Miercuri, 24 august a.c., s-au încheiat consultările publice pentru cele două proiecte de lege propuse de Ministerul Educației. Atât legea învățământului preuniversitar, cât și legea învățământului superior au fost conturate pe baza raportului proiectului „România Educată”, proiect de țară asumat de președintele României încă din 2016.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
6 ani mai târziu, în vara lui 2022, avem două proiecte, schițate și de către funcționarii și experții din Minister, ce vor fi trimise pentru dezbatere și adoptare în Parlament. Nu voi discuta despre forma finală a proiectului „România Educată”. Mulți specialiști în educație au analizat critic și obiectiv limitele proiectului, fără a reuși să îmbunătățească nucleul său. Îmi propun să prezint, pe una dintre cele mai accesate platforme online ce publică articole despre învățământul autohton, 8 amendamente (dintre cele câteva zeci trimise), pe care le-am expediat Ministerului Educației pentru a îmbunătăți semnificativ cele 2 legi.
Viziunea, esența sau scheletul nu vor fi modificate prin aceste amendamente. Totuși, consider că astfel de legi cadru, ce au un impact semnificativ asupra milioane de elevi, sute de mii de studenți și profesori, respectiv milioane de părinți și tutori, pot fi schimbate în bine, mai ales înainte de implementarea propriu-zisă a legilor. Cred că este imperios ca să oferim încrederea necesară elevilor și studenților, actorii principali din sistemul de învățământ, pentru a se dezvolta armonios, chiar și în perioade de criză, școala românească. Prea multe generații de tineri s-au pierdut sau au fost pe marginea prăpastiei din cauza lipsei de încredere izvorâtă în timpul în care învățământul românesc le-a frânt aripile, nu i-a încurajat să descopere și să viseze.
E timpul ca fiecare partener din sistemul de educație să își facă autocritica, să analizeze obiectiv punctele forte pe care le are, dar mai ales să observe unde sunt zonele de creștere și cum, cu recunoștință și multă muncă, poate să evolueze. Evoluția în educație este continuă, iar cine nu poate ține pasul cu generațiile de copii pe care ar trebui să le inspire, probabil și-a greșit vocația. Revenind la amendamente, mai ales că trăim într-o eră în care timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem. Le voi prezenta într-o ordine aleatorie, deoarece consider că fiecare își are importanța sa, chiar și celelalte zeci pe care nu le voi detalia acum.
Primul lucru la care m-am gândit (imediat ce am auzit că se vor pune în dezbatere
publică cele 2 legi) a fost numărul de elevi dintr-o clasă. Avem prea mulți copii într-o clasă, chiar și în clasele motivate în care toți elevii vor să învețe, să se dezvolte spiritual, să cunoască aspecte noi asupra vieții cotidiene. Cred că 20 de elevi într-o clasă din învățământul primar, secundar inferior (gimnazial) și liceal sunt arhisuficienți. Am predat și în clase în care erau peste 30 de copii, dar și pentru 15-16 elevi aflați într-o sală de curs. Diferența este ca de la cer la pământ. 28 de elevi, numărul maximum propus prin actuala lege a învățământului preuniversitar, este mult prea mare, mai ales într-o clasă în care vrei ca toți copiii să progreseze
rapid la disciplina ta.
Al doilea amendament poate fi disecat în strânsă legătură cu cel de mai sus. Cred că elevii ar trebui să beneficieze de o pondere mai ridicată a curriculumului la decizia școlii și a disciplinelor specifice. Înțeleg rolul și importanța trunchiului comun, dar într-o unitate de învățământ care să facă fața cerințelor contemporane, tot ce depășește 40 % în TC este prea mult.
Al treilea, al patrulea și al cincilea amendament au conexiune tot cu învățământul preuniversitar. Subfinanțarea cronică a ținut tineri bine pregătiți la distanță de învățământântul românesc și a demotivat profesioniști ce s-au gândit sau chiar au părăsit sistemul de educație. Cadrul didactic stagiar trebuie să primească un venit decent, dar dacă mâine s-ar aplica legea educației propusă de minister, acest venit decent ar însemna 3565 lei în mână. Nu pare un salariu prea ofertant, nu?
În aceeași ordine de idei, ținând cont de importanța socială pe care o are cadrul didactic, cred că atât el, cât și elevul, trebuie să primească, dacă solicită, o copie digitală a examenului scris pe care l-a susținut la nivel național, înainte de posibilitatea de a contesta nota, nu redundant, la săptămâni bune după.
Ultima modificare a legii învățământului preuniversitar pe care o voi prezenta are legătură cu vestitul clivaj între rural și urban. Abandonul școlar este la cote alarmante în rural, mulți profesori bine pregătiți caută, pe bună dreptate, să predea în mediul urban, nu neapărat din dorința de a fi în cele mai bune școli, ci și că e înțeles dezideratul de a ajunge la școală în 20 de minute, nu în 200. Soluția? Masă caldă în școli, în toate școlile din România și decontarea integrală a chiriei cadrelor didactice ce locuiesc la mai mult de 50 de kilometri de școală. Transparent, astfel încât să nu intervină un viciu de procedură. De ce cred că este relevant? Am fost pus în situația de a alege în ce comunitate să predau. Aveam mai multe variante, în mai multe școli. Am ales să merg într-o localitate aflată în proximitatea capitalei, deși cred că impactul meu în comunitate ar fi fost mai mare dacă aș fi mers în medii dezavantajate aflate la 50-60 de kilometri distanță.
În altă ordine de idei, învățământul superior se confruntă, de decenii bune, cu alte probleme. Unele ar putea fi rezolvate prin schimbări de paradigmă, de tipul cel mult două mandate (sau opt ani) pentru un rector, ca să nu abuzeze de funcție, până la vot secret pentru consiliul ARACIS, cu o majoritate calificată, ori finanțarea integrală de la bugetul de stat a masterului didactic, chiar dacă masterandul a absolvit un alt master la buget. Cum poți încuraja tinerii să intre în învățământ dacă îi obligi să plătească masterul didactic, în situația în care au deja o disertație susținută înainte de înscriere?
Învățământul universitar poate fi resuscitat prin valorizarea studentului, prin facilități și programe atractive, prin mentorat și parteneriat real, nu umilințe constante venite de partea cealaltă a baricadei. Studenții de anul I sunt actori la fel de importanți sau chiar mai relevanți decât profesorii universitari. Schimbarea aceasta de mentalitate, produsă acum decenii bune în Vest, trebuie să survină și în România. Dacă nu va exista o formă de respect perpetuată în învățământ, nu ar trebui să ne mirăm că pleacă la studii, încă de la licență, tineri bine pregătiți în Europa Occidentală sau America de Nord.
În final, consider că progresul învățământului românesc necesită un dialog constant, o deschidere din partea tuturor persoanelor angrenate în sistemul de educație, în fiece zi, în orice clipă. Făcând o paralelă între democrație și educație, e limpede că se cuvine să luptăm zi de zi pentru educație dacă vrem să avem parte de o societate prosperă. Știu că nu e ușor să ieșim din zona de confort, dar când vreodată evoluția, temeritatea și schimbarea au venit cu ușurință?
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Foto: © Miklmakmagnitka | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Mădălina Belu
Redacția
G4Media.ro
R.P.
2 comments
Am implinit 8 ani de cand sunt in mizeria de sistem numit INVATAMANT! NU ma pot TITULARIZA, pentru ca postul meu presupune 9 ore. Post NETITULARIZABIL, de 8 ani. Am luat titularizarea de doua ori.
Ce sa mai zic? Ca am alergat intre 4 scoli, pe vant si ploaie, cu bani din buzunar pentru taxiuri? Nici chirie nu poti plati cu mizeria asta de salariu, trebuie sa stai cu sotul, daca ai sot, si el are casa sau bani.
ROMANIA nesimtita!
In 2013, când am terminat programul de licența, as fi avut salariu de 900 de lei in mână pentru un profesor debutant (de aceea am fost nevoită sa lucrez in multinaționala o perioada), in contextul in care plăteam chirie la Timișoara de 200 de euro (mi-au plătit părinții, timp in care mama a început sa se îmbolnăvească de cancer și încă a lucrat pana când a căzut la pat și a adormit in Domnul, ca sa ma ajute pe mine cu chiria și cu cheltuielile de gaz, de curent).
Din cauza chiriei, nu am avut bani pentru medicamentele mamei, ca sa nu ajunga la pat (pana sa o descopere ca are cancer in gradul patru). Ba mai mult, am avut și pe bunica din partea mamei care trebuia ajutata și întreținută (ea având pensie de boala).
Am fost o eleva care a terminat ca șefa de promoție, apoi studenta cu doua facultăți in paralel, doua masterate in paralel și doctorat. La una dintre facultăți am terminat tot ca șefa de promoție. Le-am terminat, cu ajutorul Domnului, la UVT Timișoara. Din cauza chiriei mai ales, dar și a salariului mic, am ajuns sa îmi îngrop, la 27 de ani, respectiv la 30 de ani, pe mama și pe bunica mea. Le doresc, din suflet, tuturor, sa nu mai treacă prin ceea ce am trecut eu.