Cărțile de (pe) 10: Copii și adolescenți la școală – patru recomandări ale unui elev de clasa a XII-a, Ștefan Lefter

2.036 de vizualizări
Foto: design propriu
Dacă în august anul acesta mă gândeam la câteva texte de vacanță “din Franța”, astăzi ne pregătim de începerea școlii, de luni, 13 septembrie. Cărțile de (pe) 10 septembrie, propuse mai jos, sunt pentru copii și adolescenți, despre semenii lor în lumea școlii: fie că se lovesc de bullying, sunt unici prin felul lor de a fi sau de a arăta, ori că nu ating așteptările profesorilor sau gândesc prea mult orice situație la care sunt puși să ia parte, iată câteva titluri cu povești de la școală.

În articolele următoare, recenzia unei anumite cărți din seria “Cartea de (pe) 10” se va transforma într-un material cu aceeași frecvență – lunară – în care se vor regăsi mai multe sugestii de volume și nu unul singur: de călătorie, de școală, “carte utilă”, carte istorică; pe grupe de vârstă etc.

“Băiatul cel nou”, de Tracy Chevalier

O poveste care are loc în Washington D.C., capitala Statelor Unite ale Americii, în anii 1970: Osei este noul copil la cea de-a cincea nouă școală din cele schimbate în ultimii ani și se împrietenește imediat cu Dee, cea mai populară fată de acolo. Încât nu suportă să vadă prietenia dintre fata populară și copilul de culoare, Ian își propune să le distrugă noua prietenie. Până la sfârșitul zilei, nimeni nu va rămâne “nevătămat”. 

Autoarea Chevalier posedă un mare talent: invocă un sentiment de timp și loc în romanele sale, iar acesta nu e o excepție. De la blugii cu talie înaltă cu motive florale, până la zgomotul făcut de săriturile cu coarda pe terenul de joacă, “Băiatul cel nou” surprinde spiritul nu numai al epocii, fenomenul rasist, ci și cu esența unei copilării din anii ’70. E o reluare puternică a poveștii clasice “Othello”, de William Shakespeare, care duce originalul în locuri noi.

“Minunea”, de Raquel J. Palacio

Unele cărți sunt pline de acțiune, obligându-l pe cititor să treacă pagină cu pagină pentru a afla ce se va întâmpla în continuare. Alte cărți sunt convingătoare, deoarece invită cititorii să se asocieze cu personaje reale, care prind viață și care atrag cititorul în povestea lor. „Minunea” este al doilea tip de carte. De fapt, e foarte puțină „acțiune” în paginile sale și cei care o vor citi se vor emoționa.

August Pullman (Auggie pentru prietenii săi) nu este un băiat obișnuit de 10 ani. Se simte ca unul și îl preocupă de tot ce îl interesează pe un băiețel, dar fața lui nu este deloc obișnuită. De fapt, are o față care îi sperie pe copii și, de obicei, îi face pe oameni să se holbeze. Auggie este, însă, înțelegător cu situația. La urma urmei, așa este el construit, și, deși nu îi place faptul că oamenii se holbează, nu poate face prea multe.

Foto: Mary Taylor from Pexels
“Necazuri la școală”, de Daniel Pennac

Cartea lui Daniel Pennac discută problema copiilor care au probleme la școală și oferă câteva idei despre modul în care profesorii îi pot și ar trebui să-i ajute. Nu este un manual plictisitor din teoria educației. Acesta scrie din experiența personală, ca profesor și romancier care a fost cândva un cancre, însemnând, aici, un elev leneș și cu interes scăzut pentru școală. 

Din fericire pentru propriii elevi și cititori, Pennac a fost în cele din urmă “salvat” când avea 14 ani de unul dintre profesorii săi după ani de chin la școală. Acest profesor a descoperit că elevul Daniel citea mult, mai degrabă din plăcere decât pentru școală, și a observat ce putere are imaginația lui când își găsește scuzele pentru teme nefăcute. L-a încurajat să scrie un roman.

Daniel Pennac, scriitor francez / Foto: © Fabio Diena | Dreamstime.com

Pennac însuși era dintr-un mediu destul de privilegiat, iar familia sa a fost șocată de performanțele sale școlare scăzute, încât provenea dintr-un mediu foarte bine educat unde intrarea la cele mai bune universități era o normă. Ca actual profesor, este foarte conștient de faptul că mulți dintre elevii săi provin, mai mult, din clase muncitoare și / sau din comunități de imigranți.

Cartea lui este, astfel, o serie de povești, iar anecdotele sale îi oferă o notă personală.

“Eu sunt Malala”, de Malala Yousafzai

Am citit această carte în martie 2019 când știam foarte puține despre Pakistan, atât politic, cât și geografic, și am realizat barierele, obstacolele pe care le întâmpină milioane de fete care caută oportunități de școlarizare, în multe zone de pe glob. Malala descrie, pasionată, frumusețea pământului pe care a crescut, de asemenea în timp ce se referă și la cultura și politicile care lasă fetele departe de școală.

Parcursul tatălui ei de a educa fete, încât el deținea o școală în Swat Valley, Pakistan, a pus-o pe Malala în atenția comunității de la o vârstă fragedă. Cu toate că a trecut prin multe provocări și situații dificile, le-a depășit prin dragostea de carte, însă a fost un mare șoc atunci când talibanii i-au atacat autobuzul școlar și au împușcat-o. “Eu sunt Malala” este un test de perseverență și o incursiune într-o poveste de iubire cu țara care nu te îndrăgește înapoi. 

Discursul Malalei de la primirea Premiului Nobel pentru Pace, în 2014:

3 iunie 2021 – G4Media.ro: Activista Malala Yousafzai, pe coperta ediţiei britanice Vogue din iulie: „Sper ca fiecare fată care vede această copertă să ştie că poate schimba lumea”

Sursă fotografii: Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:
Pentru cei mai mici: Patru cărți pentru patru săptămâni de vacanță (aprilie 2021): recomandare de lectură pentru copii și adolescenți – Ștefan Lefter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

„La nivel de sistem, foarte puțină valoare adăugată este produsă de școlile private”, iar școlile publice au rezultate mai bune în ansamblu – Andreas Schleicher, expert OCDE, pe baza rezultatelor testării internaționale PISA 2022

Școlile private produc „foarte puțină valoare adăugată” la nivel de sistem educațional, iar dacă sunt eliminate elementele socio-economice școlile publice au rezultate finale mai bune, a apreciat, în dezbaterea „PISA…
Vezi articolul

Silvia Mușătoiu a demisionat de la conducerea Colegiului Șincai din București: Nu e un moment bun să fiu director, într-o astfel de atmosferă de conducere la toate nivelurile: inspectorat, primărie, minister. Este o lume care nu este a mea

Silvia Mușătoiu a demisionat din funcția de director al Colegiului Național “Gheorghe Șincai” din București. În locul său, inspectoratul l-a numit, la propunerea sa, pe fostul inspector de matematică Vlad…
Vezi articolul