Recomandările de lectură pentru luna octombrie sunt povești despre biografii surprinzătoare, dar nescrise, povești despre elevi și orele lor de cultură grecească antică; povești despre pasiune și porumbei voiajori în cel de-al Doilea Război Mondial sau cărți despre toamnă nu neapărat ca anotimp sau atmosferă rece, ci ca un sezon de tranziție, de renunțare, poate, la obiceiuri puțin alese.
Din articol:
- “A treisprezecea poveste”, de Diane Setterfield
- ”Istoria secretă”, de Donna Tartt
- ”Lungul zbor spre casă”, de Alan Hlad
- ”Toamna patriarhului”, de Gabriel Garcia Marquez
- alte recomandări – literatură horror și literatură rusească.
“A treisprezecea poveste”, de Diane Setterfield
Vida Winter, o celebră romancieră din Anglia, a evitat mult timp întrebările jurnaliștilor despre trecutul ei, inventând, eventual, povești elaborate care, ulterior, sunt demontate. Întreaga ei viață este un secret și, de peste cincizeci de ani, reporterii și biografii au tot încercat să găsească adevărul din spatele ei. Realizând că starea ei de sănătate se înrăutățește, Winter o ‘ofertează’ pe Margaret Lea – o biografă amatoare – să îi audă povestea vieții și să i-o scrie. Lea este surprinsă de ofertă și decide să citească cartea “Treisprezece povești de schimbare și disperare” a lui Winter, în care există de fapt doar doisprezece povești.
Curioasă, Lea decide să se întâlnească cu Winter și refuză oferta la întâlnire. În timpul întâlnirii, Lea se răzgândește și vrea să accepte oferta atunci când scriitoarea Winter îi promite o poveste cu fantome, despre fete gemene. Rugămințile și promisiunile lui Winter o atrag pe Lea și, până la sfârșitul întâlnirii, ajung la un acord. Povestea lui Vida Winter este o aventură în propriul ei trecut plin de secrete întunecate de familie pe care le-a păstrat ascunse mereu. Va vorbi despre copilăria ei și despre moșia pe care a crescut, Angelfield, care cu mult timp în urmă a fost arsă și abandonată…
“Istoria secretă”, de Donna Tart
“Istoria secretă” este povestea a șase studenți de cultură și civilizație clasică de la Hampden College, New England. Naratorul – personaj este Richard Papen, un student bursier din California, care încearcă cu disperare să scape de viața banală pe care părinții i-o doresc. Când Richard ajunge la Hampden, i se spune despre un grup elitist de studenți, condus de profesorul Julian M. În mod firesc, vrea să se alăture. Nu știa el că această decizie avea să ducă la ‘consecințe cumplite’ care l-ar bântui pe el și pe noii lui ‘prieteni’ pentru tot restul vieții sale.
Această carte este, ce-i adevărat, lungă. Nu pare, dar are de fapt peste 600 de pagini, iar totul se datorează Donnei Tartt care, în mod magnific, duce povestea, captivant, până la capăt.
Nu a existat o singură parte din Istoria secretă când nu m-am simțit implicat și fascinat de cele petrecute. Vă garantez că vă veți găsi într-una din cele două stări atunci când citiți acest roman: răsfoind paginile, disperat să aflați ce se întâmplă sau savurând încet frumoasa scriere a lui Tartt, nedorind niciodată să ajungeți la sfârșitul poveștii. Recunosc – Tartt are acest mod de a te ademeni într-un fals sentiment de siguranță; apoi te rupe de tot ce crezi că știi.
“Lungul zbor spre casă”, de Alan Hlad
Inspirat de evenimente fascinante, adevărate, dar puțin cunoscute din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, “Lungul Zbor spre casă”, de Alan Hlad este o dovadă a puterii curajului în cele mai întunecate momente ale noastre – o poveste emoționantă, de dragoste și sacrificiu.
Este septembrie 1940 – la un an de la începutul războiului – și pe măsură ce bombele germane cad asupra Marii Britanii, temerile se concentrează și pe o invazie iminentă. Avioanele de vânătoare inamice înnegresc cerul din jurul casei din Epping Forest a lui Susan Shepherd și a bunicului ei, Bertie. După ce și-a pierdut părinții din cauza gripei în copilărie, Susan și-a găsit liniștea crescând porumbei cu Bertie. Toate păsările pe care le are sunt extraordinare pentru Susan – loiale, inteligente, frumoase – dar niciunul deasupra Ducesei. Porumbel crescut dintr-un ou pe care Susan l-a incubat într-un castron sub lampa de birou a bunicului ei, Ducesa împarte o legătură specială cu Susan și o curiozitate neobișnuită despre lumea umană.
La mii de kilometri depărtare, în orașul Buxton, Maine, SUA, un tânăr pilot de fermă, pe nume Ollie Evans, a decis să călătorească în Marea Britanie pentru a se alătura forțelor aeriene regale. Treaba pe care o are îl aduce la Epping și la Serviciul Național al Porumbeilor, unde Susan este implicată într-o nouă misiune sub acoperire. Sub nume de cod, misiunea își propune să umple aerul cu sute de porumbei voiajori în Franța ocupată de germani. Mulți dintre ei nu vor supraviețui. Cei care fac drumul spre casă în Anglia pot transmite informații cruciale despre mișcările trupelor germane – și pot ajuta la recuperarea dominației pe cer de la Luftwaffe (forțele aeriene naziste).
“Toamna patriarhului”, de Gabriel Garcia Marquez
“Toamna patriarhului”, publicat în 1975, un roman al autorului columbian Gabriel Garcia Marquez, este împărțit în șase secțiuni, fiecare spunând o poveste similară a câte unui dictator din Caraibe și puterea sa, până când vine revoluția inevitabilă pentru regimul său. Marquez a descris cartea ca fiind „o poezie despre singurătatea puterii”, pictând personajul principal ca un dictator etern condamnat la același ciclu teribil de ridicare la putere doar pentru a cădea din nou și din nou. Deși circumstanțe diferite îl aduc la putere de fiecare dată, el și dictatorul pe care îl înlocuiește devin întotdeauna unul și același.
Marquez l-a conturat pe dictatorul fictiv din mai multe figuri din lumea reală, inclusiv inspirându-se din dictatorul columbian Gustavo Rojas Pinilla și pe generalul spaniol Francisco Franco, care a fost la putere până chiar înainte de publicarea romanului. Explorând teme precum mândria, autoritatea, paranoia și modul în care sărăcia și lipsa de speranță duc la apariția dictatorilor, Toamna Patriarhului a fost extrem de populară după lansare și este considerată una dintre cele mai bune lucrări moderne despre guvernele opresive și a modul în care dețin putere.
Altele
Toamna îmi aduce aminte și de “Hanu’ Ancuței”, de Mihail Sadoveanu, cu imaginea călătorilor – care se opresc la o poveste, la gura sobei – de pe dealurile Moldovei (la câteva zeci de kilometri de cetatea Neamțului) palide – roșiatice, cu miros de struguri.
Din literatura rusească:
- Lev Tolstoi – “Război și pace”, “Anna Karenina”, “Moartea lui Ivan Ilici”; cărți de citit cu ceaiuri și gândul la trenuri, Moscove.
- Feodor Dostoievski – “Crimă și pedeapsă”, “Adolescentul”, “Frații Karamazov”.
Literatură horror (da, există)
Poți încerca și “Pisica neagră” de Edgar Allan Poe, ori “Petrecere de Halloween”, de Agatha Cristie; “Frankenstein”, de Mary Shelley.