Ce se întâmplă când un profesor are o suspiciune că un elev se droghează? Ligia Deca: Profesorul merge la conducerea școlii, care contactează familia, are loc o discuție, inclusiv cu consilierul școlar și se agreează măsuri

4.775 de vizualizări
Foto: gov.ro
„Avem deja o procedură privind prevenția și adresarea consumului de substanțe interzise, cine, ce face, ce trebuie să facă directorul, profesorul, cum interacționează cu Direcția de protecție a copilului, cu Biroul de Siguranță școlară și, mai ales, cum se întorc informațiile”, a declarat ministrul Educației, Ligia Deca, la TVR Info, pe 5 octombrie, întrebată ce se întâmplă când un profesor are o suspiciune că un elev se droghează. 

Ligia Deca a precizat că „nu întotdeauna informațiile reușeau să se întoarcă la școală pentru a se putea face un program integrat, un grup de sprijin multidisciplinar pentru familie și pentru copil. Pentru că multe cadre didactice au venit și ne-au spus bănuim, dar nu știm cum să mergem mai departe sau nu știm ce ar putea să facă școala, am încercat să clarificăm prin procedura.”

  • Prevederi din procedura privind violența școlară, publicată în Monitorul Oficial: Sancțiuni pentru profesori și directori, grupurile antibullying din școli se desființează și apar comisii. În procedura se găsesc și documente utile pentru identificarea, raportarea și monitorizarea unui caz de violență școlară sau suspiciune de consum de substanțe psihoactive. 

Testarea antidrog a elevilor nu se va face în școli, a susținut Ligia Deca: „Testarea este un act medical, ca atare, ea trebuie încadrată din punct de vedere al regulilor de testare de către specialiștii în sănătate publică. Ceea ce putem noi să facem prin școală este să educăm, să informăm și să ajutăm familiile, să colaborăm cu specialiștii în sănătate publică. 

În cazul prevenției consumului de substanțe interzise avem nevoie și de specialiști care să explice inclusiv impactul legal al consumului sau al distribuirii unor astfel de substanțe interzise”, a declarat Ligia Deca. 

Redăm dialogul despre testarea antidrog și prevenirea consumului antidrog prin disciplina Educație pentru sănătate:

Moderatoare: Cum vedeți testarea antidrog a elevilor în acest moment? 

Ligia Deca: Testarea este un act medical, ca atare, ea trebuie încadrată din punct de vedere al regulilor de testare de către specialiștii în sănătate publică. Ceea ce putem noi să facem prin școală este să educăm, să informăm și să ajutăm familiile, să colaborăm cu specialiștii în sănătate publică. 

De exemplu, a existat această discuție ca oamenii școlii, cadrele didactice să fie informate cu privire la simptomele consumului de de droguri, în ideea în care pot identifica elevii care pot avea astfel de probleme și cumva demara o discuție împreună cu familia, aceste lucruri sunt firești, sunt normale, dar cred că datoria școlii și a profesorilor este să educe, deci putem contribui la prevenție, putem informa, putem educa și putem stimula comportamentele de viață sănătoasă, dar nu ne putem substitui celor care au competențele pentru a face și pentru a derula acte medicale, cum este testarea. 

Moderatoare: Așadar, testarea în școli categoric nu se va întâmpla. 

Ligia Deca: Avem o discuție în grupul tehnic, s-a elaborat un grup tehnic în acel în cadrul acestui parteneriat între instituții. așteptăm și noi rezultatele din primele discuții, însă înțelegem că testarea presupune niște rigori, de siguranță, de personal calificat și trebuie să vedem care este cel mai potrivit loc pentru a face acest lucru. 

Moderatoare: Dumneavoastră veți înainta niște propuneri în acest sens? 

Ligia Deca: Cele de testare nu țin de noi, dar cele care țin de rolul școlilor, sigur că da. Avem deja, de exemplu, o procedură pe care am aprobat-o prin ordin de ministru, privind prevenirea violenței în școli. Acolo avem un capitol destinat prevenției și adresării consumului de substanțe interzise, cine, ce face, ce trebuie să facă directorul, ce trebuie să facă profesorul, cum interacționează cu Direcția de protecție a copilului, cum interacționează cu Biroul de Siguranță școlară și mai ales cum se întorc informațiile. 

De multe ori, în cazurile grave, fie de violență, fie de consum de droguri, sunt sesizate alte instituții, poliția, protecția copilului, specialiști în medicină. Nu întotdeauna informațiile reușeau să se întoarcă la școală pentru a se putea face un program integrat, un grup de sprijin multidisciplinar pentru familie și pentru copil. 

Asta am încercat să reglăm prin această procedură pe care am transmis-o deja grupului tehnic, tocmai pentru a facilita o integrare a ceea ce are fiecare instituție în parte. Fiecare instituție are proceduri pentru a adresa problemele acestea, doar că noi trebuie să le punem împreună, în așa fel încât familiei să-i fie foarte ușor să identifice ajutorul de care are nevoie. 

Moderatoare: Un profesor are o suspiciune la clasă că un elev se droghează. Ce se întâmplă mai departe?

Ligia Deca: El are un proces în care merge la conducerea școlii, conducerea școlii în momentul acela contactează familia, are loc o discuție împreună, inclusiv cu consilierul școlar și se agreează eventual alte măsuri, pentru că știm cu toții, pentru minori este vorba despre nevoia aceasta de acord parental. 

În cazul în care situația este gravă, adică apare un incident grav, atunci sigur că da, se sesizează alte instituții, este precizat foarte clar când se cheamă poliția, când se sună la 112, când se sună la Protecția Copilului. Deci, la asta ne referim, pentru că multe cadre didactice au venit și ne-au spus bănuim, dar nu știm cum să mergem mai departe sau nu știm ce ar putea să facă școala. Asta am încercat să clarificăm prin procedura.

Moderatoare: Să zicem că până la urmă copilul respectiv este testat, se dovedește că așa este profesorul, dirigintele respectiv nu ar trebui să știe că are un astfel copil în clasă? Poate este necesară o anumită atitudine. 

Ligia Deca: Aici trebuie să avem un pic grijă și la confidențialitate și la evitarea stigmatizării, pentru că din păcate avem fenomenul bullying-ului în școli și nu ne dorim ca prin eventuale acțiuni de testare să creștem amploarea acestui fenomen. 

Cred că în momentul în care este agreat un plan de acțiune care implică anumiți oameni din școală, precum consilierul, poate dirigintele, medici, alte tipuri de specialiști, atunci toți cei care au un rol în acest plan vor afla și vor ști ce trebuie să facă. E foarte important să reușim să colaborăm, cei care avem atribuții diferite, în așa fel încât în centru să fie protecția și reabilitarea, în cazul în care se ajunge la consum, a elevilor. 

Moderatoare: Când credeți că ar putea fi posibil să existe un asemenea plan? 

Ligia Deca: În cel mai scurt timp. Noi am transmis ceea ce avem deja, așteptăm să primim feedback sau să se primească în cadrul grupului tehnic feedback din partea altor instituții și să creioneze niște soluții legale pe zona de justiție sau de afaceri interne. Deja s-au identificat niște soluții, ne vom clarifica și pe această zonă. 

Moderatoare: Educația pentru sănătate este o materie care nu pare să fi trezit interesul. În noul context, apropo și de droguri, cred că ar trebui să fie mai importantă, nu? 

Ligia Deca: O avem cuprinsă în planurile-cadru, ca opțional. Avem aproape 10 ani de când ea funcționează ca atare. Din păcate, prea puține școli reușesc să o introducă în oferta reală a școlii pentru opționale. Unul dintre motivele ridicate este cel legat de absența specialiștilor care să o poată preda.

În cazul prevenției consumului de substanțe interzise avem nevoie și de specialiști care să explice inclusiv impactul legal al consumului sau al distribuirii unor astfel de substanțe interzise. E foarte important ca elevii să știe ce pot păți dacă din punct de vedere legal al legislației în vigoare, dacă se angajează în astfel de comportamente nedorite, așa cum avem nevoie, sigur că da, și de specialiști care să ajute în recuperarea copilului din situația de dependență, dacă a ajuns deja acolo. 

Moderatoare: Și când credeți că vom avea acești specialiști? 

Ligia Deca: Discuțiile noastre cu Ministerul Sănătății deja au demarat, programa deja există, poate că trebuie actualizată un pic, având în vedere și ultimele discuții și planul național comun de acțiune pentru siguranță școlară, cel inițial de Ministerul Afacerilor Interne. 

Noi suntem în plin proces de reformă curriculară. Vom avea noi planuri cadru pentru liceu la începutul anului viitor, care va urma elaborarea programelor și vom putea să demarăm pe noi baze. Pentru învățământul liceal ne propunem să refacem, să revizuim puțin cadrul curricular și pentru învățământul primar și gimnazial, în funcție de cum s-a derulat până acum și în acel moment când facem reforma curriculară, putem introduce și disciplinat. 

Pentru mine, însă, este foarte important să avem specialiștii care să o poată preda în mod profesionist, pentru că orice disciplină care nu are o zonă de competență didactică pentru predare generează reacții. 

Citește și:
OFICIAL Sancțiuni pentru profesori și directori, grupurile antibullying din școli se desființează și apar comisii – prevederi din procedura privind violența școlară / Documente utile pentru identificarea, raportarea și monitorizarea unui caz
Ligia Deca: Sub 10% dintre elevii din România fac opționalul Educație pentru sănătate. Un motiv invocat de școli e că nu sunt specialiști care să poată să predea această disciplină
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila: Avem la dispoziţie un an să pregătim profesori pentru a preda „Educaţia pentru sănătate” / De 21 de ani a rămas facultativ şi doar 5% dintre părinţi îşi trimit copiii la acest opțional

14 comments
  1. Procedura Ministerului Educatiei privind solutionarea “suspiciunilor” de drogare la elevi este pe cat de complicata si complexa pe atat de ineficace, ineficienta, deci inutila – intrucat prioritare sunt acum „confidentialitatea” si „evitarea stigmatizarii”, simultan cu „cooperarea” mai multor institutii (daca vor, pot, stiu…fiecare!)…
    Nicidecum identificarea drogurilor si a drogatilor din scoli, eliminarea comertului cu droguri in scoli, in preajma lor si in alte spatii publice, dsr mai ales actiunile preventive si corective eficace si necesare pentru curmarea flagelului…
    Despre drogurile si drogatii din universitati la noi nici nu se discuta in spatiul public desi si acestia exista, fara ca cineva sa se poata opune lor legal… Democratie, deh!
    Conform unor psiholoage de la Agentia Romana Antidrog (ARA), la noi, in tara „drepturilor si libertatilor” (cu responsabilitati neasumate, reduse sau nule), daca un tanar devine dependent de droguri, nu invata si nu munceste, dar vrea (si poate!) sa obtina banii necesari pentru droguri din cersit, furat, inselat, talharit, etc., el ESTE LIBER s-o faca, statul neputand sa-l blocheze legal, desi societatea in ansamblul ei nu are decat de pierdut din aceste cazuri!!!… Asa se explica si inexistenta – la noi – a institutiilor calificate sa reduca – prin tratament medical si psihiatric adecvat – diferitele „adictii” (dependente), mai ales de droguri, existente tot mai frecvent la minori si adulti, cu internare „de buna voie si nesilit de nimeni” (fara obligare/ constrangere si paza)…In statele dezvoltate exista asemenea institutii dar costurile serviciilor prestate de ele sunt ridicate, iar eficienta tratamentelor este uneori discutabila, avand in vedere realele recidive.
    Cu atatea lipsuri si obstacole, unii decidenti din Romania prefera limbajul de lemn, romgleza, promisiunile neonorate/ neonorabile, mimetismul, simulacrele, chiar daca procedand astfel neincrederea contribuabililor si a justitiabililor in Legislativ, Executiv si Justitie sporeste, cu consecinte nefaste pentru intreaga societate!
    Sa speram ca recenta abordare a „problematicii” romanesti a drogurilor in CSAT, va declansa masurile eficace si eficiente asteptate de 3 decenii…Daca nu cumva va fi prea tarziu!!…

  2. Deca, da-te pe langa dulap poate iti gaseste un loc caldut la Bruxelles. La anul zbori cu dulap cu tot. AMR 12 luni. Poate Ciolacu o sa aiba bun simt sa puna un ministru competent.

  3. din păcate anul scolar a început cu numeroase aberații…inclusiv cu încurajarea elevilor să depună tot soiul de anonime pentru care vei pierde timp sa le rezolvi (daca ai ce rezolva)….și după cum vedem,șirul aberațiilor continua…

    1. Imi spune un amic: ,,Totu-i copiat ‘la indigo’ de la ‘civilizatii din tarile avansate’. Mai intai se creaza conditiile de consum prin cresterea ‘nesustenabila’ a veniturilor ‘per capita’ apoi ‘autoritatile’ se uita-n alta parte 3-5 ani ca la final sa apara ‘preocuparea’ de ‘a face bine’ prin insistarea pe discutii fara nici o finalitate. Sigur ca inca nu suntem destul de ‘avansati” sa investim in ,,centre de tratarea adictiilor’ (dependente de tot felul: droguri, jocuri de noroc, suplimente etc., explicatia termenului pt. analfabetii functional) da’ pas cu pas ‘noi statul’ vom investi si-n directia asta”.

  4. și până să facă doamna procedura credeți că profesorii nu luau legătură cu familia? Consilierul școlar nu știe să lucreze cu elevi care se droghează, vine cineva specializat.

    1. Dar daca un elev are suspiciunea ca un profesor se drogheaza? Poate sa aiba suspiciunea s-un coleg al profesorului sau femeia de serviciu … Dar daca cineva (nu stim cine) are suspiciunea rezonabila ca altcineva distribuie ‘buclucasele” prin scoli? Discuia a ajuns la nivelul celor din populara serie B.D. ,,Ce facem daca gasim un portofel cu bani? Noi, daca gasim pe strada un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anuntam imediat militia la telefon 222222 ”

      1. Am suspiciunea că prin Ministerul Educației s-a răsturnat carul cu pliculețe cu droguri. Cui mă plâng? Pe cine chem? În procedură nu scrie și despre asta…

    2. da,consilierul școlar e profesor,nu psiholog clinician. Consilierul are ALTE atribuții,deși daca ar fi după creierașul unora,ar trebui să facă tot.

  5. La cum se poartă si la ce debitează am o suspiciune ca d-na Deca sau unii consilieri din minister consumă frecvent psihoactive…
    Unde pot să sesizez?
    La cabinetul primului ministru ar merge?
    A, cred că e ocupat cu păcănelele.

    Poate la alt minister…
    Or fi ocupați cu reabilitarea școlilor expuse la cutremur (de fapt cred că au uitat deja de asta)
    La Ministerul Familiei( se pare ca încă mai actualizează legea cu azilele – de fapt greșesc au uitat si de asta)
    La Ministerul Muncii (nu prea cred sunt ocupați de luni de zile cu legea salarizării -misiune imposibilă)

    N.B.
    Dacă voi chiar credeți că putem fi bătaia voastră de joc la infinit NU o să meargă.

    Vin alegerile.
    Veți fi efectiv măturați cu toate combinațiile si matrapazlâcurile voastre de incompetenți.

  6. Se agreeaza, se precizeaza, se evidentiaza etc… Limbaj de lemn care nu spune nimic concret, doar arunca pisica statului si institutiilor abilitate in curtea scoliii si implicit a profesorilor.

  7. Alo, alo, ALOOOO!!

    >>pentru a se putea face un program integrat, un grup de sprijin multidisciplinar pentru familie și pentru copil.

    Doctorii, DOCTORII fac asta, în spital, unde e nevoie. Nu profesorii. Cum își închipuie madam că poate funcționa așa ceva?! Ce autoritate are școala asupra părintelui?! E vorba de adulți, madam Deca își dă seama? Iar elevii NU sunt pacienți. NU avem nicio competență în a crea ”grupuri de sprijin multidisciplinar” în domeniul ADICȚIILOR!!

    Am înnebunit toți?! A devenit școala, din instituție de învățământ, clinica pentru tratarea dependenței de droguri?!

    CINE ne-a format în domeniul ăsta? Sunt câine de urmă/detecție droguri mai nou? CE semne să stau să identific, când am de creat și menținut o atmosferă de studiu într-o clasă cu 30 de copii care n-au chef să fie acolo că-i frumos afară, unde sunt și 2-3 cazuri de copii cu CES (diagnosticate sau nu), când pentru adolescenți este absolut în limitele normalului să aibă izbucniri temperamentale sau momente de colaps emoțional (serios, chiar dacă n-ai studiat psihologia vârstelor școlare, ai fost o dată în viață adolescent, chiar așa, am uitat toți cum eram?!)?

    Luați careva frâiele, că a luat-o căruța prea mult la vale!

    >>În cazul în care situația este gravă, adică apare un incident grav, atunci sigur că da, se sesizează alte instituții, este precizat foarte clar când se cheamă poliția, când se sună la 112, când se sună la Protecția Copilului.

    Situația e gravă prin definiție când elevul a ajuns drogat la școală. Ce director, ce părinți – 112 și să trimită salvarea și/sau poliția, că pentru asta există, între altele!! Ce să facă directorul, să pună batista pe țambal? Ce să facă familia, să pretindă că a luat drogurile gratis, din școală de la cineva, și nu din banii părinților dați ca să-i închidă gura copilului și să fie împăcați că și-au făcut treaba de părinți? Cu ce-l ajutau școala și grupul de sprijin din părerologi pe unul ca cel cu accidentul de la 2 Mai?!

    Dacă o ținem tot așa, cu aberații din ce în ce mai îngrozitoare din partea celor care ar trebui să planifice și să coordoneze acțiuni realiste, cu impact asupra problemelor… cred că nu mai e de mine în învățământ. Mă duc direct la poliție, sau în spital, că tot am competențele necesare (așa zice ministrul.)

    1. Foarte bine spus. Un mesaj care ar trebui pus intr-un articol de presa. Foarte corect ceea ce spuneti, ati punctat perfect. In ciuda opiniei publice din ultimii ani, profesorul nu este nici politist, nici psihiatru, nici Suier, caine de urma din brigada antidrog. Mai ramane sa adulmecam ca el drogurile prin WC-uri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

DOCUMENT Marian Preda, Nicolae Istudor, Adrian Papahagi, Ciprian Mihali, printre profesorii propuși să aleagă componența comisiilor de specialitate CNATDCU, pentru mandatul 2024 – 2028 – proiect

Ministerul Educației organizează o consultare publică privind componența comitetelor de selecție CNATDCU. Marian Preda, rectorul Universității din București, Nicolae Istudor, rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Adrian Papahagi,…
Vezi articolul