„Rețetele simple precum creșterea salariilor, reducerea mărimii claselor sau a numărului de ore predate nu funcționează”, pentru a face să crească atractivitatea muncii de profesor, apreciază, într-un articol publicat pe portalul educațional german Deutsches-schulportal.de, Andreas Schleicher, directorul Departamentului pentru Educație al OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). El analizează posibilele măsuri care să crească aprecierea față de această profesie pornind de la cazul Germaniei, unde, notează specialistul, prea puțini tineri sunt interesați să studieze pentru a deveni profesori și există un deficit de cadre didactice. Cum se poate schimba acest lucru, cum poate această profesie să devină din nou mai atractivă?
“Relațiile pedagogice bune, lucrul în echipă, libertatea creativă și responsabilitatea personală sunt mult mai importante”, potrivit lui Andreas Schleicher, unul dintre cei mai reputați experți internaționali în educație.
- Director al Departamentului pentru Educație al OCDE, organizație la care negociază să adere și România, Andreas Schleicher este coordonator al evaluărilor internaționale PISA, PIAAC, TALIS.
El face o comparație între sistemul educațional din Germania și alte sisteme de educație internaționale, pentru a sublinia ce ar putea învăța Germania de la alte țări pentru a face din nou atractivă cariera de profesor.
Referitor la salarii, Andreas Schleicher spune că „doar Luxemburgul își plătește profesorii mai bine decât Germania. Profesorii finlandezi câștigă puțin mai mult de jumătate decât cei germani. În ciuda acestui fapt, în Finlanda există șapte candidați pentru fiecare post didactic, în timp ce în Germania exista un deficit de profesori. Raportul numeric al elevilor de școală elementară per profesor nu diferă foarte mult între cele două țări. Dacă nu banii și mărimea claselor, ce anume face ca profesia de profesor să fie atractivă?
Așteptările de la profesori sunt mari și în creștere. Ne așteptăm ca ei să fie experți în ceea ce predau, cui predau și cum învață elevii. Ne așteptăm să fie pasionați și plini de compasiune; să însoțească individual elevii cu nevoi și limbi diferite, provenind din medii diferite ca mentori și să promoveze toleranța și coeziunea socială”.
Profesorii ca modele de urmat pentru învățarea pe tot parcursul vieții
„Elevii sunt motivați să învețe pe tot parcursul vieții doar atunci când își percep profesorii ca niște cursanți activi, pe tot parcursul vieții, dispuși să-și lărgească propriile orizonturi.
Dar ne așteptăm la mai mult decât spune fișa postului. Majoritatea oamenilor de succes au avut cel puțin un profesor în timpul anilor de școală care a făcut o diferență semnificativă în viața lor – pentru că a fost un model, îi păsa cu adevărat de bunăstarea și viitorul elevilor săi și le oferea sprijin emoțional atunci când aveau nevoie”, spune Andreas Schleicher.
Soluția este „crearea unui mediu organizațional de lucru și a unei culturi organizaționale în care aceste calități să prospere, pentru a ne asigura că toți elevii au succes și că profesia de profesor este atractivă”.
Libertatea creativă face profesia atractivă
„Rețetele simple precum creșterea salariilor, reducerea mărimii claselor sau reducerea volumului de muncă nu funcționează. Dimensiunile claselor din Germania se încadrează în media OCDE, volumul orar de muncă este ușor sub media OCDE. În multe locuri se spune că sarcinile care nu au legătură cu predarea ar trebui externalizate către alți furnizori de servicii, astfel încât profesorii să se poată concentra pe deplin asupra lecțiilor. Acest lucru pare eficient la început, dar în Finlanda profesorii petrec o treime din timp cu elevii în afara sălii de clasă, deseori se ocupă de probleme sociale acolo. În Japonia, elevii și profesorii lor fac curățenie în școală la sfârșitul zilei, deoarece este casa lor comună de care sunt responsabili împreună”, spune Andreas Schleicher.
Modelele de instruire care necesită o abordare prescriptivă produc rareori profesori creativi
„Dacă întrebați profesorii care sunt mulțumiți de munca lor ce este cel mai important pentru ei și cu ce petrec mult timp, cele mai frecvente răspunsuri se referă la calitatea relațiilor de muncă, lucrul în echipă, inclusiv participarea la lecții de mentorat și dezvoltare profesională comună, precum și libertatea creativă și responsabilitatea personală, susține Andreas Schleicher.
„Persoanele care sunt instruite doar să reîncălzească hamburgeri prăjiți nu vor deveni bucătari de top. În schimb, predarea productivă are loc atunci când profesorii își asumă responsabilitatea pentru clasele lor și când elevii se simt responsabili pentru învățarea lor. Deci, soluția este consolidarea simultană a încrederii, transparenței, autonomiei profesionale și a culturii colaborative a profesiei”, adaugă Andreas Schleicher.
Schleicher: În Olanda, cele mai multe decizii se iau la nivelul școlilor. Implicați mai mult profesorii în dezvoltarea curriculumului
„În Olanda, 90% dintre decizii sunt luate la nivel local, în școli și săli de clasă; în Germania, procentul este de doar 17%. În urmă cu câțiva ani, am examinat modul în care Ministerul olandez al Educației a dezvoltat standarde profesionale împreună cu profesorii. Inițial, a existat îngrijorarea că standardele profesionale ar putea scădea, dacă această sarcină ar fi lăsată în sarcina profesorilor. Cu toate acestea, s-a întâmplat exact opusul. Probabil că niciun guvern din Olanda nu ar fi fost vreodată în măsură să stabilească standarde atât de înalte pentru profesie precum cele care au fost concepute de profesori. În cele din urmă, profesorii, ca și alți profesioniști, au un interes în protejarea standardelor și a reputației profesiei lor”, spune Andreas Schleicher.
„Implementarea în practica didactică a unui curriculum definit de stat durează de obicei mai mult de zece ani, deoarece este nevoie de timp pentru a transmite obiectivele și metodele la diferitele niveluri ale sistemului de învățământ și pentru a le integra în formarea profesorilor. Cu toate acestea, atunci când conținutul și metodele de învățare se schimbă rapid, acest proces lent de implementare mărește decalajul dintre ceea ce ar trebui să învețe elevii și conținutul și metodele predate de profesori”, adaugă Andreas Schleicher.
Pentru profesori, zero la sută autonomie școlară înseamnă sută la sută izolare în clasă
„Singura modalitate de a scurta acest interval de timp este de a profesionaliza predarea, în așa fel încât profesorii nu numai să primească curriculumul ca produs final, ci să aibă și un rol cheie în dezvoltarea acestuia. Este exact ceea ce lipsește în Germania. În plus, în viitor, conținutul de predare va fi din ce în ce mai puțin nucleul și tot mai mult contextul unei bune predări.
Creșterea autonomiei profesionale înseamnă și a pune sub semnul întrebării propriile practici. Nu este vorba despre faptul că profesorii ar trebui să își dezvolte propria abordare, ci despre adoptarea practicilor dezvoltate în comun la nivel de facultate – făcând din predare nu doar o artă, ci și o știință.
Pentru a găsi ce abordare pedagogică funcționează cel mai bine și în ce context este nevoie de timp, dar și investiții în cercetare și cultura organizațională din școli. Pentru a realiza acest lucru, formele birocratice și administrative de organizare și control ar trebui să fie înlocuite cu transparența profesională și munca în echipă. Când profesorilor li se oferă mai multă libertate profesională, dezvoltă abilitățile necesare pentru a cultiva creativitatea și abilitățile de gândire critică ale elevilor, care sunt esențiale pentru succesul în secolul 21 și care apar mai greu în medii de învățare foarte reglementate”, spune Andreas Schleicher.
- Andreas Schleicher este director pentru educație și competențe al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și coordonatorul șef al studiul PISA, care a apărut pentru prima dată în 2001. Schleicher a studiat fizica la Hamburg și apoi a făcut un master în matematică și statistică în Australia.
Foto: © Simon Kadula | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Citește și:
Andreas Schleicher, OECD, despre școala din România: Așa cum o autoritate nu-i zice unui doctor cum să opereze, nici profesorului să nu-i zică modul cum să predea
Andreas Schleicher, OECD: În România, tratați profesorii de liceu mult mai bine decât pe educatori și pe învățători, deși este mult mai ușor să te descurci cu elevii de la liceu. Educația timpurie este mult mai valoroasă
Profesorii trebuie sprijiniți să colaboreze, pentru elevi, pentru ei înșiși și pentru a face față greutăților pandemiei – Raport OECD / România este spre coada clasamentului în privința schimburilor dintre profesorii de gimnaziu
Raluca Pantazi
Matei Pop
Costin Ionescu
Mihai Peticilă
12 comments
Neocomunismul găsește mereu valențe și forme noi de manifestare.
Mestecarea vorbelor goale și inutile care au greutatea unui personaj gonflat de titluri academice seci dar lipsit de orice conexiune cu tema pe care o analizează.
E ca sí cum un expert în alimentație din Groenlanda s-ar duce să ,, învețe ” un țăran din Ghana cum se recoltează bananele. Si ar face asta intr-un birou cu aer condiționat fără să calce în ,, livadă”
Cam ăsta e pe scurt rolul experților de tot felul de aiurea sau de prin minister, politruci sau băgători de seamă care recită ,,ode și osanale” noilor iubiți conducători, știind foarte bine că sunt doar portavoci ale unor interese schimbătoare ale diverselor firme de lobby.
Cum ar fi unul din miniștrii germani sosiți de curând in România pt a căuta mână de lucru ieftină (pt sparanghel)
Andreas Schleiker vorbeste unele lucruri aiurea. Din experienta proprie am fost profesor la 44 de copii in o clasa inainte de 1990 cu scoala in 3 schimburi si apoi la clasa cu 20 de copii maxim in privat. Profesorul la clasa cu15-20 de elevi ii poate ajuta si evalua mai bine. Nici nu mai au nevoie de meditatii. Scoala nu se face cu turma daca vrem sa avem tineri bine educati. OCDE are un interes ca unele tari sa ramana la stadiul de analfabeti functionali?!!!
Problema este la nivel de societate ,Vestul a ajuns si noi in multe locuri la un grad de confort care nu mai stimuleaza in niciun fel copii sa invete .De ce sa mai invete cand la scoala e adus cu masina ,maninca ce vrea ,nu are nici-o regula de respectat ,are libertatea de-a decide ce vrea sa faca ,obtine fara efort ceea ce-si doreste ,pleaca in vacante unde vrea ….
Noi am inceput cu eliminarea batailor din scoli (care a fost un lucru bun ) dar nu ne mai oprim din interdictii pentru profesori si din acordare de drepturi parintilor si copiilor.Ar trebui sa ne uitam spre est la japonezi daca vrem sa construim ceva durabil ptr.generatiile viitoare,oricum vestul nu mai este un model (am discutat cu multi fosti elevi si mi-au spus ca au pierdut bucuria de-a trai ,ca se simt roboti ,lucru ,acasa ,televizor ,odihna ,..) si se simt extraordinar de respectati ,fericiti cand vin acasa de sarbatori.Lucrul de care se mira cel mai mult este aceea bucurie,seninatate pe care o citesc pe chipul rudelor ramase in tara ,chiar daca se vaita de salarii de…
Eu am asistat la moartea prematura a mamei mele (dar și a bunicii din partea mamei). Nu am primit niciodată locuință de la stat, desi am terminat doua facultăți în paralel, la zi, una dintre ele fiind cu media 10, doua masterate, în paralel, la zi, lucrând în același timp, precum și un doctorat. Cauza principala a morții mamei mele a fost stresul în privința banilor, lipsa unor medicamentelor necesare din pricina banilor, nevoia mamei de a lucra și de a nu-și introduce dosarul pentru pensionare de boala (chiar și temporara), ca sa nu fie povara pentru mine, care de 12 ani stau în chirie și lucrez în învățământ!!!!!!!!!! Autorul cu siguranță ca nu știe ce înseamnă sa iti moara un părinte, iar tu sa fii o simpla fata care a crezut ca dacă învață bine și e cuminte, va primi și minimul de decenta pentru familia ei!!!!
Eu zic să încercăm, totuși, cu mai puțini elevi în clasă și salarii mai mari și mai vedem apoi cum e cu cultura organizațională.
Câtă ipocrizie! Relațiile pedagogice bune, lucrul în echipă, libertatea creativă și responsabilitatea personală nu costă nimic, deci asta e soluția.
De ani de zile vorbim de numărul de elevi, de salarii, de lipsa dotărilor în școli, de regulamente fără sens. Nu ne dădeam seama ce ne doare; de fapt ne doream libertatea creativă!! Incredibili experții ăștia!
Eu as vrea libertatea sa-mi fac meseria fara 7000 ds comisii, fara ziua si inspectia, fara 200 mailuri pe zi si 100 de raportari saptamanal. Lasati libertatea creativa in grija mea. Ma descurc daca am rezolvate restul problemelor.
Sunt tanar, 26 ani, am luat examenele cu note de peste 8-9. As veni in invatamant doar daca as avea un salariu de 6000 lei net .
Tinerii sunt motivati de bani! Tripleaza salariile si ai sa ai concurenta 7 pe loc. Cu 2000 de lei doar cei care nu isi gasesc servici in alta parte vin la concurs, tocilarii, cei care nu coreleaza practica cu teoria.
Mii de specialiști si experti doar la teorie se bat de 30 de ani. Nu v-ar fi rușine! Concluzia : nu se vrea, dom’le, nu se vrea. Perioada de dinainte de 90 a dat oameni valoroși. Dar deh, va faceti ca nu vedeti. Ati dat drepturi elevilor, i-ati trasformat in generatia fulg de nea, ati rupt respectul pentru meserie, ati platit presa sa umileasca profesorii si va mai mirati ca nu merg lucrurile. Umpleti mii de pagini de studii de carton incat nu vedeti esenta. Clar! Nu se dorește invatamant! Noua era nu are nevoie de oameni înțelepți ci de sclavi conformati si indoctrinati. Nicio sansa sa se schimbe ceva in bine. Copiii se imputineaza, tinerii nu mai aleg aceasta meserie, traiasca ChatGPT si robotii care vor invata umanii in viitor. Asta se doreste. Lasati-ne cu legile schimbate an de an ca sa justificati salariile grase din minister!
Ce propaganda ieftina. Faceti salariile mai mici atunci!! problem solved.
Tot ce zice Schleicher e inclus deja in Romania Educata. Cred ca i-a plagiat pe dulap si pe doamna doctor.
Off..
Socialismul ăsta!
Germanii deduc că socialismul aplicat la nivelul întregii Germanii în ultimii 30 de ani și la nivelul Germaniei estice rusofile în ultimii 70 de ani, este catastrofal, așa cum au dedus și suedezii în anii ’90. Curriculumul centralizat planificat și mai ales idealizat (fără obiective concrete adaptate punctual social și economic), fără vreo șansa de a fi atins vreodată decât la mod relativ, produce o tensiune uriașă asupra întregului sistem, în cazul nostru de învățământ, cu toate elementele reacționând defensiv, distrugând orice șansă de a produce vreun rezultat omogen pozitiv.
Dar hei, tot socialismul este cheia, nu? Mai ales privind spre uniformele Finlanda sau Japonia, țări în care îndoctrinarea atinge culmi siderale (de ce nu și Islanda?), cu maxime istorice în scăderea natalității, sinucideri, depresii samd.
Păi cum, implicarea emoțională este cheia…… eventual să mutăm profesorii în școală, să doarmă precum japonezii la muncă, familia să fie aservită statului, reproducerea doar o sarcină planificată, dezromanțată, totul să fie o supă uniformă, fericită, în care toți sunt egali ca proprietăți și valori personale. Sună cunoscut?
Culmea că și punctează soluțiile : autonomia profesorală, descentralizarea curricular-administrativă și ”când elevii se simt responsabili pentru învățarea lor”. Cu ultimul punct cred că s-au încurcat, căci e singura mențiune, în tot articolul, despre o ”posibilă” ”responsabilitate” a elevilor.
Păi cum să conteze salariile când primești ca profesor sub media salariilor bugetare?!? Ce, profesorii să fie mulțumiți că primesc pomană, mai mult decat un muncitor calificat în Germania, nu la nivelul bisturiului, ciocănelului de judecător sau vorbelor de lemn din vârful limbii, că doar ei nu pregătesc inclusiv acele categorii profesionale!!
Cum să conteze mărimea claselor?!? Păi 100-150 de elevi pe zi, toți cu bateriile încărcate, nu afectează în vreun fel psihicul unui singur individ privit ori ca mamă/tată (dacă tot e să se implice și emoțional), ori ca sperietoare, ori ca slujitor, ori inexistent în realitatea dragilor noștri copii. Nu are cum un singur individ să fie stresat într-un timp relativ scurt la un nivel uriaș, care să îndepărteze orice suflet altruist de pasiunea actului educațional! Cred că nici măcar un procuror/chirurg nu cară cu el, zilnic, stresul atâtor presiuni exterioare.
Dar se știe una din definițiile prostiei : încerci încăpățânat aceleași soluții care dau de fiecare dată greș, în speranța unui rezultat diferit.