicu
Costin Ionescu
C.I.
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
13 comments
Foarte interesant articolul. Mă bucur că mai există presă de calitate, făcută de specialiști în domeniu, cu o structură intelectuală coerentă și organizată! Mă bucur pentru vocile curajoase care apără ultimul stâlp de rezistență al învățământului, liceul pedagogic! Am convingerea (fiind în interiorul sistemului de peste 20 de ani) că absolvenții de liceu pedagogic sunt mult mai profesioniști în ale educației și mult mai înzestrați UMAN și vocațional decât mulți absolvenți de PIPP (mai ales particular), suprapus adesea peste ,,școala vieții” și eșec în alte domenii ocupaționale.
Din păcate, performanță la niciun nivel nu se poate face cu profesori care NU IUBESC copiii si văd învățământul ca o soluție de avarie, plină de timp liber și relax.
Ceea ce nu înţeleg eu este DE CE NE MAI MIRĂM ! Deja de peste 30 de ani, tot felul de domni şi de doamne care au iniţiative ( NEnecesare, adesea! Foarte bine am putea trăi şi fără acestea) legate de educaţie! De la ridicole până la periculoase, găsim de toate…mă rog, la ce să mai explicăm că între câteva sute de ore de practică pedagogică şi câteva zeci ( eventual), diferenţa este uriaşă, la ce să mai insistăm asupra ideii că pentru un viitor învăţător, ortografia este O CHESTIUNE ESENŢIALĂ, nu “un bagadel”, vorba lui Caragiale ? Şi aş mai putea continua, dar mă opresc în zona eticului- oare chiar nu vedem reaua-credinţă a celor din familia numeroasă, din nefericire, a celor care detestă absolut tot ceea ce este bun pentru viitorul poporului nostru, căci, vai, cam despre aceasta este vorba, în dosul acestor jalnice iniţiative! Şi chiar n-ar trebui să nu ne îngrijoreze sau să nu ne pese !!
Întregul sistem de formare a personalului didactic din învățământul primar și gimnazial trebuie regândit. Nu se poate face educație de calitate cu profesioniști formați in programe “a N-a șansa”. O profesionalizare vocațională pentru funcții sociale care se adresează oamenilor și in special copiilor, presupune o formare timpurie, in perioada de maturizare a moralității.
Pe baza înnorări date publice precum rezultatele la examenul de titularizare am urmărit rezultatele candidaților pe arii curriculare. Am fost surprinsă de faptul ca institutori nu excelează. Aceasta discuție îmi sugerează ca ar merita analizate rezultatele și pe criteriul pregătirii liceale comparând rezultatele institutorilor cu pregătire pedagogica liceale cu cei care sunt formați exclusiv prin programele universitare.
Cadrele didactice de calitate de la învățământul primar au fost întotdeauna rezultatul liceelor pedagogice. Absolvenții de liceele pedagogice au multe ore de practică în spate și acest lucru se vede și atunci când sunt devin angajați în școli. Este adevărat că în ultimii 10 ani și acești absolvenți sunt mai puțin pregătiți decât promoțiile anterioare. A început să scadă și calitatea lor, însă tot sunt mai buni decât cei de învățământ superior (PIPP). Așa se întâmplă și cu profesorii care predau la gimnaziu și termină facultatea. Sunt foarte slab pregătiți din punct de vedere practic. Nu fac ore de practică pedagogică suficiente pe parcursul facultății.
Directorii de școli se confruntă de mulți ani cu această situație. Se acest lucru. Învățământul, la modul general, este în declin din păcate și sunt mulți factori care au dus la această situație. Dar totul pornește de “sus”…
Dl.Dolean are perfecta dreptate,vine cu argumente din experiența de învățător,dar mai ales din aceea de cercetător adevărat.Imvatamantul superior nu a făcut nimic pe segmentul numit practica pedagogica atât pentru învățători dar și pentru profesori.De ce credeți că se iau note mici la titularizare?Absolvenții sunt buni la mate,geogra etc,dar nu știu cum este sa fii profesor.Pentru învățători ar fi o catastrofa daca s ar aplica aceasta propunere.
Nu cred ca un absolvent de facultate ar face ce ce fac educatorii. Vorbesc în cunoștință de cauză :am avut la nepoții mei o minunată educatoare de la care au învățat multe lucruri utile. Nu cred ca un absolvent de facultate ar șterge la fund un piticel și nici sa facă curat la wc-ul grădiniței și multe altele….. Sper ca PSD-ul s-o elibereze din funcție și sa i-o dea lui ferru!
Ar fi bine ca liceele pedagogice să aibă durata studiilor de 5 ani, cum a fost odată, și în acest fel secțiile lor de învățători își vor putea continua activitatea, cu rezultate notabile.
Emit doar o părere, specializarea educator-puericultor nu are ce căuta în liceele pedagogice, deoarece, deși este o specializare considerată inferioara de către Ministerul Educației, în fapt ea este o alta calificare care nu își are locul nici în cadrul pedagogiei și cu atât mai puțin în cadrul Facultății de Științele Educației.
Puericultura este o ramură a medicinei, iar specializarea educator-puericultor ar avea loc doar in cadrul U.M.F., neavând mare legătură cu educația, ci mai mult cu creșterea și dezvoltarea copilului mic.
O alta problema este împărțirea pe grupe de creșă a copiilor, M.E. hazardandu-se in a crea grupa de creșă 0-1 ani, fără a avea practic noțiunea care sunt nevoile bebelușului și cam care ar fi cerințele unei asemenea grupe !
Este conștient Ministerul că într-o asemenea grupa bebelușii trebuie alăptați exclusiv la san până la vârsta de 6 luni, și cum are de gând să rezolve aceasta problema ?
Este conștient Ministerul că un bebeluș trebuie să aibă o anumită schema alimentară și să nu fie îngrădit ca în orfelinate in paturi cu grilaj, ținerea lui în acele “cuști” putând avea efecte psihice nocive greu de recuperat la vârste mai mari ?
Politica D.G.A.S.P.C. este de a creste copiii Statului în sânul unei familii, în schimb Ministerul Educației înființează un nou sistem de înregimentare a copilului sugar demn de Orfelinatele de pe vremea lui Ceaușescu !
Absolut corect tot ce spuneți. Asa s-a ales praful de învățământul romanesc. Regret sa constat că în posturi cheie sun promovați trogloditii și incompetenții care ,,nimic nu au a spune,, dar care sunt plătiți fabulos.
Absolut patetic! Ramai perplex.
Pentru invatamantul integrat si invatatorii formati la liceele pedagogice si cei formati in universitati sunt niste catastrofe. Calitatea formarii este slaba si la liceu si la universitate.
Absolventii nu inteleg concepte elementare, de exemplu intarire pozitiva si negativa, ce pretentii sa ai pentru altele mai sofisticate. Managementul clasei se face cu amenintari si tipete.
Exista si exceptii, insa cu o floare nu se face primavara domnilor.
Puneti mana si faceti analiza muncii unui invatator ca sa aveti habar ce sa le predati. Renuntati la disciplinele alea plictisitoare si predati interdisciplinar. Faceti practica pe bune nu cu adeverinte luate cu spaga. Numai asa exista sanse sa mai scada numarul de analfabeti functionali.
Președintele “arce” ( cu litere mici, zilnic inventează câte o asociație pentru a mai putea angaja câțiva analfabeți ), Lucian Ciolan nu a dorit să comenteze articolul. Păi ce să comenteze ? Dacă l-ar citi, nu ar înțelege nimic, mai mult de atât în articol scrie clar că această asociație este total neproductivă, că primesc niște salarii pe nimic, dar sunt mari experți… Iar facultățile ce le-au dat lor diplome de licență și masterate ( pe nedrept, prin proiectul România educată, ai nevoie de buletin și de un drum la o facultate pentru a deveni licențiat), trebuie să câștige încontinuare bani de pe stat și studenți (părinți) pe nimic… Vă garantez că un profesor de liceu, școală este mai pregătit decât mulți profesori universitari . Iar acești experți și mulți dintre profesorii universitari nu ar rezista într-o școală primară sau generală.
Felicitări D-lui Dacian Dolean. Mă bucur să cunosc oameni competenți și pasionați de ceea ce fac.
Am lucrat în învățământ și am avut colegi care au terminat Liceul Pedagogic și care erau foarte bine pregătiți. Am avut și colegi învățători cu studii superioare, dar mulți nu erau la nivelul celor cu liceu pedagogic.
Subscriu in totalitate!
Nu pentru că Dacian Dolean susține la rându-i calitatea pregătirii învățătorilor și educatoarelor prin liceele și colegiile pedagogice (cel puțin ca practică pedagogică), nici pentru că acest cunoscut și recunoscut (internațional) cercetător este absolvent al colegiului nostru, Colegiul Național Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, ci pentru probitatea afirmațiilor făcute și pentru argumentele evidențiate în articol.
Cu atât mai mult cu cât poziția noastră publică afirmă fără echivoc (A se vedea, pe acest site sau pe http://www.anclp.ro, Rezoluția Conferinței Naționale ANCLP de la Timișoara, 27-28 ian. a.c.) că vremurile s-au schimbat și pentru liceele pedagogice și că este nevoie de studii superioare pentru a putea asuma deplin fișa postului de învățător în școala românească de azi.
Vom reveni și noi cu un comunicat, reacție la comunicatul ARCE!
Prof. dr. Mircea Bertea
Președinte al Asociației Naționale a Colegiilor și Liceelor Pedagogice (ANCLP) din România
Felicitari autorului. Nu exista in legea educatiei o motivatie serioasa pentru desfiintarea liceelor pedagogice ci numai simple pareri. Educatorii si invatatorii si fara facultate ar trebui sa fie platiti cat un profesor de liceu, pentru ca acestia dau copiilor sansa de a iubi carte si educatia adevarata. Nu facultatea le da talentul si cat muncesc. Facultatile su nevoie de studenti caci altfel dispar. Nu exista acum nicio facultate care sa pregateasca invatatori, ci pe domenii de specialitate- chimie, mate, geologie, limba si lit.romana, istorie, fizica,etc. Si in minister sunt multi impostori si politruci.