”Știu învățătoare care din clasa a III-a le interzic copiilor să numere pe degete. Dar trebuie să-i lași să-și folosească mâinile și degetele. Tocmai asta dovedesc studiile în mod repetat că avem ancorată cogniția în corp”, a declarat cercetătoarea Thea Ionescu într-un interviu pentru Centrul de Evaluare și Analize Educaționale.
Conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Thea Ionescu este specializată în psihologia dezvoltării și, de-a lungul carierei sale, a căutat neîncetat răspuns la o întrebare care schimbă vieți: Cum învățăm? Studiile realizate la nivel internațional au arătat, în ultimele decenii, că învățăm cel mai bine din ceea ce trăim și experimentăm concret, nu din fraze dictate sau scrise pe o tablă. „Pentru ca un creier să poată abstractiza are nevoie de multe exemple clare, iar clare înseamnă concrete. Și, dacă și fac lucrul respectiv, pentru creier e cel mai ușor, e modalitatea naturală de a învăț”, spune Thea Ionescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării de la acelaşi departament, unde coordonează grupul Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată.
A remarcat, mai ales în ultimii ani, accentul pus, încă de la începutul parcursului școlar, pe un fel abstract de a preda, care nu stimulează învățarea. „Dacă abstractizăm conținutul și mergem doar pe dictare, îi e foarte greu creierului să înțeleagă despre ce e vorba și consumă resurse cu a înțelege la ce se referă numerele alea, la ce se referă propoziția asta, la ce se referă anii ăștia de domnie”, subliniază cercetătoarea.
Mai mult decât atât, explică ea, nu doar creierul, ci și întregul corp este implicat în învățare. „În orice moment, orice procesare cognitivă pe care o fac depinde de rețelele mele senzorio-motorii care au învățat prima oară conceptele. De exemplu, dacă mă gândesc la un câine, acum se activează și aria vizuală unde am eu imaginile cu un câine. Noi nu ne mai dăm seama de asta și de aceea ni se pare că suntem extrem de abstracți. Dar creierul nostru simulează ce a făcut inițial și atunci e legat de sistemele senzoriale și motorii”, explică Thea Ionescu.
Citește interviul complet pe Centrul de Evaluare și Analize Educaționale
Ștefan Lefter
Redacția
C.I.
30 comments
Sectiunea de comentarii de aici reflecta putin prea mult ceva ce este specific oamenilor cu putina pregatire teoretica in domeniu. Propria experienta in generarea unei opinii nu prea valoreaza nimic daca nu este insotita de adunare sistematica de informatii si de multa analiza si reflectie asupra lor. Citesc aici despre invatatori cu pretentii si standarde rigide si ridicate care au avut rezultate exceptionale. Sigur, pacat ca mintea oamenilor vede mai degraba ce vrea sa vada, de aceea este util sa ne uitam pe registre si sa vedem daca ce ne amintim noi bate intr-adevar cu realitatea inainte de a ne da cu parerea. Daca la teste PISA avem dificultati, daca si coeficientul mediu de inteligenta al romanilor (chiar daca indicatorul acesta nu exprima atat de multe) este in jur de 91 in comparatie cu o medie planetara de 100, posibil (chiar probabil) ca facem unele lucruri la nivel de curicula nationala care ar putea fi imbunatatite. Pare ca traim cu impresia ca la anumite varste copilul trebuie sa “naparleasca” si sa uite complet de obiceiuri care il ajuta sa proceseze, cand de fapt este util sa fie ajutat sa construiasca pe aceste obiceuri si sa le dezvolte in paralel cu altele. Iar asta se asociaza mai degraba cu rezultate mai bune pe termen lung din motive un pic prea greu de explicat pe intelesul celor de aici. In schimb tindem mai usor sa fim nerabdatori si sa cerem de la ei poate mai mult decat le-ar da voie nivelul lor si daca nu tin pasul ajung sa fie rusinati de felul in care fac lucrurile. Din comentarii pare ca uneori devenim chiar siguri de faptul ca nu sunt si nu vor fi la fel de “buni” ca ceilalti (ba chiar ca incetinesc pe ceilalti). Oare atat merita copiii care nu reusesc sa faca la fel ca ceilalti? Oare acest “diferiti” inseamna ca nu sunt la fel de “buni” sau inseamna ca au nevoie de altceva?
Și care ar fi, concret și practic, pericolul pentru clasă dacă 1-2-5, etc. copii numără pe degete? Comparația cu alăptatul și păsările e irelevantă, cu tot respectul…ați greșit “tarlaua”. Nu cumva e “un trend” nerecunoscut între învățători să aibă o clasă-elită, iar copiii care “nu fac față” să plece? Nu există copii perfect sănătoși care să nu facă față, ci mai degrabă adulți care lucrează după propriile tipare cu copiii și aceștia (tot copiii) trebuie să se încadreze tiparului impus de profesor, altfel…li se interzice să numere pe degete, vaaai!…ce păcat și ce greșeală să numeri pe degete ÎN CLASA A TREIA!?!?!
Eu i-am învățat pe copii adunarea, scăderea și împărțirea până la 100 practic: împărțind, adunând sau scăzând fructe la numărul de copiii prezenți la oră. Și ce bine și rapid au socotit ei!! Cred că accentul trebuie pus pe a oferi o variantă PRACTICĂ învățării, nu doar după “tiparul” învățătorului(care de cele mai.multr ori e doar la tablă). Ați fi surprinși cât de repede pricepe copilul!
Cât de ușor e să-l acuzăm pe cel care gândește diferit de noi, uitând că și noi am fost copii și cală la unele lecții ne-ar fi prins bine să fie cineva dispus să lucreze practic cu noi,nu doar teoretic!? Adică să-și facă 10-30 minute pe zi să ne asculte și să ne explice și altfel, adică PRACTIC… Sau poate doar mie mi s-a întâmplat copil fiind.
Aaaaa, in momentul in care creierului i se da un drum mai ușor de rezolvare a unei situații , probleme, pe acesta va merge , nedesvoltand gândirea abstractă..Bunica făcea mental calcule cu numere cu 3 cifre in mod obișnuit ,deoarece își antrenau mintea forțând sa nu folosească hârtia ori mai rusinoasele degete…Sa m-a fi văzut ca folosesc degetele , Rușine mai mare nu era pentru ea…Tesla și Euler făceau niște calcule mentale de speriau orice calculator..Părerea mea este ca lăsând copii sa folosească diverse suporturi(chiar și numărătoarea) li se refuza exact dezvoltarea abstractă, adică analfabetismul funcțional va mai avea încă o sursa de hrănire…
Doamna conferențiar a răspuns elegant și cu argumente, dar reacțiile cititorilor reflectă bine rezultatele sistemului de învățământ românesc. Se pare că încă nu suntem obișnuiți să ne susținem punctele de vedere cu dovezi (nu doar din experiența personală). A face atac direct la persoană e descalificant. Concluzia cercetării era că dacă un copil învață o lecție nouă, mai abstractă decât cea anterioară e în regulă să facă apel la strategii de gândire care îi sunt familiare (număratul pe degete era un exemplu, nu o obligație) DOAR până noile strategii de gândire se vor fi încetățenit. În plus, pentru ca mintea să funcționeze optim, ea are nevoie de colaborarea corpului, de mișcare (să facă), de concret în primă fază, pentru ca să reușească să abstractizeze (adică să facă operații în minte). Mai e cale tare lungă până să putem să citim un articol și să îl înțelegem.
Nici d-na conferențiar, nici d-ta nu ați mai avut de-a face cu elevul tipic din școala românească de ceva (multă) vreme, și se vede.
Vorbiți despre cum și ce ar face un model de elev pe care vi l-ați imaginat singure, și care nu seamănă cu nimic din realitate. Mai coborâți din cabinetul unde faceți ”cercetare” pe hârtie și mai verificați din când în când cum stau lucrurile în clasă.
intotdeauna am spus ca cercetatorii astia din domeniul educatiei, pedagogi sau psihopedagogi, au fost niste zerouri la discipline precum matematica, fizica sau chimia. scuzati-ma, in clasa a 3 a faceam operatii cu milioane, zeci de milioane sau sute de milioane…simple, adunari sau scaderi.doamna cercetatoare s o fi referind la un procent foarte mic de copii care mai socotesc pe degete. nu stiu care o fi relevanta … mergem inainte cu varfurile si majoritatea celor care sunt la medie, fara a fi mediocri.
mergem cu vârfurile? de aceea sunteți Profesor? sa ii ignorați pe cei care nu reușesc sa se afirme? păcat ca ganditi asa.
Oare cum mergem concret înainte cu vârfurile? Nu există cluburi pentru copiii pasionați de diferite domenii… De regulă, se dau culegeri în plus la științele tari pe care le-ați enumerat. Sau se începe fizica în clasa a șasea cu ”experimente mentale”, în loc de experimente concrete și trecere treptată spre a lucra mental cu un domeniu nou la acel nivel. Să speculez și eu că poate de aceea încă nu avem niciun Nobel în țară? Este o întrebare care ne poate frământa în educație: cum formăm copiii astfel încât să se dezvolte optim cu toții, iar vârfurile să performeze cu adevărat la nivelul potențialului lor. Nu vor lua cu toții Nobel, știu, dar niște teorii relevante in matematică, fizică și chimie ar fi exemple bune de performanță.
Păi cam așa se ”începe” fizica la gimnaziu – dacă nu poți cumpăra singur materialele și/sau improviza (unde se poate), experimentele sunt virtuale sau ”mintale”. Nu mai există de cel puțin un deceniu dotări noi pentru laboratoare – cu excepția unor calculatoare care între timp au și fost depășite.
Nu avem premii/premianți Nobel în țară?! Vizitați MNIR – medalia lui George Palade încă este expusă acolo. Și mai există cel puțin încă trei persoane care s-au născut și au urmat școala românească înainte de a emigra iar ulterior au primit premiul Nobel în diverse domenii.
Dar da, nu avem un premiant Nobel ACTUAL. Poate pentru că nici cercetarea românească nu se ridică la nivelul dorit, iar cercetarea n-o face elevul de clasa a III-a căruia i se inculcă ideea că e bine să rămână la număratul pe degete, dacă așa simte, pentru că gândirea abstractă poate să aștepte. (Timp în care bineînțeles, cercetătorii speră că elevul va trece brusc, printr-un fenomen misterios, de la număratul pe degete la raționament abstract peste noapte, când intră în învățământul gimnazial. Iar dacă nu o face… evident e de vină profesorul. Am rezolvat problema.)
Din psihologia copilului știm că gândirea copilului mic este ,,concret intuitivă”…deci folosind obiecte putem învăța mult mai ușor,logic….E cam greu in zilele noastre când pe perioada a doi ani de studiu se învață psihologia copilului de la 0-11 ani și toate metodicile de predare ptr educatori și învățători…Dacă nu cunoști psihologia copilului…nu ai cum sa l cunoști!
Bună seara. Mă bucur ca subiectul interviului a stârnit reacții si chiar cred ca e nevoie de dezbateri serioase cu argumente pro și contra, deopotrivă de la cercetători si practicieni, ca să îmbunătățim actul educațional în învățământul românesc. În continuarea argumentelor pro, studii interesante despre dezvoltarea cognitivă (pentru că, în fond, cu toții ne dorim să se dezvolte copiii, de la cei cu performanțe mici până la cei cu performanțe superioare, inclusiv) arată că aceia care dau dovadă de variabilitate strategică crescută atunci când învață de pildă adunarea vor avea dezvoltare cognitivă mai bună; mai specific, acei copii care, atunci când învață o nouă strategie, nu renunță imediat la cea anterioară, adesea mai puțin eficientă mai ales în termeni de timp necesar pentru a o aplica, vor avea dezvoltare mai bună ulterior (Siegler, 1999). Vedem așadar că și dacă ne concentrăm numai pe elemente cognitive (strategii), e bine să le permitem să folosească strategii multiple (nu era vorba despre a le preda noi pe degete la clasa a treia). Dacă reușim și să ținem cont de felul în care învață în mod natural corpul (Nathan, 2022), unii autori spunând că e nevoie să readucem corpul în clase deoarece copii nu sunt numai niște capete care memorează și dau teste, învățarea este mai eficientă și în plan cognitiv. Vă invit să reflectăm la aceste rezultate, să le criticăm cu argumente și să utilizăm ceea ce va rămâne în picioare pentru a optimiza dezvoltarea copiilor. Cred ca este loc mult (prea mult poate) pentru schimbare în învățământul nostru, care, pe de o parte, grăbește copiii să opereze cu milioane în primar, dar nu are rezultate onorante la evaluările Pisa în anii mai mari de școală, iar pe de altă parte, nu îi ajută cu adevărat nici pe copiii cu dificultăți, nici pe cei cu potențial mare, nici pe cei medii.
Îi și văd numărând sau calculând pe degete la o problemă dată într-un test PISA. Atât mai lipsea, în rest aveam de toate.
Ideea este un pic altfel: dacă îi lași să înțeleagă la început un conținut prin modalități variate care implică și corpul (dar și stările lui și contextul, fie fizic, fie social – ancorarea poate fi în variate elemente non-cognitive), nu vor avea nevoie să le utilizeze mai târziu în mod constant pe toate, pentru că vor abstractiza mai ușor. În exemplul cu număratul pe degete în primar, care stârnește atâtea controverse, tocmai că nu îl vor mai folosi la Pisa în gimnaziu, pentru că vor fi înțeles bine matematica de până acolo. Deci abstractul nu se dezvoltă eficient prin abstract (asta spunea demult și Piaget); creierul va abstractiza mai eficient dacă are multiple experiențe de învățare relevante anterior.
Doamnă dragă, vă înțeleg bucuria de a fi ”găsit” ceva care vi se pare nou. Vă asigur că avem și acum elevi care numără pe degete, fac adunări (fără trecere peste ordin) pe degete, se ajută de ”experiențele relevante de învățare” etc – la final de gimnaziu. Iar unii au trecut la liceu (au mediile acelea de admitere care fac acum atâta vâlvă pentru că îi ajută să iar burse ”de merit”, iar notele sunt în jur de 1 sau 2.)
Ei NU învață niciodată să raționeze abstract, NU se descurcă la trecerea de la numărat pe degete la calculul efectiv, în momentul în care sunt scoși din sfera lor de confort s-au pierdut, nu mai realizează nimic, nu mai înțeleg nimic.
Infantilizarea elevilor de clasele III-IV nu duce la nimic bun, pe termen lung. E foarte bine că pot face calcule neînsemnate ajutându-se de ce trucuri pot, DAR competențele necesare stabilite pentru fiecare nivel de învățare/vârstă NU îi așteaptă să recupereze după ce au pierdut multă vreme făcând CEL MULT calcule aritmetice simple. Zic cel mult, că unii nu le fac nici pe acelea – și nu sunt copii cu CES, ci copii considerați normal dotați intelectual. Creierul nefolosit lenevește, iar creierul lăsat să lenevească prea mult timp pierde contactul cu restul cohortei și nu mai poate recupera.
Doamnelor si domnilor, nu in asta consta inteligența copiilor, ca numără sau nu numără pe degete. Totuși, este mai bine sa o facă discret, mai ales pe măsură ce cresc, fiindcă percepția socială este si ea importantă.
Eu, adult fiind, am ca suport degetele in a face calcule, deși nu o fac intr-un mod evident, stând să număr fiecare degețel. Dar concretul are rolul său. Si menționez ca intotdeauna am fost olimpică si cu rezultate foarte bune, deși e adevărat, pe partea de filologie. Deci sa nu tăiem copilului aripile, fiind prea rigizi si crezând ca doar viziunea noastră este bună. Atât timp cât exista o evoluție si in tehnica număratului pe degete, astfel încât sa devină discretă si sa nu atragi atenția prin asta, nu văd care ar fi problema.
Eeee nici chiar asa “doamna cercetătoare” sa fim serioși ,mai nou chiar nu se mai dorește ca și copii noștri sa învețe . Se pare ca se vrea sa ne îndobitocim tot mai mult pe copii ,nu cumva sa depună vreun efort mintal..pai cum..
Sa inteleg ca tu stii mai bine decat un cercetator in domeniu?
Poți sa sti!!!când ești părinte de mai mulți copii ești cel mai bun cercetaș 😅
Păi cum?!…nu tot cu mintea socotesc, chiar dacă se folosesc de degete să rezolve??
Lăsați copiii sa socoteasca cum poate fiecare! Unii sunt mai rapizi, alții mai înceți la matematica. Iar daca cognitia face parte din corp (vezi ibtroducerea), si mainile si creierul sunt parte din corp.
Fiecare copil are propriul ritm de invatare si dezvoltare, a interzice este tot un mod de a impune. Copii trebuie sa aiba libertatea de a alege in dezvoltare, daca vrea sa numere pe degete treaba lui, poate sa le foloseasca si pe cele de la picioare, nu este necesar un studiu sa ne spuna asta.
ar fi bine, doamnelor sa cititi psihologia copilului si apoi sa va scrieti parerea!!!!!
Subscriu spusele dumneavoastra! Ce bine ar fi fost sa se citeasca inainte de a se comenta. Psihologia copilului, psihologia varstelor ar trebui parcursa de majoritatea persoanelor care doresc sa inteleaga si sa auctioneer benefic.
se vrea de catre cine?”domnul expert”, oculta mondiala,reptilienii,sosoaca,ue?Mai specific va rog, nume, adrese , ceva ,sa stim unde e ascuns dusmanul asta care vrea ce vrea.
Acesti … “cercetatori”… Cat timp au petrecut ei invatand copii de clasa a II-a, a III-a? N-au petrecut? Eu cred ca daca invatatorul, stie ca in clasa a II-a are 3 copii carora le merge mintea “brici” si fac socotelile foarte rapid in minte, fara sa foloseasca degetele, in clasa a III-a va avea pretentia la el(ca educator) si la ai lui copii din clasa, sa dezvolte aceasta socoteala “in minte” de la 3 copii la 90% din clasa. Daca exista unul sau doi care inca o fac pe degete, nu mai veniti cu “studii specializate” sa demonstrati ca nu e bine sa le interzici. Lasa-i pe aia “mai inceti” sa mearga in ritmul lor, iar cei care se descurca sa nu fie trasi in spate de cei 2. Eventual … schimbata clasa?
bine ales numele. reflecta comentariul.
La clasă a III-a se învață despre clasa miilor…Din clasa a II-a au învățat Tabla înmulțirii care ajută la efectuarea rapidă a adunărilor, implicit a numărării….
Teoria numărării pe degete până ….e ca alăptatul propus până la câțiva ani…
Să învățăm de la animale…Pasărea nu ține puiul în cuib prelungind perioada normalului, a firescului,….
Eu am avut copil foarte bun la matematica si chiar si in clasa a IV a numara pe degete.Nu i am interzis niciodata,atata timp cat dadea rezultatul corect.
nu e cam mare in clasa a III a sa mai numere pe degete??
Și eu cred, la fel ca doamna învățătoare, ca un copil de clasa a III-a ar trebui să aibă abilitatea de a numara fara sa se ajute de degete. Nu stiu de unde teoriile acestea care duc la o comoditate periculoasa în gândire.