Prin ce trece un copil conștiincios care a luat 4. Profesorul Flavian Georgescu: Dacă părintele îl învinovăţeşte, practic, toată munca lui o va resimţi în zadar, va fi demoralizat, va căpăta teamă de şcoală, iar învăţatul îl va face din frică

1.463 de vizualizări
Foto: © Antonio Guillem | Dreamstime.com
Profesorul de Matematică Flavian Georgescu a explicat  în emisiunea „Sfatul Profesorului” de la Național FM cum ar trebui să reacționeze părinții în situația în care elevul vine acasă cu nota 4. „În primul rând, ar trebui să conştientizăm aspectul esenţial, şi anume că o notă de 4 poate apărea din diverse motive. Nu e fairplay şi nu putem să tragem la răspundere copilul până nu aflăm care a fost cauza acelei note mici”, a spus acesta.

Cadrul didactic a precizat că, de cele mai multe ori, părinții trag copiii la răspundere când iau note mici, spunându-le cuvinte cu încărcătură emoțională:

De cele mai multe ori, noi, adulţii, avem tendinţa de „a sări” la gâtul copilului şi să-l tragem la răspundere. Ai luat nota 4? Vai, nu îți e ruşine? Cum ai putut să faci aşa ceva? Mă faci de râs. În spatele acestor afirmaţii sunt cuvinte grele, cuvinte cu mare încărcătură emoţională, cuvinte care rănesc şi care pot dezvolta traume copilului, cu grave repercusiuni în viitorul lui. Dar să lăsăm psihologii să analizeze îndeaproape acest subiect şi să discutăm despre perspectiva educaţională, despre abordarea noastră, ca părinţi şi ca dascăli, a unei astfel de situaţii.”

Flavian Georgescu a spus că nota 4 poate să apară din mai multe motive și a dat exemplul unui copil conștiincios, care învață mereu, doar că într-o anumită zi nu a reușit să se pregătească și fix atunci profesorul l-a ascultat și i-a dat notă mică. În acest caz, potrivit profesorului, părintele ar trebui să-l susțină pe elev și să-i spună că are toate şansele să-şi mărească media:

„În primul rând, ar trebui să conştientizăm aspectul esenţial, şi anume că o notă de 4 poate apărea din diverse motive. Nu e fairplay şi nu putem să tragem la răspundere copilul până nu aflăm care a fost cauza acelei note mici. Concret, ce ne facem cu un elev conştiincios, care învaţă mereu, îşi face temele exemplar, iubeşte să meargă la şcoală, e politicos, este un elev exemplu, dar într-o anumită zi, ca excepţie, nu a reuşit să înveţe o lecţie şi fix atunci profesorul l-a ascultat şi i-a dat nota 4. Vă daţi seama prin ce trece acel copil care, după săptămâni, luni, ani de învăţat, vine acasă şi părintele îl învinovăţeşte? Practic, toată munca lui o va resimţi în zadar, va fi demoralizat, va căpăta teamă de şcoală, iar învăţatul îl va face din frică. Ori, în societatea noastră, cred că nu ar trebui să mai se pună accent pe a face ceva din frica profesorului sau din frica părinţilor. Avem atâtea instrumente la dispoziţie pentru a motiva elevul să înveţe, încât trebuie doar să dorim să facem asta şi să conştientizăm că e cazul să facem asta, dacă ne dorim o viitoare generaţie demnă pentru o societate educată.

Aşadar, în cazul unui elev din exemplul nostru, ar fi bine să îl susţinem şi să-i spunem că apreciem efortul lui pe care l-a depus mereu, că se mai întâmplă şi astfel de momente, că nimeni nu e perfect şi că are toate şansele să-şi mărească media.”

Dacă un elev a copiat, abordare e diferită față de cea de mai sus. Astfel, părintele îi va explica copilului că a copia înseamnă a fura și care sunt implicațiile:

Dar dacă elevul respectiv a copiat, dacă suntem în situaţia asta? Aici se schimbă foaia. Ce înseamnă, de fapt, copiat? Înseamnă furat, atenţie, furat. Cum va ajunge ca adult un elev care învaţă să fure? Ştiţi proverbul românesc cu „cine fură azi un ou”. Aici trebuie să avem grijă, să luăm copilul deoparte, fie că suntem în ipostaza de părinte, fie că suntem în ipostaza de dascăl, şi să-i explicăm ce înseamnă să furi, ce implicaţii au astfel de fapte şi că societatea nu trebuie să tolereze astfel de comportamente.” – Flavian Georgescu.

În cazul în care elevul spune părinților că nu înțelege matematica sau oricare altă disciplină, părintele trebuie să acționeze, nu să lase copilul în voia sorții, după cum precizează cadrul didactic:

Mai există şi situaţia în care efectiv elevul spune că nu se prinde de el matematica sau nu se prinde de el româna, că nu înţelege nimic de la şcoală, că nu-i place ce se întâmplă la şcoală şi atunci începe constant să ia note mici şi uşor-uşor să piardă ritmul, ajungându-se chiar în situaţii de corigenţă. Aici, e cu totul şi cu totul altceva.

Dragi părinţi, dacă vă vedeţi copiii în astfel de situaţii, nu-i lăsaţi la voia sorţii. Nu-i ignoraţi. Nu spuneţi că merge şi aşa şi că poate va fi bine. Lucrurile nu funcţionează de la sine dacă noi nu facem ceva. Acesta este momentul critic când noi, ca părinţi, trebuie să acţionăm, să spunem „stop. Ce se întâmplă cu copilul meu? Unde e problema?””.

Profesorul a povestit că la începutul clasei a V-a nu înțelegea nimic la matematică și i-a povestit bunicii sale. Aceasta a mers a doua zi la școală, a discutat cu profesoara, a cerut ajutorul și s-au găsit soluții.

„Îmi aduc aminte că în clasa a V-a, în primele 2 săptămâni de şcoală, nu înţelegeam absolut nimic la matematică. Eu am fost crescut de către bunici şi am mers la bunica acasă, într-o seară, şi i-am spus: „mămăica, nu înţeleg nimic la matematică. Nu ştiu ce se întâmplă. Aş vrea să învăţ, dar nu pricep nimic, nici nu pot să-mi fac temele.”. Ştiţi ce a făcut bunica a doua zi de dimineaţă? A mers la doamna mea profesoară şi i-a cerut ajutorul. A căutat problema, s-a interesat de mine, apoi doamna profesoară a căutat soluţii. După orele de la şcoală, prin pauză, mai venea pe la mine, mai îmi explica câte o problemă şi, după vreo 2-3 săptămâni, ştiţi ce mi s-a întâmplat? Am făcut un declic, am început să înţeleg absolut tot. Ba chiar mi-am descoperit pasiunea pentru matematică şi, în scurt timp, am devenit olimpic. Vă daţi seama cum s-a întors situaţia la 180 de grade? Vă daţi seama că puteam ajunge liniştit repetent la matematică, însă simplul fapt că cineva s-a interesat de mine şi a acţionat m-a condus către a fi olimpic la matematică şi mai mult de a dezvolta o carieră în matematică.”

Mesajul profesorului Flavian Georgescu pentru părinți:

Atenţie, dragi părinţi, sunt multe motive pentru care copiii se pot îndepărta de şcoală. Poate mediul de acasă, poate mediul de la şcoală, poate probleme de care nici nu avem cum să bănuim, dacă nu comunicăm cu copilul nostru şi cu dascălii lui. Există soluţii pentru orice problemă, dacă ştim când şi cum să acţionăm.

În concluzie, sunt extrem de multe motive pentru care un copil poate să vină acasă cu o notă mică. Însă, înainte de a-l judeca, înainte de a-l certa, haideţi să stăm puţin, să gândim raţional şi să vedem care sunt motivele cu adevărat pentru care s-a întâmplat acel incident. Și vom fi surprinşi de câte ori motivul este cu totul în altă parte decât credem noi.”

Foto: © Antonio Guillem | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


5 comments
  1. Domnilor profesori, de OBIECTIVITATE ati auzit? Unui elev care invata, dar are “o zi proasta”, esti prost daca îl notezi cu 4!

  2. Interesant.Si cum se simte un profesor care da examen an de an și are nite de Titularizare la mai multe materii și tot nu e titular?Cam ce simte când vede ca învățătoarea X care a dat examen pe Scufita Roșie și Cei trei purceluși, a făcut reconversie la Cucuietii din Deal și ocupa fără examen un post de titular ,profesor fără să dea examen măcar o singura dată pe specialitatea respectivă?Sau cum inspectorii și directorii taie,spanzuta și dau posturile după cum și cui vor ei?
    Aștept o parere a domnului psiholog și despre aceasta situație.

    1. Zina, nici ca se putea zice mai bine. Am fost in postura de a ma duce asa, total intamplator la examen pe invatatori, ca era un post care ar fi putut fi al meu si am luat 7, eu fiind profesor de istorie la baza. 🙂 Mi-a cazut Gandacelul si alte baliverne de genul. Nu am citit nimic, nu m-am pregatit pentru acest examen. Azi am fost anuntat si a doua zi l-am dat. Daca n-as fi fost in aceasta situatie, as fi spus ca te legi degeaba. Intrebare: Cati profesori nu se lupta de ani de zile pentru un 7 la materia lor si cat de greu e de obtinut? Eu doar m-am imbracat si m-am prezentat la examen si am luat 7 fara nicio legatura cu aceasta materie.

  3. ce mai drama. Sigur că e stupid sa zici unui copil că te face de râs cu o nota mica (pe tine!) dar un copil descris ca acolo nu va lua probabil 4, pentru că îl știe și profesorul de conștiincios. și eu am uitat sa îmi fac tema și profesorul de română punea 2 celor care nu își făceau temele, dar acele note nu ajungeau în catalog și în niciun caz nu ajungeau la elevii care învățau și dintr-o întâmplare nu își făceau tema. altfel, un copil care merge cu plăcere la școală și învață și ia un 4, nu va ajunge la psiholog pentru asta indiferent de reacția părinților, se va redresa. daca avem un copil timorat, care merge cu groază la școală, va deveni și mai speriat după un 4, dar acolo e altceva. și tot așa, contează mai puțin reacția părinților.
    eu nu pun presiune pe note, dar mi se pare absurdă abordarea. atâta presiune pe părinți de parcă o reacție izolată poate să ii modifice radical cursul vieții copilului. iar dacă nu e izolată reacția, poate nici 4 ăla nu e izolat și atunci problemele sunt altele, nu cum reacționează părintele la notă.

    1. exact, toată povestea este o ficțiune…. un copil conștiincios nu va lua patru …
      daca nici asta nu -i mai poți spune unui copil conștiincios….ce sa -i mai spui , că părinte unui astfel de copil…. un părinte care are un copil conștiincios in zilele noastre este un părinte fericit. și fericit de soartă…deci, este improbabil că e atât de bătut în cap că sa certe un copil , chiar daca vreun profesor i-ar pune un patru, … da, cum am spus… ficțiuni. :)) reținem ideea generală… sa nu exageram cu notele…adică ceea ce face acum întreaga societate aberand cu milioanele de zece care es iau pe la evaluările naționale și transformând ac ficțiune in standard pt orice se mai face prin ” educație”. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Materialele folosite în programul „Neuroștiința la clasă” nu au fost verificate de specialiștii din Ministerul Educației „din perspectiva acurateței sau actualității informației științifice prezentate”, susține ministrul Educației Sorin Cîmpeanu, care anunță că instituția sprijină programul în cazul căruia cercetătorii au semnalat erori științifice

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, declară într-un comunicat cu „precizări” că materialele folosite în programul „Neuroștiința la clasă” nu au fost verificate de specialiștii din Ministerul Educației „din perspectiva acurateței sau…
Vezi articolul

Prezența în politică și administrație a unor persoane care au obținut titluri academice prin fraudă e un “risc major de securitate regională”, afirmă două organizații studențești din Iași și Basarabia / Ele amenință cu proteste dacă proiectele de legi ale educației, care “urmăresc amnistierea plagiatorilor”, ajung în Parlament

“Frauda academică este una dintre cele mai mari amenințări la adresa siguranței regionale și a flancului estic al NATO, având în vedere că permite promovarea în politică și în administrația…
Vezi articolul
Remus Pricopie / Foto: Agerpres

Remus Pricopie, rectorul SNSPA, reacționează la noile proiecte de Legi ale educației: Nu cred că cele două propuneri legislative sunt în integralitatea lor în linie cu proiectul România Educată

„Nu cred că cele două propuneri legislative, inițiate de Ministerul Educației, sunt în integralitatea lor în linie cu Proiectul “România Educată”, transmite Remus Pricopie, rector al Școlii Naționale de Studii…
Vezi articolul