Când urci un perete de escaladă, nu te lupţi doar cu gravitația. Te lupți cu fricile tale, cu nesiguranța, cu vocile interioare care spun „nu pot”. La Climb Again, fiecare copil care se cațără descoperă un lucru simplu și profund: că poate. Iar acel „pot” devine „sunt bine”. De curând, echipa Climb Again a dus escalada terapeutică în Valea Jiului, printr-un nou proiect susținut în cadrul programului „În Stare de Bine”, ajungând la sute de copii din comunități vulnerabile.
Claudiu Miu, fondatorul Climb Again, a explicat într-un interviu cum escalada poate deveni educație, terapie și o formă de a construi un sine mai curajos. E un spațiu unde copiii cu dizabilități ajung să spună: „Sunt bine, sunt ok”, nu doar pentru că le-a dispărut o limitare, ci pentru că au descoperit ce pot face dincolo de ea.
De-a lungul timpului, Climb Again a demonstrat că educația nu se limitează doar la ce se învață din manuale. Cum folosiți escalada ca instrument educațional și de dezvoltare personală pentru copiii și tinerii cu dizabilități?
Claudiu Miu: Pentru noi, escalada e mai mult decât sport. E un spațiu de explorare emoțională și cognitivă, unde copiii învață să colaboreze, să ia decizii, să aibă răbdare și să gestioneze frica. Terapia prin escaladă dezvoltă forța fizică, echilibrul, coordonarea, dar mai ales relațiile. Pentru că la Climb Again nu urcă singuri: sunt parte dintr-un grup, dintr-o echipă, dintr-o comunitate.
Un aspect important al educației este dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine. Cum contribuie activitățile voastre la pregătirea copiilor pentru viața de zi cu zi, dincolo de sala de antrenament?
Claudiu Miu: La fiecare sesiune, copiii descoperă că pot, că sunt mai puternici decât cred, că e în regulă să greșească. Știm din raportul nostru de impact că încrederea în sine crește cu 17% după o singură sesiune. Dar dincolo de procente, e felul în care încep să spună: „Da, cred că pot”, „Mă descurc”, „Sunt bine”, iar asta se întâmplă în special după atelierele de stimă de sine și de terapie prin sunet. Mai apoi, această încredere se transferă în viața lor de zi cu zi, unde devin mai autonomi, mai dornici să exploreze, mai curajoși.
Cum se împacă terapia prin escaladă cu educația formală a copiilor? Ați colaborat cu școli sau centre educaționale pentru a integra acest tip de activitate în programele lor?
Claudiu Miu: Da, terapia prin escaladă completează perfect educația formală. E partea care le permite copiilor să aplice practic lucruri precum cooperarea, disciplina, atenția, echilibrul. Avem panouri de escaladă în toate școlile speciale pentru deficienți de vedere din România și colaborări constante cu alte școli speciale din București și Iași.
În educația tradițională, copiii cu dizabilități sunt adesea excluși din activitățile de grup. Cum reușiți să îi integrați și să-i faceți să simtă că sunt parte dintr-o comunitate?
Claudiu Miu: Escalada, prin natura ei, presupune o relație de încredere. Fiecare copil are un partener de coardă. Învață să ofere sprijin și să-l primească, să se bazeze unii pe alții, iar asta le construiește un sentiment profund de apartenență. Prin voluntarii noștri, prin prezența sportivilor cu și fără dizabilități, copiii înțeleg că nu sunt singuri și că sunt parte din ceva mai mare.
Am reușit! Pot! Sunt bine!
Climb Again este, practic, o școală alternativă pentru copiii care vin aici. Care sunt cele mai mari progrese pe care le-ați observat din punct de vedere educațional la cei care participă constant la activități?
Claudiu Miu: Am documentat în raportul nostru de impact progrese clare: mobilitate crescută și coordonare mai bună la copiii cu dizabilități neuromotorii (în decurs de 6 luni) sau trasee fără căderi la cei cu deficiențe de vedere. Mai mult, 30% dintre copiii cu dificultăți de echilibru au arătat progrese în menținerea poziției în repaus, iar 40% și-au îmbunătățit echilibrul în timpul mersului.
Dar cele mai valoroase sunt momentele când ei spun: „Am reușit”, „Pot”, „Sunt bine”. Asta e schimbarea care contează cel mai mult.
Cum ar trebui să arate educația pentru copiii cu dizabilități în România, din punctul vostru de vedere? Ce schimbări ar trebui să se producă în sistem pentru a le oferi acestor copii șanse egale?
Claudiu Miu: Ar trebui să fie incluzivă, accesibilă și adaptată potențialului fiecărui copil. Nu rigidă, nu standardizată. Copiii cu dizabilități trebuie susținuți, nu forțați să se conformeze. Activități fizice precum escalada trebuie integrate pentru că dezvoltă nu doar corpul, ci și încrederea, autonomia, relațiile. Schimbarea începe când vedem potențialul, nu dizabilitatea.
Cum vă adaptați metodele de predare și învățare pentru fiecare copil, având în vedere diferitele tipuri de dizabilități? Este nevoie de o personalizare completă a activităților?
Claudiu Miu: Totul este personalizat pentru că fiecare copil este unic, de aceea și procesul de lucru e construit în jurul fiecăruia. Adaptăm traseele, indicăm prizele în funcție de nevoile fiecărui copil, iar uneori, pentru cei cu dizabilități de vedere, escalada devine un joc al simțurilor, unde vocea antrenorului devine ghidul lor. Pentru cei cu dificultăți locomotorii, găsim poziții care să le permită să își descopere și să-și folosească punctele forte.
Apoi, credem în empatia autentică. Instructorii și antrenorii noștri – unii dintre ei având dizabilități de vedere sau locomotorii – înțeleg din proprie experiență provocările cu care se confruntă copiii și știu exact cum să-i ghideze. Se pun în locul fiecărui beneficiar și adaptează metodele astfel încât fiecare pas, fiecare cățărare să fie o reușită personală.
Să transformăm școlile în locuri mai inclusive
Cum colaborați cu părinții și profesorii pentru a crea un mediu educațional cât mai bun pentru copii?
Claudiu Miu: Implicăm părinții activ, oferim feedback constant și construim punți între ei și copii. Când un părinte își vede copilul urcând un perete, începe să creadă și el în posibil. Iar profesorilor le arătăm, prin exemple concrete, cât de mult contează sportul în dezvoltarea emoțională a elevilor.
Vrem să transformăm școlile în locuri mai incluzive, unde fiecare copil are o șansă reală să crească. Și de ce nu, să atingă performanță sportivă, cum face Lotul Național de Paraclimbing pe care îl coordonăm.
600 de copii din Valea Jiului au acces la terapie și un alt fel de educație
Programul „În Stare de Bine” v-a oferit sprijin nu doar în trecut, ci și în prezent – inclusiv în cadrul noului proiect din Valea Jiului. Ce a însemnat această continuitate pentru voi, dincolo de partea financiară?
Claudiu Miu: Sprijinul oferit de programul „În Stare de Bine” – atât în trecut, cât și acum – a fost, pentru noi, mai mult decât o finanțare. A fost o validare puternică a muncii noastre, o confirmare că ceea ce facem contează cu adevărat. Ne-a spus că nu suntem singuri, iar societatea civilă – prin FDSC și Kaufland România – înțelege impactul pe care îl poate avea escalada terapeutică în viețile copiilor cu dizabilități și din medii vulnerabile.
Proiectul „Valea Jiului la Înălțime” ne-a oferit șansa de a merge acolo unde nu mai fusesem: într-o zonă cu nevoi reale și oportunități puține pentru copiii care merită tot sprijinul din lume. A fost un pas uriaș în direcția extinderii serviciilor noastre la nivel național și a diversificării categoriilor de beneficiari. Ne-a dat ocazia să spunem, la finalul acestui proiect, că și Petroșani se află pe harta Climb Again. E o hartă a rezilienței, a speranței, a copiilor care au descoperit în ei forțe nebănuite, cățărați la propriu și la figurat peste limite.
Datorită finanțării primite, peste 600 de copii din Valea Jiului au avut acces la un alt tip de educație și de terapie. Pentru ei și pentru noi, acest proiect a fost o promisiune că binele se poate construi încontinuu, dacă există încredere și oameni care spun „da” atunci când contează cel mai mult.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat din proiectele anterioare și cum v-au ajutat să construiți mai bine proiectul actual?
Claudiu Miu: Am învățat să gândim sustenabil: să rămână ceva după ce proiectul se încheie. Am dezvoltat o rețea de ambasadori locali și am susținut traininguri pentru părinți, profesori și membri ai comunității locale. În plus, ne-am dorit să dezvoltăm și infrastructura locală de escaladă și am construit panoul din Petroșani care să permită proiectului să fie sustenabil și să producă efecte nu doar punctual, ci pentru generații întregi de copii și tineri din medii defavorizate care vor putea practica escalada chiar la ei în oraș.
Ce provocări noi ați întâlnit în proiectul din Valea Jiului și cum v-a ajutat experiența anterioară să le gestionați mai bine?
Claudiu Miu: Poate nu neapărat provocări noi, dar am observat mai acut intersecționalitatea problemelor: educație, sănătate, oportunități limitate. Ca peste tot, a existat o anumită reticență din partea adulților de a-i lăsa pe copii să încerce ceva nou – să le dea voie tinerilor să experimenteze aventura, sporturile provocatoare și să se expună la activități care îi scot din zona de confort. Dar am reușit să le depășim folosind exemplul personal, poveștile altor copii care au reușit, și prin rețeaua de promotori locali care duc mai departe mesajul că sportul poate schimba vieți.
Copiii s-au simțit pentru prima dată puternici
Ce înseamnă, de fapt, să „fii bine” pentru acești copii? Cum arată bucuria lor atunci când reușesc să-și depășească fricile sau să urce până în vârf?
Claudiu Miu: Uneori, „a fost cea mai frumoasă zi” pentru ei. Alteori auzim: „am simțit că pot”. Sunt copii care s-au simțit pentru prima oară puternici, că și ei pot ajunge sus, că sunt văzuți, că merită să viseze. Iar asta înseamnă, pentru mine, să fii bine: să crezi în tine, să ai în jur oameni care te susțin și să ai acces la experiențe care ți se par posibile. Chiar dacă pornești dintr-un loc greu.
Ceea ce pentru noi poate părea banal sau la ordinea zilei, pentru elevii din Valea Jiului, și pentru mulți alți membri ai comunității locale (ONG-urile participante, o parte dintre profesori sau părinți) a însemnat un eveniment extraordinar care a adus oportunități noi, amintiri fantastice, sentimentul de împuternicire și șansa de a avea acces la servicii noi sportive.
În Stare de Bine, bilanț pe 6 ani: 6.2 milioane de euro către ONG-uri din România, atingând peste 4.6 milioane de persoane
De-a lungul celor 6 ani, În Stare de Bine a mobilizat resurse importante și mii de oameni, care s-au unit în misiunea de a transforma comunitățile vulnerabile din toată țara, reducând inegalitățile sociale, pentru ca România să fie mai bine. Programul a oferit granturi nerambursabile în valoare totală de peste 6.2 milioane de euro către ONG-uri din România, atingând peste 4.6 milioane de persoane, aproape un sfert din populația țării.
Mai multe despre rezultatele celor 6 ani de program puteți afla pe https://instaredebine.ro/campanie-6-ani/.
Redacția
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi