Mihai Ritivoiu, prefectul județului Timiș, a declarat, pentru TVR Timișoara, că este îngrijorat de faptul că unii profesori care predau elevilor de la seral nu vin la ore și sunt plătiți. Reacția vine după ce, în urma unui control făcut de Inspectoratul Școlar Timiș, la cererea prefectului, s-a constatat că peste 92% din elevi erau absenți, iar 20 de profesori nu erau prezenți la ore. Controlul s-a făcut în 18 licee unde sunt clase cu învățământ seral.
- Potrivit raportului inspectoratului școlar, din 2.418 de elevi înscriși în 91 clase la 18 licee, 2.227 au fost absenți.
„Ce mă îngrijorează este că avem profesori plătiți pe bani – orele de seral se plătesc la fel ca orele de la liceele normale – care vin sau nu vin la ore, pentru că unii erau absenți. Această practică este generalizată și avem două consecințe: cheltuirea de bani de la bugetul statului – este o realitate și vorba aia: e clar că banii s-au cam terminat”, a spus Mihai Ritivoiu.
Acesta a vorbit și despre calitatea elevilor care termină seralul și sunt pe piața muncii:
„Și ce mă îngrijorează este că avem această formă fără fond, prezentă în toate domeniile din România de sute de ani. Pentru acești elevi care teoretic fac seralul și își au diploma, pentru că majoritatea își iau diploma, nu-i ca și cum dau un bacalaureat la final, acea diplomă reprezintă ceva? Nu reprezintă nimic. Putem noi să apelăm la ei, ca meseriași, și să fim liniștiți că treaba pe care o fac că e bună, că nu se sparge țeava, că nu pușcă gletul?”
Într-o postare pe pagina de socializare, prefectul scrie că a solicitat inspectoratului școlar să nu mai aprobe clase de seral pentru anul următor, dacă rata de absență va fi mai mare de 40%: „Dacă rata de absență va fi mai mare de 40%, am să solicit Inspectoratului Școlar să nu mai aprobe clase de seral la respectiva instituție de învățământ pentru anul ce vine.”
Mihai Ritivoiu este de părere că „pierdem o grămadă de bani cu salariile unor profesori care nu au niciun elev”. Acesta se întreabă „ce profesori sunt aceia care, confruntându-se cu o prezență de 0%, continuă să vină liniștiți la serviciu fără să facă nimic?”.
„Problema este, de fapt, națională, și sper că la nivelul Ministerului Educației să se ia măsuri drastice. Pierdem o grămadă de bani cu salariile unor profesori care nu au niciun elev. Mai grav, cum ne putem baza pe meseriașii formați de aceste licee? Ce expertiză profesională au ei? Cum pot ei să își exercite profesia în baza unei diplome pe care o vor obține efectiv pe blat? Ce calitate a serviciilor pot oferi? La ce riscuri ne supunem noi toți dacă ne lucrează așa meseriași?
Mă duc și mai departe cu întrebările: ce profesori sunt aceia care, confruntându-se cu o prezență de 0%, continuă să vină liniștiți la serviciu fără să facă nimic? Timpul trece, leafa merge? Ce directori de școală sunt cei care tolerează această rușine a educației naționale?”, a scris prefectul pe pagina de socializare.
Iată ce stabilește Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023:
Articolul 17 – „(1) Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență zi, învățământ cu frecvență seral și învățământ cu frecvență redusă. Frecvența se referă la prezența în spațiul școlar.”
Articolul 33 – „(1) Învățământul liceal se organizează în licee teoretice, licee vocaționale și licee tehnologice și cuprinde clasele a IX-a-a XII-a pentru învățământul cu frecvență și clasele a IX-a-a XIII-a pentru învățământul cu frecvență seral și învățământul cu frecvență redusă.
(12) Durata studiilor în învățământul liceal cu frecvență zi este, de regulă, de 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) lit. d) și cu planurile-cadru aprobate prin ordin al ministrului educației. Pentru formele de învățământ liceal cu frecvență seral și cu frecvență redusă, durata studiilor se prelungește cu un an. Organizarea și funcționarea învățământului liceal cu frecvență seral și cu frecvență redusă sunt reglementate prin metodologii specifice, aprobate prin ordin al ministrului educației, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Ce înseamnă învățământ seral, potrivit Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023:
„Învățământul cu frecvență și cu frecvență redusă reprezintă forme de organizare a activităților didactice. Învățământul cu frecvență implică participarea obligatorie a beneficiarilor primari la activitățile didactice prevăzute în planurile-cadru de învățământ, în formele și contextele stabilite de unitatea de învățământ. Forma de învățământ cu frecvență poate fi organizată în program de zi sau seral. Învățământul cu frecvență seral se desfășoară în aceleași zile în care se desfășoară învățământul cu frecvență de zi, de regulă, după-amiaza și/sau seara. Învățământul cu frecvență redusă implică participarea beneficiarilor primari la o parte dintre activitățile didactice prevăzute în planurile-cadru de învățământ, altă parte dintre acestea fiind înlocuită cu activități de studiu individual, în formele și contextele stabilite de unitatea de învățământ.”
Redăm postarea prefectului:
„Că România e o țară a formelor fără fond, se știe. Ce am descoperit însă ca urmare a unui control pe care l-am solicitat Inspectoratului Școlar Județean Timiș mă face să mă iau cu mâinile de cap.
Așadar: învățământul seral este o soluție pentru o anumită categorie de persoane ce doresc să se specializeze într-un domeniu și nu dispun de timpul necesar, probabil pentru că muncesc la orele la care alții sunt la școală. E lăudabilă dorința lor de perfecționare, cu atât mai mult cu cât România și-a distrus sistemul de școli de meserii după Revoluție și are mare nevoie de forță calificată de muncă.
Ce se întâmplă, în schimb, la învățământul seral depășește cele mai negre așteptări. Inspectoratul Școlar Județean Timiș a efectuat un control inopinat, la cererea mea, în liceele cu cursuri serale. Concluziile? Din 2.418 de elevi înscriși în 91 clase la 18 licee au fost absenți 2.227. Adică 92,10%. Ați înțeles bine, 92 (nouăzeci și doi) la sută din elevi nu erau la cursuri.
Mai grav este că, din cele 18 licee, la șase dintre ele prezența era 0 (zero!), la alte nouă prezența era sub 10%. Un singur liceu avea o prezență mai acătării (și ea extrem de redusă), de 65%: Liceul Tehnologic “Valeriu Braniște” din Lugoj. În rest, dezastru.
Nu voi tolera continuarea acestei practici. Am cerut controale lunare, ad-hoc, la toate instituțiile. Voi spune eu când are loc controlul, exact în ziua respectivă, să nu fie suspiciuni sau aranjamente.
Dacă rata de absență va fi mai mare de 40%, am să solicit Inspectoratului Școlar să nu mai aprobe clase de seral la respectiva instituție de învățământ pentru anul ce vine.
Problema este, de fapt, națională, și sper că la nivelul Ministerului Educației să se ia măsuri drastice. Pierdem o grămadă de bani cu salariile unor profesori care nu au niciun elev. Mai grav, cum ne putem baza pe meseriașii formați de aceste licee? Ce expertiză profesională au ei? Cum pot ei să își exercite profesia în baza unei diplome pe care o vor obține efectiv pe blat? Ce calitate a serviciilor pot oferi? La ce riscuri ne supunem noi toți dacă ne lucrează așa meseriași?
Mă duc și mai departe cu întrebările: ce profesori sunt aceia care, confruntându-se cu o prezență de 0%, continuă să vină liniștiți la serviciu fără să facă nimic? Timpul trece, leafa merge? Ce directori de școală sunt cei care tolerează această rușine a educației naționale?
La Timiș am să mă ocup personal de subiect, dar sper din tot sufletul ca problema să fie abordată la nivel național. Tot nu știm de unde să mai cârpim bugetul. Pentru că pierdem o grămadă de bani și continuăm să diluăm competențele și așa tot mai reduse ale economiei românești. Ne mințim singuri pe bani grei și după aia ne mirăm de ce n-avem noroc în viață!”
