Analiza este semnată de Cezara Botez, masterand psihologie, și Sebastian Vaida, psiholog dr și asistent cercetare în Departamentul de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai:
Educația sexuală este o temă aprins dezbătută în ultimele luni, de când a fost promulgată legea pentru introducerea obligatorie a programelor de educație pentru viață și sănătate, de către președintele României, Klaus Iohannis. Nici această temă nu a scăpat nepolitizată, astfel că unele partide și-au manifestat dezacordul cu privire la denumirea materiei, propunând schimbarea denumirii din ”educație sexuală” în ”educație sanitară” și au impus necesitatea acordului în scris al părinților. În acest context, am demarat o cercetare de tip sondaj de opinie în mediul online, pentru a vedea care este atitudinea respondenților cu privire la introducerea educației sexuale în școli.
Educația în general este unul din acele subiecte la care toată lumea pare să se priceapă și care trezește emoții puternice în orice conversație pe această temă. Și devine cu atât mai controversată cu cât persoanele care poartă acea discuție au și copii. Iar dacă mai adăugăm ca subtemă educația sexuală, atunci avem un adevărat subiect mediatic, lucru care a devenit evident încă de la propunerea legii și cu precădere în ultimele zile, când a fost reformulată.
Potrivit staticilor propuse de Comisia Europeană ”Eurostat”, în anul 2018, România a avut cel mai mare număr de mame minore din toată Europa, cele mai multe fiind cuprinse între vârstele de 15 și 19 ani, urmate de cele între 10 și 14 ani. Totodată, numărul avorturilor care au avut loc în România în anul 2018 este în top cinci din Europa. Aceste statistici îngrijorătoare ne aduc dovezi convingătoare legate de necesitatea investigării atitudinii pe care românii o au legată de educația sexuală și cu precădere, introducerea acesteia în programa elevilor.
Vom încerca în rândurile următoare să vă prezentăm o analiză cât mai simplă și obiectivă a informațiilor obținute, pornind de la datele demografice și terminând cu o serie de răspunsuri la câteva dintre întrebările pe care le-am considerat noi a fi relevante în acest context. Iar la final, bazându-vă pe informațiile aflate, vă invităm să trasați singuri concluziile la adevărata întrebare a acestui studiu: Diferă educația sexuală de orice alt fel de educație predată în școli? Dacă da, în ce fel? Iar dacă nu, atunci de ce stârnește atât de multe critici și discuții?
Pe scurt, datele demografice ale acestui studiu arată în felul următor: un număr de 1322 respondenți, cu vârste cuprinse între 15 și 68 ani (m=34.9 ani, AS=8.19) au completat răspunsurile la acest sondaj online, promovat în special prin intermediul canalelor de socializare.
Din acest total, un procent majoritar de 88.19% provin din mediul urban și 88.72% sunt de gen feminin.
Religia este predominant ortodoxă (69%), un procent de 11.04% declară că nu urmează nici o religie, iar restul procentelor (19.96%) vizează alte rituri (greco sau romano-catolică, reformată, penticostală, adventistă). Un procent de 35% dintre respondenți se consideră a fi credincioși practicanți, iar 60% nu se consideră a fi practicanți.
68% dintre cei care au răspuns sunt căsătoriți, restul fiind necăsătoriți, divorțați, logodiți sau singuri. Din punct de vedere al ultimei forme de învățământ finalizate, 40% au răspuns facultatea, 35% masterul, până la 100% fiind liceul, postlicealul, școala profesională, doctoratul.
Respondenții care au copii sunt în proporție de 72%, copiii având vârste cuprinse între câteva luni și 40 de ani.
Dintr-un total de 1322 respondenți, 83,6% au susținut introducerea obligatorie a educației sexuale în grădinițe și școli, mai bine de jumătate (56.2%) considerând că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple de mult timp. În același timp, 9.6% consideră că este o idee foarte greșită, urmând mai apoi proporții mai mici (6.8%) cei care sunt de acord cu introducerea educației sexuale în școli, cu anumite rezerve ce țin de vârsta minimă a copiilor, programă sau specialiștii care să predea aceste cursuri. Printre specialiștii menționați sunt profesorii de biologie sau sport din școli și licee, respectiv medicii și psihologii (din cadrul acestor instituții sau din afară).
Motivele pentru care cei mai mulți au optat pentru introducerea acestor cursuri sunt informarea corectă, reducerea expunerii la situații de risc (boli sau sarcini nedorite), urmând mai apoi motive precum autocunoașterea, nepriceperea părinților de a aborda subiectul sexualității și înlăturarea unui subiect tabu. Cei care nu susțin introducerea acestei materii au ca explicații faptul că este mult prea devreme de la grădiniță, este un atac asupra inocenței copiilor și ideea cum că aspectele ce țin de sexualitate ar trebui învățate acasă, cu familia.
Media vârstelor de la care respondenții consideră că este potrivită educația sexuală este 11-12, existând în același timp și variante precum încă de la naștere, 3-4 ani, 6-7 ani, 13-14, 15-17, 17-18.
40% dintre cei care au răspuns au afirmat faptul că au avut discuții cu copiii lor despre sex și sexualitate, 6,4% nu au purtat astfel de discuții, 5.6% nu au răspuns la această întrebare, iar pentru 48% nu a fost cazul. Temele pe care acești părinți le-au abordat sunt reproducerea, menstruația și construcția aparatului reproducător.
36% dintre respondenți susțin că nu au remarcat o curiozitate din partea copiilor pentru ceea ce înseamnă sexul și conceptele din această categorie, 22% nu au răspuns la această întrebare, 28% consideră că au observat o curiozitate a copiilor și adolescenților, iar un procent de 14% au declarat că nu știu.
În ceea ce privește sursele de informare a adulților în privința educației sexuale, 26% din respondenți au declarat că se informează din cărți scrise de specialiști, 15% de pe site-uri de specialitate, 3% de pe alte site-uri, 45% folosesc informații atât din cărți scrise de specialiști cât și de pe site-uri de specialitate, iar 10% consideră că propria experiență este suficientă pentru a preda conceptele de educație sexuală copiilor și adolescenților.
În ceea ce privește sursele de informare ale copiilor și adolescenților în privința educației sexuale, 11% dintre respondenți consideră că site-urile și cărțile de specialitate sunt sursa principală de informare, 7% că prietenii și colegii reprezintă sursa de informare, 38% consideră că adolescenții și copiii se informează predominant de pe alte site-uri decât cele de specialitate, 20% consideră că adolescenții și copiii se informează atât de la prieteni și colegi, cât și de pe alte site-uri, 10% consideră că se informează atât de pe site-uri de specialitate cât și de pe alte site-uri, iar 14% din respondenți atribuie ca surse de informare alte resurse.
În privința temelor de interes, respondenții consideră în procent de 12% ca fiind cunoașterea corpului (cum avem grijă de corp, diferențele între fete și băieți, organele genitale), 22% actul sexual, 10% metodele contraceptive, 19% consideră de interes o combinație între cele trei tematici enumerate, iar 36% nu au oferit nici un răspuns la această întrebare.
Referitor la motivele de îngrijorare ale respondenților față de educația sexuală, aceștia au considerat într-un procent de 38% că pregătirea insuficientă a personalului care va preda aceste lecții ar putea fi o problemă, 6% că educația sexuală va fi prea detaliată, 6% că nu vor putea fi controlate discuțiile dintre copii în pauze, 2% că unii copii vor dezvolta o curiozitate precoce, iar 48% au considerat ca fiind problematică o combinație între toți acești factori.
Referitor la consecințele negative ale lipsei educației sexuale obligatorii în școli, un procent de 85% dintre respondenți consideră că acest lucru va duce la creșterea numărului de mame minore, a numărului de avorturi sau sarcini nedorite, precum și la lipsa unor cunoștințe esențiale despre corp.
Ultimele două întrebări ale acestui studiu au vizat problematica ridicată de BOR (Biserica Ortodoxă Română), și anume că educația sexuală obligatorie în școli ar încălca principiile bisericii și ar atenta la inocența copiilor. Referitor la încălcarea principiilor bisericii, 84% dintre respondenți consideră că nu ar fi încălcate aceste principii, iar 16% consideră că da, ar fi încălcate. Iar referitor la încălcarea inocenței copiilor prin aceste cursuri de educație sexuală, procentele se mențin aproape identice cu cele de la întrebarea anterioară. Astfel, 85% dintre respondenți consideră că nu este încălcată inocența copiilor, în timp ce doar 15% consideră o încălcare, susținând astfel ideea că, prin educație, principiile, drepturile și inocența oamenilor nu pot fi încălcate.
Indiferent de atitudinea pe care fiecare dintre noi o are în privința acestui subiect care este, de cele mai multe ori, tabu, reiterăm importanța unei singure întrebări, și anume “Diferă educația sexuală de orice alt fel de educație?”. Dacă răspunsul este NU, atunci de ce ne-am opune unei forme de educație care sprijină copiii și adolescenții în a acumula cunoștințe și competențe care să le fie utile în viață, în scopul unei dezvoltări fiziologice și emoționale armonioase?
Oricum am privi lucrurile, educația ar trebui să fie, in nuce, o pregătire pentru viață. Iar educația sexuală nu ar trebui să facă excepție de la această regulă!
Cezara Botez, masterand psihologie
Sebastian Vaida, psiholog dr.