Profesorul de Matematică Flavian Georgescu a explicat în emisiunea „Sfatul Profesorului” de la Național FM cum ar trebui să reacționeze părinții în situația în care elevul vine acasă cu nota 4. „În primul rând, ar trebui să conştientizăm aspectul esenţial, şi anume că o notă de 4 poate apărea din diverse motive. Nu e fairplay şi nu putem să tragem la răspundere copilul până nu aflăm care a fost cauza acelei note mici”, a spus acesta.
Cadrul didactic a precizat că, de cele mai multe ori, părinții trag copiii la răspundere când iau note mici, spunându-le cuvinte cu încărcătură emoțională:
„De cele mai multe ori, noi, adulţii, avem tendinţa de „a sări” la gâtul copilului şi să-l tragem la răspundere. Ai luat nota 4? Vai, nu îți e ruşine? Cum ai putut să faci aşa ceva? Mă faci de râs. În spatele acestor afirmaţii sunt cuvinte grele, cuvinte cu mare încărcătură emoţională, cuvinte care rănesc şi care pot dezvolta traume copilului, cu grave repercusiuni în viitorul lui. Dar să lăsăm psihologii să analizeze îndeaproape acest subiect şi să discutăm despre perspectiva educaţională, despre abordarea noastră, ca părinţi şi ca dascăli, a unei astfel de situaţii.”
Flavian Georgescu a spus că nota 4 poate să apară din mai multe motive și a dat exemplul unui copil conștiincios, care învață mereu, doar că într-o anumită zi nu a reușit să se pregătească și fix atunci profesorul l-a ascultat și i-a dat notă mică. În acest caz, potrivit profesorului, părintele ar trebui să-l susțină pe elev și să-i spună că are toate şansele să-şi mărească media:
„În primul rând, ar trebui să conştientizăm aspectul esenţial, şi anume că o notă de 4 poate apărea din diverse motive. Nu e fairplay şi nu putem să tragem la răspundere copilul până nu aflăm care a fost cauza acelei note mici. Concret, ce ne facem cu un elev conştiincios, care învaţă mereu, îşi face temele exemplar, iubeşte să meargă la şcoală, e politicos, este un elev exemplu, dar într-o anumită zi, ca excepţie, nu a reuşit să înveţe o lecţie şi fix atunci profesorul l-a ascultat şi i-a dat nota 4. Vă daţi seama prin ce trece acel copil care, după săptămâni, luni, ani de învăţat, vine acasă şi părintele îl învinovăţeşte? Practic, toată munca lui o va resimţi în zadar, va fi demoralizat, va căpăta teamă de şcoală, iar învăţatul îl va face din frică. Ori, în societatea noastră, cred că nu ar trebui să mai se pună accent pe a face ceva din frica profesorului sau din frica părinţilor. Avem atâtea instrumente la dispoziţie pentru a motiva elevul să înveţe, încât trebuie doar să dorim să facem asta şi să conştientizăm că e cazul să facem asta, dacă ne dorim o viitoare generaţie demnă pentru o societate educată.
Aşadar, în cazul unui elev din exemplul nostru, ar fi bine să îl susţinem şi să-i spunem că apreciem efortul lui pe care l-a depus mereu, că se mai întâmplă şi astfel de momente, că nimeni nu e perfect şi că are toate şansele să-şi mărească media.”
Dacă un elev a copiat, abordare e diferită față de cea de mai sus. Astfel, părintele îi va explica copilului că a copia înseamnă a fura și care sunt implicațiile:
„Dar dacă elevul respectiv a copiat, dacă suntem în situaţia asta? Aici se schimbă foaia. Ce înseamnă, de fapt, copiat? Înseamnă furat, atenţie, furat. Cum va ajunge ca adult un elev care învaţă să fure? Ştiţi proverbul românesc cu „cine fură azi un ou”. Aici trebuie să avem grijă, să luăm copilul deoparte, fie că suntem în ipostaza de părinte, fie că suntem în ipostaza de dascăl, şi să-i explicăm ce înseamnă să furi, ce implicaţii au astfel de fapte şi că societatea nu trebuie să tolereze astfel de comportamente.” – Flavian Georgescu.
În cazul în care elevul spune părinților că nu înțelege matematica sau oricare altă disciplină, părintele trebuie să acționeze, nu să lase copilul în voia sorții, după cum precizează cadrul didactic:
„Mai există şi situaţia în care efectiv elevul spune că nu se prinde de el matematica sau nu se prinde de el româna, că nu înţelege nimic de la şcoală, că nu-i place ce se întâmplă la şcoală şi atunci începe constant să ia note mici şi uşor-uşor să piardă ritmul, ajungându-se chiar în situaţii de corigenţă. Aici, e cu totul şi cu totul altceva.
Dragi părinţi, dacă vă vedeţi copiii în astfel de situaţii, nu-i lăsaţi la voia sorţii. Nu-i ignoraţi. Nu spuneţi că merge şi aşa şi că poate va fi bine. Lucrurile nu funcţionează de la sine dacă noi nu facem ceva. Acesta este momentul critic când noi, ca părinţi, trebuie să acţionăm, să spunem „stop. Ce se întâmplă cu copilul meu? Unde e problema?””.
Profesorul a povestit că la începutul clasei a V-a nu înțelegea nimic la matematică și i-a povestit bunicii sale. Aceasta a mers a doua zi la școală, a discutat cu profesoara, a cerut ajutorul și s-au găsit soluții.
„Îmi aduc aminte că în clasa a V-a, în primele 2 săptămâni de şcoală, nu înţelegeam absolut nimic la matematică. Eu am fost crescut de către bunici şi am mers la bunica acasă, într-o seară, şi i-am spus: „mămăica, nu înţeleg nimic la matematică. Nu ştiu ce se întâmplă. Aş vrea să învăţ, dar nu pricep nimic, nici nu pot să-mi fac temele.”. Ştiţi ce a făcut bunica a doua zi de dimineaţă? A mers la doamna mea profesoară şi i-a cerut ajutorul. A căutat problema, s-a interesat de mine, apoi doamna profesoară a căutat soluţii. După orele de la şcoală, prin pauză, mai venea pe la mine, mai îmi explica câte o problemă şi, după vreo 2-3 săptămâni, ştiţi ce mi s-a întâmplat? Am făcut un declic, am început să înţeleg absolut tot. Ba chiar mi-am descoperit pasiunea pentru matematică şi, în scurt timp, am devenit olimpic. Vă daţi seama cum s-a întors situaţia la 180 de grade? Vă daţi seama că puteam ajunge liniştit repetent la matematică, însă simplul fapt că cineva s-a interesat de mine şi a acţionat m-a condus către a fi olimpic la matematică şi mai mult de a dezvolta o carieră în matematică.”
Mesajul profesorului Flavian Georgescu pentru părinți:
„Atenţie, dragi părinţi, sunt multe motive pentru care copiii se pot îndepărta de şcoală. Poate mediul de acasă, poate mediul de la şcoală, poate probleme de care nici nu avem cum să bănuim, dacă nu comunicăm cu copilul nostru şi cu dascălii lui. Există soluţii pentru orice problemă, dacă ştim când şi cum să acţionăm.
În concluzie, sunt extrem de multe motive pentru care un copil poate să vină acasă cu o notă mică. Însă, înainte de a-l judeca, înainte de a-l certa, haideţi să stăm puţin, să gândim raţional şi să vedem care sunt motivele cu adevărat pentru care s-a întâmplat acel incident. Și vom fi surprinşi de câte ori motivul este cu totul în altă parte decât credem noi.”
Foto: © Antonio Guillem | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.