Cercetători din Uniunea Europeană și Marea Britanie reproduc mirosuri “pierdute” din istorie, în cadrul proiectului “Odeuropa” / În înțelegerea trecutului, mirosurile nu prea au fost luate în calcul, spun istoricii

Cercetători din Uniunea Europeană și din Marea Britanie refac mirosuri specifice din trecut, ca parte a proiectului “Odeuropa”, folosind algoritmi și desene pe baza unor dovezi vizuale sau scrise, notează The Guardian. Proiectul își propune să ajute la înțelegerea istoriei și la modul în care mirosurile au fost prezente în diferite contexte istorice.

Bălegar, tutun de prizat, pește și piele veche: acestea s-ar putea dovedi a fi ingredientele necesare pentru călătoria în timp. Academicienii care restaurează mirosurile pierdute ale istoriei europene doresc ca astfel de arome să fie introduse într-o gamă largă de muzee și repere turistice. Lucrând sub sigla Odeuropa, un grup de chimiști și istorici au petrecut mai mult de doi ani izolând și reproducând mirosuri cheie asociate cu momente și locații semnificative. Aceștia susțin că mirosul a fost pe nedrept ignorat în încercările academice de a înțelege trecutul, mai ales dacă se ia în considerare impactul acestuia asupra vieții de zi cu zi, mai scrie publicația citată.

În știință și în studiul istoric “a existat o ierarhie a simțurilor. Dorim să vedem o abordare multisenzorială”, a declarat Cecilia Bembibre, lector în domeniul patrimoniului durabil la University College London (UCL). De asemenea, “a existat ideea că mirosul a fost un simț uman mai puțin nobil și că era cumva mai puțin obiectiv, mai puțin educat și chiar mai puțin demn de încredere”, mai spune aceasta. Bembibre a dat un exemplu în care a fost creat un parfum care să se potrivească cu mirosul canalelor murdare din vechiul Amsterdam, ca parte a unui decor conceput pentru expoziția Fleeting – Scents in Colour de la Mauritshuis din Haga, Olanda.

Potrivit The Guardian, consorțiul de experți implicați în proiect are sediul central la Amsterdam, dar există baze de cercetare în Germania, Italia, Franța și Slovenia, precum și la UCL și la Universitatea Anglia Ruskin din Cambridge. Întregul proiect este finanțat printr-un grant de 2,8 milioane de euro din partea programului Orizont al Uniunii Europene în 2020 și “își propune să stabilească știința istoriei olfactive, bazându-se pe dovezi vizuale și scrise pentru a pune cap la cap mirosurile-cheie generate de meserii, obiceiuri și diete învechite”, conform sursei citate.

Cum se realizează experiențele multisenzoriale

“În Germania, se analizează zeci de mii de imagini istorice legate de miros, în timp ce în Italia se concentrează pe analiza textelor, de la vechile formule medicale la manualele de gătit”, a declarat Bembibre, cercetător în cadrul proiectului Odeuropa, care lucrează, de asemenea, la Institutul pentru Patrimoniu Durabil al University College London (UCL), unde a finalizat recent un doctorat intitulat “Smell of Heritage”.

Aceasta a mai explicat că o mare parte din muncă s-a concentrat pe învățarea computerelor să recunoască imagini care au legătură cu mirosurile, de exemplu o schiță a unei persoane care își ține nasul. Prin expunerea instrumentelor de căutare digitală la o succesiune de imagini similare, cercetătorii pot crea un algoritm care să recunoască gesturile din alte ilustrații, mai informează publicația britanică

În cele din urmă, această muncă va permite colectarea unei enciclopedii a mirosurilor istorice, un element secundar al proiectului condus de Dr. William Tullett de la Anglia Ruskin din Cambridge. Aceste mirosuri vor explica schimbările mediului și vor oferi o perspectivă asupra vieții celor implicați. Cercetătorii susțin că ar trebui să fie păstrate pentru posteritate și indiciile olfactive, nu doar cele vizuale, fizice și scrise.

Dar există multe aspecte de negociat – după cum subliniază Bembibre: “Este foarte greu să obții informațiile de care ai nevoie pentru a aduce înapoi mirosurile”. Propria sa activitate chimică a reprodus mirosul unui potpourri [n. red. – săculeț cu amestec de ierburi parfumate] din anii 1750 de la Knole, casa ancestrală a familiei Sackville-West din Kent, a cărui descriere apare în romanul “Orlando” al Virginiei Woolf.

De asemenea, ea a reprodus mirosul bibliotecii de la Catedrala St Paul din Londra, extrăgând elemente detectabile din aer în 2017, înainte ca aceasta să fie renovată. “Încercăm să decidem dacă contează din punct de vedere academic să păstrăm mirosurile autentice cu substanțele chimice potrivite sau dacă pur și simplu încercăm să evocăm o experiență creând un efect similar în prezent”, a mai declarat Bembibre. Cealaltă dificultate pentru cercetători este că reacțiile umane la mirosuri s-au schimbat destul de radical: “Pur și simplu nu mai mirosim în același mod acum, iar unele mirosuri înseamnă lucruri diferite”.

În orice caz, din fericire, nu toate mirosurile pierdute sunt urâte. Odeuropa cercetează, de asemenea, mirosul de tămâie și semnificația sa istorică și culturală. “Ne dorim cu adevărat să implicăm comunitățile. Există câte un “nas-martor” în viață, acum, care ne poate ajuta să recreăm mirosuri din copilărie sau din meserii care nu mai există”, a declarat Bembibre, mai scrie The Guardian. Cercetările Odeuropa au beneficiat de un interes sporit al parfumierilor comerciali pentru parfumurile de nișă – pielea, condimentele și fumul sunt acum componente comune în mărcile scumpe.

Foto: © Marsia16 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.