O teză, 264 de pagini, șase capitole, patru ani și jumătate de studiu și cercetare. Multe experimente. Deznădejde, stres, presiune, zile și uneori nopți în laboratoare sau biblioteci. Timp petrecut departe de cei dragi. Frustrarea eșecului și extazul rezultatelor, ambele duse uneori până la lacrimi.
Doctoratul este un drum pe care mi l-am asumat atunci când am decis să îmi continui studiile post-universitare la Universitatea Oxford, primind de altfel o bursă integrală din partea Regatului Unit. Pasiunea pentru imunologie și dorința de a contribui la lupta împotriva bolilor infecțioase m-au determinat să îmi aleg ca subiect de studiu gripa aviară. Un virus care în anumite circumstanțe poate avea o mortalitate de peste 50% și care avea, și din păcate încă are, un potențial pandemic uriaș.
Îmi aduc aminte discuția cu un profesor care mi-a devenit ulterior îndrumător al tezei. Acesta mi-a spus că doctoratul va fi cel mai greu lucru din punct de vedere intelectual pe care îl voi face vreodată, dar că rezultatul final va merita tot efortul. Privind în retrospectivă, mă gândesc la numeroasele obstacole pe care am reușit să le depășesc prin perseverență și uneori chiar prin încăpățânare. Totodată, mă gândesc că nu aș fi reușit nimic fără sprijinul moral al familiei mele, care mi-a fost alături mereu.