Câți copii cu dizabilități sunt în România și câți dintre ei merg la școală

Pe 30 iunie 2023, România avea 81.328 de copii cu dizabilităţi, cu 6.000 de copii (7,9%) mai mulţi, comparativ cu perioada similară din 2020, conform datelor de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. De Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități, sărbătorită astăzi, 3 decembrie, Edupedu.ro vă prezintă ultimele date legate de numărul copiilor cu dizabilități și cerințe educaționale speciale și cum le asigura România accesul la educație.

Situația din educație, conform Strategiei naționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2022-2027, pe scurt:

• În școlile de masă, numărul cadrelor didactice formate pentru lucrul cu copii cu dizabilități și/sau CES este extrem de redus.
• Nu există resurse educaționale sistematice specifice lucrului cu elevi cu dizabilități și/sau CES.
• Numărul personalului de sprijin pentru copiii cu CES este redus. 
• Asigurarea facilitatorilor școlari necesari prezenței la orele de curs ale elevilor cu dizabilități și/sau CES este problematică, deoarece activitatea acestor facilitatori nu este finanțată de sistemul educațional.
• În prezent, nu există un sistem național de monitorizare a condițiilor pe care universitățile le oferă unui student cu dizabilități.

Copii cu dizabilități și copii cu cerințe educaționale speciale, care este diferența

Statul român atestă dizabilitatea unui copil în două moduri – prin sistemul de asistență socială și/sau în cadrul sistemului național de educație preuniversitară. 

În primul caz, acei copii care îndeplinesc anumite criterii medico-sociale pot obține un certificat de încadrare în grad de handicap. În al doilea caz, Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) pot emite un certificat de cerințe educaționale speciale (CES) pentru acei copii cu deficiențe care necesită asistență dedicată.

Există copii cu certificat de handicap fără cerințe educaționale speciale și care nu au nevoie de obținerea certificatului CES, în același timp, există copii cu CES cu o deficiență care nu se încadrează în criteriile pentru obținerea unui certificat de încadrare în grad de handicap, conform Diagnozei situației persoanelor cu dizabilități în România, din 2021. 

Câți copii cu dizabilități sunt în România

Pe 30 iunie 2023, Serviciile de evaluare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului aveau în evidenţă un număr de 81.328 copii cu dizabilităţi, cu 6.000 de copii (7,9%) mai mulţi, comparativ cu perioada similară din 2020, conform datelor de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

Data	30.06.2020	30.06.2023
Copii încadraţi în grad de handicap uşor	1.351	2.073
Copii încadraţi în grad de handicap mediu	18.629	18.581
Copii încadraţi în grad de handicap accentuat	10.321	11.147
Copii încadraţi în grad de handicap grav	45.027	49.527
Total copii cu dizabilităţi	75.328	81.328

Cei mai mulți dintre ei erau încadraţi în grad de handicap grav, 49.527. În funcție de vârstă, cei mai mulţi copii încadraţi în grad de handicap grav au între 7 şi 13 ani.

Câți copii cu dizabilități sunt școlarizați

În anul școlar 2022-2023, în februarie 2023, era 68.164 de copii cu dizabilități în sistemul de  învățământ din România, dintre aceștia 42.235 era școlarizați în învățământul de masă, conform datelor furnizate de Ministerul Educației la solicitarea Edupedu.ro.

Număr elevi cu dizabilități – învățământ special	25.929
Număr elevi cu dizabilități – învățământ de masă	42.235
Total	68.164

Câți copii cu cerințe educaționale sunt în sistemul de învățământ din România

Ministerul Educației ține evidența copiilor cu cerințe educaționale speciale care beneficiază de drepturi financiare și educaționale, conform certificatului de orientare școlară emis de CJRAE, astfel:

În anul școlar 2021-2022 numărul beneficiarilor a fost de 65.981 de copii, conform Raportului privind Starea învățământului preuniversitar 2021-2022. 

În anul școlar 2022-2023, erau 65.082 de copii, în februarie 2023, conform datelor furnizate de Ministerul Educației la solicitarea Edupedu.ro. 

Număr beneficiari drepturi CES  – învățământ de masă	46.779
Număr beneficiari drepturi CES  –  învățământ special	19.023
Total	65.082

Datele produse de sistemul educațional legat de elevii cu CES sunt de slabă calitate

Datele administrative produse de sistemul educațional legat de elevii cu CES sunt de slabă calitate, parțial din cauza diferențelor de implementare locală a reglementărilor făcute la nivel național. 

Raportările de date administrative pentru același indicator diferă în multe cazuri între instituțiile din același județ (de exemplu, între Inspectoratul Școlar și CJRAE). Diferențele pot fi puse și pe seama unor procese de colectare a datelor diferite și/sau defectuoase. 

Exemplu: Ponderea elevilor care au și certificat de handicap în totalul elevilor cu CES dintr-un județ prezintă o variație considerabilă la nivel național, între 12% și 94% (valoarea medie calculată pentru cele 32 de județe pentru care există date este de 51%), conform Diagnozei situației persoanelor cu dizabilități în România, din 2021.

Cadrul legal pentru educația copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale este asigurat de Legea învățământului preuniversitar:

Există mai multe modificări care privesc copiii cu CES (cerințe educaționale speciale): 

• 4 niveluri de sprijin,
• adaptarea curriculumului și servicii complementare în funcție de cele 4 niveluri,
• suplimentarea cu 75% a costului standard per ante preșcolar/ școlar/ elev cu CES,
• „vouchere educaționale și servicii conexe de asistență socială”, 
• fiecare unitate de învățământ va avea cel puțin o cameră-resursă pentru suport educațional și psihopedagogic. 

Educația copiilor și tinerilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale este prevăzută și în Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2022-2027:

Accesul copiilor și tinerilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale (CES) la o educație incluzivă de calitate în comunitate, în condiții de egalitate cu ceilalți copii și tineri, astfel încât să își poată atinge potențialul maxim de dezvoltare este obiectivul general din capitolul legat de Educație.

Inspectori școlari, membri Centrelor Județene de Resurse și Asistență Educațională/Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională  (CJRAE/CMBRAE), cadre didactice și directori de unități de învățământ constată că elevii cu deficiențe intelectuale reprezintă o categorie semnificativă, sistemul fiind puțin pregătit logistic pentru integrarea școlară a acestora.

Fără asigurarea unor resurse corespunzătoare, umane și materiale, precum și a adaptării rezonabile a condițiilor de învățare, simpla participare a copiilor cu dizabilități și/sau CES la educația formală de masă nu va asigura adecvarea și efectivitatea serviciilor educaționale de care aceștia beneficiază, rezultând în achiziții minime sau inexistente în urma parcurgerii ciclurilor de învățământ, se precizează în Strategie.

În vederea promovării educației incluzive, a fost inițiat un Acord de Parteneriat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și Ministerul Educației, având ca obiect colaborarea între părți în vederea asigurării dreptului copilului/tânărului cu dizabilități și/sau CES de a primi o educație de calitate, care să permită dezvoltarea intelectuală și psihoemoțională într-un mediu școlar incluziv.

Pentru unii dintre elevii cu dizabilități și/sau CES, serviciile educaționale nu pot fi oferite separat de accesul la terapii de calitate, potrivite fiecărei afecțiuni, rezultate optime obținându-se prin integrarea acestor terapii în actul educațional.

Accesibilitatea unităților de învățământ trebuie îmbunătățită

Doar 22% dintre școlile gimnaziale au o rampă de acces corespunzătoare, 11% au intrarea accesibilă, iar calea de acces către 13% dintre școlile gimnaziale nu este accesibilă. Există școli în care nicio clasă nu se află pe o cale accesibilă pentru persoanele cu dizabilități locomotorii (9%), în mai multe școli nefiind nicio clasă pe o cale accesibilă pentru persoanele cu dizabilități vizuale (45%).

Pentru accesibilizarea spațiilor educaționale pentru elevii cu dizabilități senzoriale este nevoie de tehnologii de acces și dispozitive asistive corespunzătoare, de materiale didactice adaptate, dar lipsesc într-o măsură foarte mare.

Formarea inițială și continuă a profesorilor trebuie îmbunătățită 

În școlile de masă, numărul cadrelor didactice formate pentru lucrul cu copii cu dizabilități și/sau CES este extrem de redus.

Formarea inițială a cadrelor didactice din învățământul de masă acoperă doar în mod superficial tematici ale pedagogiilor speciale, care pot fi cu greu valorificate în practici profesioniste pe parcursul carierei didactice. 

Nu există resurse educaționale sistematice specifice lucrului cu elevi cu dizabilități și/sau CES.

Numărul personalului de sprijin pentru copiii cu CES este redus 

Normele profesorilor de sprijin sunt prea mari pentru a putea asigura o educație de calitate pentru elevii cu dizabilități și/sau CES, în condițiile păstrării constante a rolului și numărului celorlalți profesioniști implicați în educația incluzivă. Activitatea unui profesor itinerant și de sprijin este normată ca activitate de învățământ special, conform art. 262 alin. (3) pct. f) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Asigurarea facilitatorilor școlari necesari prezenței la orele de curs ale elevilor cu dizabilități și/sau CES este problematică, deoarece activitatea acestor facilitatori nu este finanțată de sistemul educațional.

Resursele umane specializate în lucrul cu copii cu dizabilități și/sau CES sunt concentrate în sistemul de învățământ special, și doar elevii înscriși în acesta beneficiază de serviciile lor (ex. terapii).

Participarea la educația timpurie a copiilor cu dizabilități și/sau CES este redusă, fiind cauzată și de barierele întâmpinate de părinți în încercarea de a-și înmatricula copiii la grădinițe de stat. 

O atenție deosebită trebuie acordată educației formale a copiilor cu dizabilități și/sau CES la vârste mici, deoarece stabilirea unui diagnostic timpuriu și intervenția adecvată în această perioadă a vieții pot contura semnificativ evoluția ulterioară a acestor copii. Dacă în cazul educației primare și gimnaziale, școlile de masă au obligativitatea înmatriculării elevilor din circumscripție, în cazul educației preșcolare această obligație legală nu există, ceea ce oferă managerilor instituțiilor opțiunea de a respinge copiii cu CES.

Persistă percepția negativă asupra persoanelor cu dizabilități în general, și asupra copiilor cu dizabilități și/sau CES în particular.

Îmbunătățirea accesului persoanelor cu dizabilități la educație terțiară

Universitățile trebuie să fie pregătite pentru a include studenți cu dizabilități și să se asigure că aceștia beneficiază de aceleași oportunități ca și colegii lor tipici. 

Accesul persoanelor cu dizabilități la educația terțiară este foarte limitat. O cercetare realizată la nivel european estimează că, la nivelul anului 2017, doar 7% dintre studenții din România declară că au o dizabilitate, afecțiune cronică sau alte limitări de natură funcțională. Valoarea este cea mai scăzută dintre cele înregistrate în celelalte țări europene.

Prezența studenților cu dizabilități în învățământul superior este în realitate chiar mai scăzută. 

Există mai mulți factori care explică această problemă:

• Problemele de acces la învățământul terțiar țin de calitatea slabă, de insuficienta pregătire din timpul educației preuniversitare.
• Reglementarea actuală privind finanțarea pentru învățământul terțiar nu are nici un criteriu privind numărul/ponderea studenților cu dizabilități în stabilirea finanțării de bază, iar sprijinirea studenților cu dizabilități în educația terțiară este tratată ca un aspect recomandat, dar nu obligatoriu.
• În prezent, nu există un sistem național de monitorizare a condițiilor pe care universitățile le oferă unui student cu dizabilități, potrivit strategiei.

3 decembrie, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi

Adunarea Generală a ONU a stabilit, în 1992, ca ziua de 3 decembrie să fie Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, potrivit Agerpres.

“Marcarea acestei zile are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora. Este, totodată, o ocazie pentru o schimbare de atitudine faţă de aceste persoane, prin eliminarea barierelor în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse sfere de activitate.

Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi se concentrează pe accederea acestor persoane la dezvoltarea incluzivă, echitabilă şi durabilă, aşa cum se prevede în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030, care se angajează să “nu lase pe nimeni în urmă” şi recunoaşte dizabilitatea ca fiind o problemă esenţială, ce trebuie luată în considerare în implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. Problemele specifice persoanelor cu dizabilităţi la care se face referire în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) privesc educaţia, creşterea şi ocuparea forţei de muncă, inegalitatea, accesibilitatea aşezărilor umane etc.

Conform site-ului UNESCO dedicat acestei zile, în 2023, tema Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi este: “Uniţi în acţiune pentru a salva şi atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă pentru, cu şi de către persoanele cu dizabilităţi”. Tema din acest an le cere tuturor să lucreze împreună pentru a face lumea mai bună şi mai echitabilă pentru persoanele cu dizabilităţi, menţionează www.idpwd.com.au”, conform sursei citate.

Foto: © Bangkok Click Studio | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.