Analiză semnată de Dacian Dolean, psiholog educațional specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director a două proiecte de cercetare în domeniul psihologiei educaționale. Analiza trimisă Edupedu.ro:
Până acum unii părinți au început să-și dea seama că nu pot să țină copilul la infinit în fața televizorului, computerului sau telefonului. Unii abia acum încep să observe că deși îi oferă copilului toată libertatea pe care și-o dorește, în final acesta se va plânge că este plictisit. De ce apare acest fenomen? Ce putem face? Mai jos am să descriu cinci principii de bază care ar putea să ajute părinții la stabilirea orarului copiilor din învățământul primar în această perioadă și am să ofer un model de orar zilnic.
Principiul 1: Rutina
Tradițional, în pedagogia românească rutina este pusă în antiteză cu creativitatea și are o conotație negativă. Cu toate acestea, rutina are un rol crucial în educația copiilor. La școală, rutina este esențială în managementul clasei de elevi (și dacă s-ar înțelege mai bine și accentua pe acest lucru în cursurile de pregătire a profesorilor, poate problemele de disciplină de la clasă ar fi mai puțin numeroase). De exemplu, dacă un profesor și-a format o rutină (ex. zilnic tema de casă va fi scrisă pe tablă în același loc, iar elevii vor ști că au terminat cursurile doar după ce își copiază tema în caiete), acesta nu va trebui să le mai spună elevilor în luna ianuarie să își scrie tema în caiete, pentru că aceștia au intrat deja în rutină și o vor face automat. La fel și acasă, rutina are o funcție esențială pentru sănătatea mintală a copiilor (dar și a părinților). De exemplu, dacă părintele stabilește o rutină pe care o implementează cu consecvență (ex. să citească o poveste cu copilul seara înainte de culcare), după ceva vreme copilul va implementa rutina fără ca părintele să îi mai spună ce să facă (ex. își va aștepta singur părintele cu cartea în pat). Rutina creează un mediu predictibil (care dezvoltă sentimentul de siguranță), iar în zilele acestea copii au nevoie de predictibilitate mai mult decât oricând.
Principiul 2: Activități scurte
Unii copii pot petrece prea mult timp efectuând temele de la școală. Alții le termină în câteva minute. Acum, e mai important ca niciodată înțelegerea diferențelor individuale ale elevilor. De exemplu, datele unuia dintre proiectele pe care le-am desfășurat ne-au arătat că elevii care au avut aceeași temă pentru acasă au putut-o rezolva într-un interval de timp care a variat de la un elev la altul între 9 și 84 de minute. Dacă tema pentru acasă a fost în general potrivită pentru majoritatea elevilor (și a durat în medie 20 de minute), unii dintre ei evident au fost suprastimulați (pentru că au petrecut 84 de minute pe o activitate care ar fi trebuit finalizată în 20 de minute), iar alții au fost substimulați (pentru că au terminat-o foarte repede). De aceea, temele pe care le fac copiii e bine să fie interpretate (atât de învățătoare, cât și de părinți) în felul următor: Asta se face la școală acum și asta ar trebui să știe copilul. Dacă sarcina e prea ușoară, elevul nu are nevoie să rezolve multe exerciții de același tip, însă e bine să beneficieze și de câteva sarcini mai complicate, la nivelul său de confort și abilitate (profesorii nu vor putea să personalizeze tema pentru acasă, însă pot să ofere flexibilitatea părinților să scurteze sau să complice tema, oferindu-le sugestii de exerciții mai dificile). Dacă tema este prea grea, poate face doar jumătate din ea, însă e important să ne asigurăm că înțelege conceptele. Dacă un elev de clasele primare stă ore întregi rezolvând aceleași tipuri de exerciții, la aceeași materie, ceva e în neregulă, și exercițiile suplimentare nu vor rezolva problema.
Principiul 3: Activități variate
Dacă stăm toată ziua acasă nu înseamnă că lucrăm doar la română și matematică până la epuizare. Copilul învață tot timpul, din toate experiențele pe care le are. Rolul adulților din viața copilului este acela de a se asigura că experiențele copilului sunt variate. Pe lângă temele de la română și matematică, copilul poate să învețe multe în urma experiențelor sale diferite. De exemplu, copilul poate să își dezvolte abilități sociale comunicând pe Skype cu prieteni sau bunici sau jucând jocuri video interactive cu mai mulți jucători. Își poate dezvolta educația financiară jucând Monopoly cu părinții. Poate învăța să fie responsabil (și de ce nu, chiar să gătească) ajutându-și părinții să pregătească cina. Poate profita de timpul liber pe care îl are învățând o nouă limbă străină, sau un instrument muzical urmărind tutoriale online. Își poate dezvolta deprinderile de scris ținând un jurnal în această perioadă din istorie care este complet atipică, scriind emailuri zilnice prietenilor (sau rudelor) sau scriind rețetele prăjiturilor preferate într-un caiet. Poate învăța importanța compasiunii urmărind un film de desene animate care transmite aceste mesaje. Poate învăța să practice religia participând la ritualuri specific religiei fiecărei familii. Poate să își dezvolte flexibilitatea articulațiilor făcând zilnic exerciții specifice împreună cu părinții (ex. urmărind clase de Pilates online) sau exerciții fizice (ex. gonoodle.com). Își poate dezvolta simțul estetic pictând sau fotografiind lucruri neobișnuite. Își poate dezvolta vocabularul jucând Scrabble cu familia. Poate învăța un joc nou (ex. șah) pe care părinții tot și-au propus să-l învețe, dar nu au făcut-o din lipsă de timp. Își poate îmbunătăți cultura generală citind independent sau urmărind un documentar la televizor. Lectura poate fi diversificată la rândul ei în categorii cum ar fi ficțiune (ex. Harry Potter), non-ficțiune (ex. Enciclopedia Animalelor), sau chiar benzi desenate (ex. Garfield).
Principiul 4: Activități limitate
Limitarea în timp a activităților are un rol foarte mare (asemeni rutinelor) în dezvoltarea sentimentului de siguranță la copii. E ca și cum am crea niște frontiere bine stabilite, în interiorul cărora copiii se supun unor reguli clare într-un univers pe care îl controlează (ex. am o oră la dispoziție să mă joc pe computer, și știu că nimeni nu mă deranjează în acest timp sau am de rezolvat 5 exerciții la matematică – dacă le termin mai repede de ora 16:00, voi avea la dipoziție mai multe minute pe care le pot gestiona cum vreau eu). E foarte important de înțeles că e mai bine ca elevii să aibă activități mai multe și variate desfășurate pe parcursul unei zile, dar clar delimitate în timp (ex. am voie să mă joc Minecraft 40 de minute pe zi), decât să facă doar câteva activități pe o perioadă mai lungă de timp și insuficient de clar conceptualizate (ex. după ce mănânc mă pot uita toată după-masa la televizor).
Principiul 5: Flexibilitate
În aceste perioadă, dezvoltarea copilului este mai mult ca niciodată dependentă de abilitățile manageriale ale adultului din viața lui. Un părinte care este bun manager va ști să ofere suficientă flexibilitate într-un program riguros, și să poată negocia eficient cu copilul atunci când apar situații excepționale (ex. ne sună verișorul din Spania pe Skype, vom reprograma tema la scriere pentru mai târziu). De asemenea, un orar făcut acasă nu are același rol cu orarul de la școală (unde ora începe și se termină atunci când sună clopoțelul). Acesta are un rol orientativ și este posibil ca niciodată orarul stabilit nu va fi respectat cu strictețe. Cu toate acestea, existența lui va oferi o bază solidă și un punct de plecare în stabilirea reperelor temporale zilnice.
Mai jos am să prezint un model de rutină zilnică, cu precizarea că rutinele pot varia în funcție de foarte mulți factori (ex. volumul sarcinilor pe care le primește de la școală, interesele copiilor, specificul condițiilor de locuit, disponibilitatea timpului părinților, pregătirea și resursele părinților, personalitatea copilului etc.). Deci, fiecare model de rutină zilnică va fi personalizat. Este posibil ca unii părinți să adopte o atitudine defensivă citind modelul de mai jos (”Vai săracul copil, cum să-i fac așa ceva? Doar nu e în armată!” sau ”Dacă îi iau tableta din mână mai mult de 2 ore va fi dezastru!”). Această atitudine apare recurent în rândul părinților care nu au suficientă pregătire psihopedagogică și nu înțeleg rolul crucial pe care îl joacă în zilele acestea în dezvoltarea copilului. Meseria de părinte nu e ușoară și înseamnă mai mult decât a ne asigura că ne hrănim copilul, îi cumpărăm ce dorește și îi plătim meditații la matematică. Din păcate, nu avem studii care să ne informeze despre efectele negative ale izolării în casă (și mai ales al impactul mediului de acasă în această perioadă) asupra dezvoltării școlare ale copiilor, însă studiile noastre ne arată că în România, spre deosebire de alte țări, statutul socio-economic al părinților este un predictor neobișnuit de puternic al dezvoltării alfabetizării. Având în vedere că aceste date le-am obținut pe perioada școlarizării, putem doar să ne imaginăm că impactul părinților asupra dezvoltării copiilor în era distanțării sociale va fi extraordinar de mare.
* E important ca elevul să nu înceapă ziua cu jocuri video/desene animate, pentru a diminua riscul demotivării față de activitățile cu valoare educativă superioară ulterioară.
** Dintre abilitățile de alfabetizare, dezvoltarea scrierii corecte durează cel mai mult. De aceea, exercițiile suplimentare de scriere desfășurate acasă (în context informal) vor fi probabil cele mai benefice dintre toate temele sau activitățile educative pe care le-ar putea face elevii din învățământul primar (așa cum reiese din unul dintre studiile noastre).
*** Multe dintre abilitățile pe care părintele și le dorește să le vadă dezvoltate la copil se formează în timp, prin practică repetată frecventă în intervele mici de timp (și nu comasată). De exemplu, e mai bine să exerseze la pian câte 30 de minute în fiecare zi, decât 3 ore o dată pe săptămnă.
____
Despre autor:
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiența de peste 20 de ani ca profesor de învățamânt primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director a două proiecte de cercetare în domeniul psihologiei educaționale. Cercetările sale în domeniul științelor educației și psihologiei au fost publicate în jurnale științifice cu impact internațional semnificativ precum Learning and Instruction, Developmental Science, Language Teaching Research, System, European Early Childhood Education Research Journal sau Psychology of Music. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în cadrul conferințelor organizate de American Psychological Association, American Educational Research Association, Association for Psychological Science, Society for Scientific Studies of Reading, United Kingdom Literacy Association sau European Association of Research in Learning and Instruction.
Citește și:
-
Care este ritmul de dezvoltare a alfabetizării copiilor din învățământul primar în timpul vacanței, comparativ cu timpul pe care și-l petrec la școală? Ce pot face părinții în zilele acestea să își ajute copiii?
-
Cum îți gestionezi emoțiile, când ești cu laptopul în brațe și copilul în spate? Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive
-
Mircea Miclea: Arta de a trăi în vremuri de criză
-
Daniel David: Despre schimbarea stilului de viață în perioada epidemiei. Un Ghid practic
-
Temele pentru acasă – Cât de mult este prea mult? Primul studiu experimental implementat în România validează regula “10 minute pe nivel școlar”
-
De ce e atât de greu pentru unii să se comporte responsabil în timpul epidemiei COVID-19? Despre lipsa de educație, efectul Dunning-Kruger și disonanța cognitivă – cercetătorul Dacian Dolean
-
Premieră pentru cercetarea românească: Rolul școlii, al mediului de acasă și al inteligenței în dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, studiate în două cercetări publicate în jurnale internaționale
C.I.
Ioana Nicolescu
Raluca Pantazi
