Câteva gânduri la moartea profesorului Lazăr Vlăsceanu, omul care și-a apărat studenții în fața minerilor dezlănțuiți și a luptat pentru educație

„Am o datorie. Să spun ce gândesc despre planurile președintelui pentru educație. Dar sunt încă într-o stare șubredă de sănătate, care mă forțează să-mi dozez efortul. Doctorul m-a întrebat zilele trecute: dar de ce, dragă, trebuie să faci analiza asta neapărat? E un efort prea mare. I-am spuns că nu pot să nu o fac. Nu pot să-mi trădez conștiința”. Dialogul cu marele profesor Lazăr Vlăsceanu este parte din școala de gândire, parte din moștenirea pe care o lasă societății pe care toată cariera sa a luptat să o vadă mai bine. În lupta cu o boală care îi lua cea mai mare parte a energiei, Lazăr Vlăsceanu nu putea să renunțe, la 77 de ani, să înțeleagă și apoi să transmită lumii care vor fi efectele legii Iohannis, care ar fi trebuit să modeleze societatea românească pentru cel puțin următoarea decadă. O lege care avea să-i șteargă cu buretele propria lege la care lucrase ani de zile împreună cu bunul său prieten Mircea Miclea și implementată cu ministrul Daniel Funeriu. 

Nicio secundă de furie în gândurile celui mai proeminent sociolog al educației din România, care a analizat extrem de atent proiectul președintelui Klaus Iohannis, pentru a ne arăta tuturor că împăratul este gol: „Șansa cea mai mare este a stagnării, de fapt a regresului în raport cu șansele de dezvoltare ale universităților din celelalte țări europene”, spunea Lazăr Vlăsceanu în urmă cu un an despre Legea Iohannis-Deca privind învățământul superior. 

Cu un respect din alte vremuri pentru forța cuvântului scris, dar și pentru instituțiile statului, pentru forma și corectitudinea gândului și ale speranței, Lazăr Vlăsceanu a lăsat să treacă momentul triumfal în care președintele Klaus Iohannis și-a lansat proiectele de lege România educată, pentru a publica lucida analiză într-un moment mai puțin solemn, mai propice înțelegerii raționale a speranțelor năruite de documentele prezidențiale realizate de o fostă lideră a studenților, castrată în anii petrecuți alături de președinte și transformată în ministra care a îndeplinit ca un ostaș ordinele lui Iohannis. 

Cu o capacitate de înțelegere profundă a realităților care prind contur social din cuvintele unor legi strâmb croite, Lazăr Vlăsceanu a realizat la 77 de ani una dintre cele mai lucide și mai curajoase diagnoze ale planului prezidențial pentru societatea românească. Și cu o delicatețe, o generozitate și o sete de adevăr cum rar am întâlnit, Lazăr Vlăsceanu a știut întotdeauna să împărtășească cu tinerii din prea-plinul minții sale, contagiindu-i cu înțelepciune și cu puterea de a face. 

Unul dintre puținii profesori ai Universității din București care la mineriada din 1990 au ieșit în stradă pentru a-și salva studenții (sursa și detalii), Lazăr Vlăsceanu povestea la 30 de ani de la amplele mișcări de protest din Piața Universității cum a trăit acele momente:

• „Mă exaltau studenții pe care-i vedeam cum încep să-și formuleze probleme despre ei și viața lor. Mă excita începerea unei noi lumi. Eram întrebat ce cred eu că se va întâmpla după. Și le spuneam studenților că eu sunt într-o perioadă de visare acum, de trezire, de fapt. Dumnezeu știe încotro ne ducem”
• Despre mineriada din 13-15 iunie 1990: „La ora 6 dimineaţa primesc un telefon disperat de la studenţii din conducerea Ligii Studenţilor că sunt atacaţi de mineri. […] Era o studentă, nu îmi aduc aminte numele, care ţipa disperată: «Veniţi că ne omoară!». Am crezut că sunt nişte halucinaţii. «Calmează-te», i-am spus, «ce s-a întâmplat?» A venit un alt student, mi-a spus şi el: «Veniţi, că ne omoară!». M-am îmbrăcat, am plecat spre Universitate, şi într-adevăr, de la Piaţa Romană nu mai puteai să te deplasezi cu mijloacele de transport, erau valuri de persoane, mai ales mineri. […] Un student la matematică era cărat jos, cu sângele curgând, pe scări, am zis că opresc o maşină să îl ducă la spital. Doi mineri au venit să mă întrebe cine sunt. […] Am zis: «Eu cine sunt? Voi cine sunteţi şi ce faceţi în spaţiul universităţii?» Le-am zis că sunt prorectorul Universităţii. «Păi ai o legitimaţie?» Nu există legitimaţie de prorector. Le-am zis: «Nu, nu am legitimaţie!» Şi în momentul acesta am fost atacat. M-au luat să mă ducă către sediul poliţiei să mă aresteze. Eram luat de braţe şi purtat. Însă pe drum era un culoar de oameni care strigau la mine: «omorâţi-l, omorâţi-l!», mă loveau cu umbrele şi eram disperat că de ce oameni ca mine ţipau ca să fiu omorât! Nu înţelegeam!”

Pentru ca în urmă cu doar câțiva ani profesorul Lazăr Vlăsceanu să scrie, de ziua națională a României, următoarele gânduri pentru societatea pe care o slujea: „totul pare că se închide odată cu educația precară din primii ani de viață și cu menținerea sub obrocul ignoranței a secretelor descoperirii lumii prin educație. […] Cred că nu ne mai rămâne altceva de făcut decât ca fiecare să descoperim ce-i de făcut și apoi să ne unim în acțiune. O nouă Unire!”

Astăzi, la moartea marelui profesor, am credința că moștenirea sa va renaște și va prinde contur prin cei care i-au fost studenți și discipoli și care au învățat de la Lazăr că știu și că pot să facă O nouă Unire. Prin educație și prin iubirea față de celălalt.

Citește și:

A murit Lazăr Vlăsceanu, cel mai mare sociolog al educației din România

Mircea Miclea, despre Lazăr Vlăsceanu: Astăzi a murit cel mai bun prieten al meu. A fost creierul din spatele celor mai importante lucruri pozitive care s-au întâmplat în educația din România

Cearta privind admiterea la colegiu/liceu și propunerea sociologului Lazăr Vlăsceanu

EXCLUSIV Profesorul Lazăr Vlăsceanu, unul dintre cei mai proeminenți sociologi români: O cronică anticipată. Despre consecințele intenționate sau neintenționate ale Proiectului de Lege a învățământului superior „România educată“

EXCLUSIV Profesorul Lazăr Vlăsceanu, unul dintre cei mai proeminenți sociologi români: Proiectul Legii învățământului superior – compilare, centralizare, uniformizare

VIDEO Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Intelectualitatea românească este ruptă de marile probleme ale României contemporane / România educată e un proiect pentru sfârșitul secolului 19

Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Vremuri de aniversară

Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Un orfan al României educate – învățământul superior

Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Deschideri și erori de inițiere ale României educate