Standardizarea evaluării naționale și informatizarea examenelor au fost anunțate de ministrul Educației ca obiectiv pentru examenele de anul viitor. Ce înseamnă testarea standardizată și cum va fi organizată, de exemplu, anul viitor o Evaluare Națională standardizată? Profesorul Dragoș Iliescu de la Universitatea din București, expert OECD în testare educațională standardizată, a explicat pentru EduPedu.ro că această evaluare este de regulă asociată “cu testări de tip grilă, administrate în condiții de examinare cu miză înaltă unor populații largi de elevi”.
“Așadar, pe scurt, la ce să ne așteptăm? La teste cu un număr mai mare de itemi (probabil cel puțin 30-40), itemi mult mai punctuali și rezolvabili în timp mai scurt (deși nu neapărat mai ușori), de tip grilă, care vor fi apoi scorați în mod automat, posibil chiar de computer”, a declarat Dragoș Iliescu pentru Edupedu.ro.
Introducerea evaluării standardizate nu înseamnă că profesorii trebuie formați să corecteze și noteze de aici înainte altfel lucrările de examen și nici “nu e nevoie ca profesorii să își modifice modalitatea de predare pentru ca evaluarea standardizată să poată fi implementată”, a declarat pentru EduPedu.ro profesorul Dragoș Iliescu. Evaluarea națională standardizată “poate fi implementată și mâine, indiferent de felul în care predau profesorii”, a precizat expertul educațional.
Peste 20.000 de contestații au fost depuse anul acesta la Evaluarea Națională, “o dovadă în plus pentru introducerea cât mai rapidă a standardizării evaluărilor și a informatizării examenelor”, a declarat Cîmpeanu, în exclusivitate pentru EduPedu.ro. Ce este, însă, evaluarea standardizată și cum va schimba ea modul în care se pregătesc elevii de examene? Dragoș Iliescu, profesor la Universitatea din București, expert OECD în testare educațională și fondator al companiei de testare BRIO, a explicat pentru EduPedu.ro ce înseamnă evaluarea standardizată și dacă ea poate fi aplicată la Evaluarea Națională de anul viitor.
Rep.: Cum poate să reducă evaluarea standardizată greșelile făcute de profesorii evaluatori de la examene și numărul contestațiilor?
Dragoș Iliescu: Evaluarea standardizată se bazează de regulă pe itemi de tip grilă, unde subiectivitatea în scorare [în corectarea lucrărilor – N. Red.] este eliminată și posibilitatea de eroare este extrem de limitată. În conjuncție cu foi de răspuns bine gândite, este posibilă chiar scanarea rezultatelor și prelucrarea integral digitală a testelor. În orice caz, numărul erorilor de scorare o să scadă masiv – și numărul contestațiilor (sau cel puțin al contestațiilor cu succes) la fel.
Chiar și atunci când testele standardizate conțin și răspunsuri construite de elevul evaluat (itemi care nu sunt de tip grilă, ci la care elevul elaborează răspunsul), scorarea lor este însoțită de rubrici de scorare clar definite, care se scorează în mod explicit, pe bază de coduri de scorare. Posibilitatea de eroare este așadar mult minimizată, chiar și în acest caz.
Rep.: Ce înseamnă evaluarea standardizată, la ce să se aștepte profesorii și elevii?
Dragoș Iliescu: Un test standardizat este orice test care este administrat și scorat într-o manieră constantă – identic pentru toți cei evaluați, adică standard sau ”standardizat”. Orice test care oferă tuturor elevilor testați aceleași întrebări, în aceeași ordine, în aceleași condiții, cu aceleași limite de timp, cu aceeași scorare [corectare, evaluare, notare a lucrărilor de examen – N. Red.] etc. este un test standardizat. Așadar, testul standardizat poate fi orice test care se supune acestei definiții – deci poate până la urmă să fie și un test oral sau cu răspunsuri scrise, elaborate de elevul testat etc. Deci e clar că fel de fel de teste pot fi ”standardizate” pe baza acestei definiții – totuși, termenul este de regulă utilizat asociat cu testări de tip grilă, administrate în condiții de examinare cu miză înaltă unor populații largi de elevi.
Testele standardizate asigură un anumit nivel de calitate a măsurării – de validitate (acoperire corectă a domeniului de competențe educaționale testat) și fidelitate (lipsă de eroare în măsurare) – nivel de calitate care este de regulă stabilit prin studii de validare realizate anterior aplicării testului în situații de decizie. Testele standardizate fac așadar eforturi pentru a asigura validitatea și fidelitatea nu doar a conținutului testului (itemilor), ci și a scorării răspunsurilor.
Iar una din probleme intervine, evident, la momentul în care ca parte a acestor eforturi încerci să te asiguri că scorarea este uniformă sau ”standardizată” – căci observi rapid că scorarea de către specialiști (de exemplu, profesori) poate atrage după sine eroare. Pentru a evita acest lucru, testele standardizate conțin de regulă itemi cu răspunsuri pre-codificate, i.e., ”tip grilă”.
De asemenea, pentru a crește calitatea evaluării, de regulă testele standardizate includ un număr mult mai mare de itemi, care acoperă complet teritoriul competenței evaluate (adică se asigură că sunt testate toate componentele programei), atât cu itemi simpli, cât și de dificultate medie sau mare.
Așadar, pe scurt, la ce să ne așteptăm? La teste cu un număr mai mare de itemi (probabil cel puțin 30-40), itemi mult mai punctuali și rezolvabili în timp mai scurt (deși nu neapărat mai ușori), de tip grilă, care vor fi apoi scorați în mod automat, posibil chiar de computer.
Rep.: Introducerea evaluării standardizate necesită o formare prealabilă a profesorilor sau o modificare a modului în care ei predau?
Dragoș Iliescu: Nu, nicidecum. Evaluarea standardizată nu modifică în mod direct predarea. Ce vreau să spun este că nu e nevoie ca profesorii să își modifice modalitatea de predare pentru ca evaluarea standardizată să poată fi implementată – ea poate fi implementată și mâine, indiferent de felul în care predau profesorii.
Ce se va întâmpla însă cu siguranță este că evaluarea va pune un anumit tip de presiune pe profesori și va modifica pe această rută indirectă abordarea lor. Și la acest moment profesorii predau în modalități care pot maximiza nota obținută de elev la examinare – în mod special la examenele cu miză, cum ar fi bacalaureatul sau evaluarea națională de clasa a opta. Fiindcă știm cam cum este realizată evaluarea, adoptăm un anumit mod de predare – iar elevii un anumit mod de învățare.
Deci: se va modifica abordarea profesorilor? Sunt convins că da. Dar mai degrabă ca efect al introducerii evaluării standardizate și nu pentru că li se cere prin normative o astfel de schimbare.
Rep.: Evaluarea standardizată înseamnă teste grilă?
Dragoș Iliescu: Evaluarea standardizată înseamnă de obicei și teste grilă – dar nu este obligatoriu ca un test standardizat să conțină doar grile. Și caracteristica de a fi ”de tip grilă” nu este singura caracteristică a unui test standardizat.
Rep.: Ne puteți da un exemplu de subiecte dintr-o evaluare standardizată?
Dragoș Iliescu: Cele mai bune exemple rezidă în itemii exemplu ai PISA sau TIMSS, itemi care pot fi consultați online, de exemplu aici [https://www.oecd.org/pisa/pisaproducts/pisa-test-questions.htm] sau aici sau aici.
Rep.: Acest tip de evaluare ridică, statistic, numărul elevilor cu medii peste 5?
Dragoș Iliescu: Evaluarea standardizată are efecte asupra distribuției notelor – dar felul în care va influența notele minime sau maxime va fi dependent de cum anume se proiectează testul, evident. Un test grilă, în funcție de felul în care e proiectat, poate penaliza performanța superioară sau pe cea inferioară. Nu există o regulă aici…
Rep.: Care sunt avantajele-dezavantajele acestei evaluări?
Dragoș Iliescu: Evaluarea standardizată are și câteva dezavantaje, evident … printre altele faptul că un test standardizat bun se dezvoltă cu efort mult mai mare decât un test ”clasic”: e necesară o echipă de specialiști care să înțeleagă principiile psihometrice [psihometria e ramură a psihologiei care se ocupă cu testarea, măsurarea și cuantificarea fenomenelor psihice – sursa – N. Red.] din spatele unui astfel de test, un proces de dezvoltare de ceva mai lungă durată și o investiție financiară non-trivială.
Dar un test standardizat are atât de multe avantaje, încât dificultatea cu care se dezvoltă un astfel de test este contrabalansată fără probleme. Se administrează mult mai ușor, se scorează mult mai ușor și mai rapid, cu zero eroare. Permite analize comparative în funcție de itemi, categorii, elemente din programă, în funcție de practic orice variabilă la care ne putem gândi – deci se transformă și într-un instrument de fundamentare a politicilor în educație.
Este de multe ori mai valid și mai lipsit de eroare decât testele noastre ”clasice”. Este din acest motiv mai corect (”fair”) decât ce se întâmplă acum – și acesta ar trebui să fie dezideratul principal al unui sistem bazat pe merit: ca fiecare elev să fie evaluat corect, la exact nivelul de competență pe care îl are, fără erori care să îl dezavantajeze sau avantajeze față de restul candidaților.
Acestea sunt toate avantaje care țin de utilizarea testelor standardizate în examinările mari, naționale, sumative, cu miză și este probabil ca aceasta să fie intenția ministerului. Dar testele standardizate se pot folosi și pentru evaluarea curentă, formativă – și au o serie de avantaje unice în acest context. Printre altele, menționăm faptul că sunt însoțite de rapoarte explicite privind performanța elevului testat pe componente ale programei, rapoarte acționale care sunt adresate părinților – acei participanți la educație care sunt discutați în manuale, dar sunt de regulă ignorați complet de practică. Părinții de obicei primesc… cam nimic după o evaluare. Li se comunică și lor nota, iar de obicei nici măcar asta nu e făcut formal de școală, ci află de la copil. Un sistem de testare standardizată ține părintele în fluxul de informație despre propriul copil, în mod constant și formal prin aceste rapoarte de evaluare.
În fine, un avantaj masiv al testelor standardizate, atunci când sunt folosite în mod curent la clasă, este faptul că degrevează profesorii de o groază de muncă – văzusem acum ceva timp o statistică ce spunea că profesorul clasic de gimnaziu petrece cam o treime din timpul său de muncă făcând activități legate de evaluare: gândește teste, administrează teste, corectează teste etc. Testarea standardizată ajută profesorul să economisească acest timp pentru a se concentra pe predare și feedback, testând în același timp cu încredere – pe baza unui sistem care de regulă este la un click distanță.
În fine, un avantaj deloc de neglijat este faptul că ia din presiunea care este pusă de regulă pe profesori.
Rep.: Unde mai sunt folosite evaluări standardizate, la nivel internațional?
Dragoș Iliescu: Aproape toate statele cu care ne comparăm aspirațional au și sisteme de evaluare standardizată, care sunt utilizate uneori pentru decizii cu impact mare (de exemplu, bacalaureat) sau cu impact mic (de exemplu, evaluarea curentă la clasă). Testările comparative internaționale în educație, de exemplu PISA, TIMSS, PIRLS, ICCS, ICILS etc., utilizează teste standardizate. Marile teste de admitere în universități sunt teste standardizate – de exemplu SAT, GRE, GMAT, LSAT, MCAT etc. Deci da, testarea standardizată este utilizată pe scară largă de toate acele sisteme care vor să asigure corectitudine în evaluare și să controleze erorile de evaluare tipice pentru ceea ce noi numim ”evaluare clasică”.
Informații de background
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat săptămâna trecută modificări radicale în corectarea lucrărilor de la examenele naționale și în evaluarea rezultatelor, începând de anul viitor, după ce la Evaluarea Națională au fost depuse peste 20.000 de contestații. Lucrările elevilor de clasa a VIII-a vor fi scanate chiar în sala de examen, în fața candidaților, după ce profesorii supraveghetori vor aplica pe foi un cod unic de identificare, pentru ca apoi lucrările elevilor să fie corectate online, “de către evaluatori care nu pot comunica între ei”, a declarat ministrul Educației pentru EduPedu.ro.
“Am inițiat deja discuții la nivel național și de negociere cu Comisia Europeană, pentru a utiliza resurse în vederea informatizării evaluărilor, lucru care corespunde priorității de digitalizare existentă în educație, dar în același timp corespunde și nevoii de standardizare a evaluărilor“, a declarat Cîmpeanu, într-un interviu acordat EduPedu.ro.
Ministrul a declarat că România cunoaște o nevoie “generală de standardizare a evaluărilor la orice nivel, în așa fel încât, spre exemplu, notele obținute într-o școală din mediul rural să aibă, la modul ideal vorbind, aceeași valoare și relevanță cu notele obținute într-un colegiu centenar. În momentul de față, diferențele sunt uriașe tocmai din cauza absenței standardizării evaluării”.
Cîmpeanu a reluat apoi ideea introducerii examenelor standardizate, într-un interviu la Digi 24 unde a anunțat că de anul viitor va aplica evaluarea standardizată, moment în care „nu cred că își vor mai putea să-și permită să predea altceva”, a spus ministrul.
Sursă foto: Brio.ro / Dragoș Iliescu, Fondator Brio
Citește și:
EXCLUSIV Corectarea la examene va fi digitalizată de anul viitor. Ministrul Educației: Scanarea lucrărilor pe care se aplică un cod de identificare se va face în sala de examen, în prezența candidaților. Corectarea va fi online, făcută de evaluatori care nu pot comunica între ei
Cîmpeanu: Avem o problemă cu Matematica, cu științele, care trebuie rezolvată / După opt ani sunt încă profesori care fac abstracție de faptul că s-a schimbat programa și predau în continuare așa cum știu ei / Dacă evaluarea va fi standardizată nu cred că își vor mai putea permite să predea altceva
Cultura la Dubă
Redacția
Virgil Iordache
Mihai Peticilă
7 comments
Dl expert încurcă notiuni de psihologie cu cele de psihopedagogie experimentală – din această confuzie rezultă o bîlbâială metodologică care nu ajută la nimic. Dimpotrivă. Așa-zisa testare standardizată în varianta dlui expert este o escrocherie , o pseudo-evaluare. Scopurile sunt în reașlitate cu totul altele – de a accesa într-o manieră aparent științifică fonduri guvernamentale si subvenții provenite dion sponsorizări.
“Romania cunoaste o nevoie generala de standardizare a evaluarilor” – afirma pe buna dreptate autorul fara a fi contestat (deocamdata!!) de “creatorii” trist-celebrei OG75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei (aprobata prin Legea 87/2006) si de promotorii acesteia, de efemerii “experti-evaluatori” si sefi din ARACIS si ARACIP… Timp de 15 ani acestia au indoctrinat cadrele didactice si elevii/ studentii nostri cu sentinta fara drept de apel, dar contraproductiva conform careia “nu avem nevoie de standarde in educatie intrucat acestea se opun creativitatii si inovativitatii specifice mediului educational” (!!!) Mai mult, acestia au introdus in pretentiile lor fata de scoli si universitati conceptele “standard” (corect REFERENTIAL MINIMAL) si pleonasticul “standard de referinta” (corect REFERENTIAL OPTIMAL) – preluate inadecvat ca atare din limba engleza fara sa fie definite ca referential (si nu ca document)…. De fapt, conceptul “standard” a fost definit demult pe plan international ca fiind un “document stabilit prin consensus-ul partilor interesate si aprobat de un organism recunoscut care stabileste – pentru aplicatii repetitive si/sau comune – anumite reguli si ghiduri de lucru in scopul obtinerii unui nivel optim de ordine intr-un context dat.” Standardul – bazat de regula pe progresele stiintelor si tehnologiilor – se actualizeaza periodic (in acelasi mod in care a fost realizat initial) si poate fi aplicat la nivelul unui grup de organizatii, unui sector de activitate, unui stat, unei regiuni sau la nivel mondial…. De toate aceste aspecte se ocupa in fiecare tara o unica asociatie nationala pentru standardizare, existenta si in Romania, care are un grup de lucru Standardizarea in educatie…. Toate aceste aspecte par sa fie ignorate in textul publicat, desi continutul acestuia este de mare interes si actualitate… Mentionez ca, in urma cu 20 de ani, am avut ocazia sa predau intr-o universitate din SUA si sa utilizez atat evaluarea standardizata a cunostintelor si satisfactiei studentilor cat si evaluarea standardizata a eficacitatii proceselor educationale (despre care la noi inca nici nu se vorbeste!)… Dar in SUA standardele educationale nu sunt respinse APRIORI de ignoranti ajunsi decidenti (ca la noi!) si cele doua semnificatii ale conceptului “standard” sunt corect intelese si diferentiate…de decenii!!!…..
In consecinta as dori sa aflu in continuarea acestui binevenit articol:
1.Cum si cine va realiza si aproba testele standardizate si procedurile-standard privind procesele de realizare, pretestare si validare a testelor standardizate – astfel incat acestea sa poata fi aplicate corect si integral de toate partile interesate, daca acestea nu participa la aceste procese??…
2.Daca asociatia BRIO si Ministerul Educatiei vor avea in vedere si evaluarea standardizata a eficacitatii proceselor educationale si a satisfactiei studentilor, cadrelor didactice, angajatorilor, etc…? Ba chiar si introducerea lor in preuniversitar simultan cu cataloagele electronice (mult intarziate si ele)?
3.Cum se vor selectiona, defini si realiza analizele si prelucrarile statistice aferente acestor teste standardizate si cum se vor interpreta rezultatele lor?
4.Cum a definit autorul “nivelul de calitate a masurarii” despre care este vorba in text?
Doresc sa multumesc autorului pentru benefica sa initiativa de-a explica neofitilor avantajele standardelor in educatie… Si de-a fi prezentat public anomalia deciziilor financiare din universitati si minister de-a NU plati cadrelor didactice si TIMPUL AFERENT evaluarilor lucrarilor studentesti (altele decat examenele)….Ar fi fost necesara si includerea in aceasta categorie a procedurilor birocratice de completare si semnare neaparat OLOGRAFA a cataloagelor, timp ce este de multe ori considerabil, dar care poate fi redus prin completare si semnare electronice…
Cunoscand prea bine ravagiile ROMGLEZEI in randurile unor inexperimentati vorbitori si scriitori publici (ce doresc doar sa epateze prin termenii englezi introdusi inadecvat in discursul in limba romana, fara sa fie cunoscute semnificatiile lor corecte), ma intreb de ce un profesor de talia autorului da un exemple de neurmat utilizand in scris termenii din ROMGLEZA “item”, “scorare”, “contrabalansare”, “comparatie aspirationala”, etc. desi avem numerosi alti termeni echivalenti in limba romana ??? Astfel, acestia se numesc BARBARISME…
Cu astfel dr teste, iei evaluatorului orice posibilitate de a urmari un rationament matematic coerent, corect si complet.
La matematica este o mare greseala sa reduci examinarea la grila.
Mai bine scoateti matematica de la examene, decat sa mutilati astfel modul de examinare.
În primul rând, dl expert în educație, verbul “a scora” nu există în limba română. Pe de altă parte, o evaluare de tip grilă la limba română, deși extrem de ușor de corectat, ar fi mult mai dificilă pentru elevi din cauza numărului mare de ieri care vor aborda o parte extinsa a materiei și se vor axa pe gramatică. Apoi, se pierd alte aspecte: creativitatea, capacitatea de exprimare literară, capacitatea de elaborare a textului. Dar într-adevăr va fi incomparabil mai ușor de evaluat.
*numărului mai mare de itemi
Sunt curios cum arată un test standardizat la limba română, limbile străine, istorie, geografie, psihologie, filosofie! Se pare că nu mai avem nevoie de creativitate, simț critic, cetățenie, înțelegerea unor contexte. Ne așteaptă un viitor trist cu oameni standardizați, dispare umanitatea din noi.
Daca si Iliescu, care ar trebui sa stie, vorbeste prostii, ce mai mai mira ca se spune despre testele astea ca sunt transdiciplinare etc.
>> psihometria
Nu, nu trebuie psihometrie, pentru ca testele de la scoala nu masoara nici atentia, nici perceptia si nici inteligenta, decat cel mult indirect. Si oricum nu e asta scopul lor. Masoara cunostintele dobandite, abilitati si eventual atitutini.
Trebuie sa stie teoria testelor, care e alta mancare de peste. Teoria testelor se aplica si in psihologie si la scoala.
Asa zisele teste de tip grila (numite la noi asa de o mare majoritate de ignoranti) sunt teste cu itemi “obiectivi”, “semi-obiectivi” si “subiectivi”.
Ar mai trebui spus ca nu exista pe lumea asta un test obiectiv. Toate sunt subiective devreme ce nu avem acces la o realitate absoluta, ci numai la una construita in capul nostru. Testele asa zis obiective sunt facute de oameni, nu de Dumnezeu. De aici si neajunsurile testelor docimologice: validitate, fidelitate, etc. Dar cel putin erorile pot fi calculate si sunt tinute sub control.
Lasand la o parte minunile debitate de consilierul prezidential, ficusul prezidential a declarat ca, nici mai mult nici mai putin, ca testele trebuie sa masoare “corect capacitatea absolvenților de a se descurca în viață”. Adica bacul sa fie un test predictiv. Ficusul habar nu are despre ce vorbeste. Nu exista nici o corelatie intre notele scolare si succesul in viata, doar in capul verde al ficusului poate :).