Cercetătorii din zona arctică, surprinși de cantitățile neobișnuit de mari de zăpadă care acoperă gheața marină în lunile călduroase. Care este o posibilă explicație

Cantităţi neobişnuit de mari de zăpadă acoperă gheaţa marină în Arctica, adică zona din Cercul Polar de nord a planetei – chiar şi în lunile mai calde august şi septembrie, a afirmat vineri, 6 octombrie, un cercetător, relatează dpa, potrivit Agerpres.

Fenomenul rar a fost remarcat de Marcel Nicolaus, un fizician în domeniul gheţii marine de la Institutul Alfred Wegener (AWI), Centrul Helmholtz pentru Cercetare Marină şi Polară, care a studiat regiunea.

El a făcut parte dintr-o echipă de cercetare condusă de directorul AWI Antje Boetius care a petrecut două luni la Polul Nord pe Polarstern, un spărgator de gheaţă, pentru a măsura proprietăţile gheţii marine. Se aşteaptă ca nava să revină sâmbătă la Bremerhaven, în Germania.

“De fapt, gheaţa arctică se caracterizează prin absenţa zăpezii în cursul verii, suprafaţa de gheaţă fiind acoperită de bălţi”, a explicat Nicolaus într-o conferinţă de presă difuzată online, conform sursei citate.

Nivelurile actuale de ninsoare pot fi cauzate de presiunea scăzută în mod constant în timpul verii, care a creat un aer mai rece în Arctica.

“Vara anului 2023 marchează cea mai fierbinte vară la nivel global de când au început măsurătorile, gheţarii se topesc mai repede ca niciodată, incendiile forestiere devastatoare din Canada şi Siberia îşi lasă amprenta, gheaţa de mare s-a topit deja mai repede decât înainte în lunile mai şi iunie 2023”, a constatat echipa de cercetători. “Prin urmare, echipa de expediţie aştepta foarte puţină gheaţă de mare în timpul cercetărilor din centrul Oceanului Arctic.

Ei au spus că primele rezultate au fost surprinzătoare. “Gheaţa de mare din centrul Oceanului Arctic nu s-a topit atât de mult pe cât se aştepta pentru august şi septembrie şi stratul a fost, de asemenea, mai gros decât în anii precedenţi”, au menţionat cercetătorii în comunicatul difuzat online.

Ei au măsurat un strat de gheaţă de aproximativ 1,2 metri grosime, ceea ce este mai mult decât în 2020 şi 2012. “A fost extraordinar”, a afirmat Nicolaus, explicând că zăpada a salvat gheaţa, protejând-o de topirea la suprafaţă.

Echipa a afirmat, de asemenea, că nu a văzut aproape deloc alge de gheaţă care se formează de obicei pe partea inferioară a gheţii de mare, mai notează Agerpres.

“Gheaţa părea mai degrabă moartă anul acesta”, a spus Antje Boetius. De obicei, sub gheaţa de mare se formează lanţuri lungi de alge de gheaţă, “un furnizor important de nutrienţi pentru întregul ecosistem”, a adăugat ea.