Cartea de (pe) 10: “Maestrul și Margareta”, recenzia unui elev de clasa a XI-a – Ștefan Lefter

Începem de astăzi o nouă serie dedicată pasionaților de carte, literă și lectură: Cartea de (pe) 10. În fiecare lună, pe data de 10, Ștefan Lefter prezintă cartea lunii, într-o scurtă recenzie care va acoperi esența propunerii. Vă invităm să citiți continuarea acestui articol – recomandare pentru “Maestrul și Margareta”, scrisă de Mihail Bulgakov.

Să fi fost o lume mai blândă cu scriitorii, romanul incandescent al lui Mihail Bulgakov „Maestrul și Margareta” ar fi avut să-și comemoreze cei 80 de ani de apariție, și nu 55 de ani, pentru că autorul l-a terminat în 1940, în timp ce propria scurtă viață se încheia. Dar în Uniunea Sovietică a vremii – atunci conturându-se unul dintre cele mai grotești și violente decenii din istorie – soarta unor autori precum Bulgakov a fost atât de precară încât a avut norocul, să zicem, să moară din cauze naturale. După ce a terminat cartea, Bulgakov, din patul de moarte, i-a spus soției sale: „Acum merită să fie pusă în comodă, sub lenjeria ta.” Soția sa nici nu a încercat să o publice. O versiune cenzurată a apărut totuși în 1966 – 1967.

”Maestrul și Margareta” își întinde firul narativ pe parcursul câtorva zile de primăvară în anul 1930, în Moscova, timp în care acest oraș-capitală este vizitat de Diavolul însuși, însoțit de încă trei personaje ciudate; un grup ce include o pisică uriașă ușor subestimată, iubitoare de vodcă și de arme – Behemoth. Recomandându-se ca un „artist” străin, specializat în magia neagră, Woland (așa cum este, deci, cunoscut Diavolul în roman), începe să expună, printr-o serie de reprezentații la Teatrul de Varietăți, lăcomia și servilitatea care patronează socialista Moscovă. Dar aceasta este doar o încălzire 😊. Woland se află la Moscova pentru Margareta, o femeie nefericită, căsătorită, care l-a iubit pe Maestru, autorul unui roman despre consemnul lui Pilat din Pont asupra lui Hristos răstignit, capitole care apar astfel în romanul lui Bulgakov. Maestrul a ars cea mai mare parte a manuscrisului după ce a fost respins de către un editor și s-a angajat la un azil mental. La invitația lui Woland, Margareta trece prin iad – literalmente – ca să-și caute iubitul.

Dar asta nu vă spune nimic. „Maestrul și Margareta” este unul dintre acele romane care, chiar și în traducere, te face să simți că niciun cuvânt nu ar fi putut fi scris diferit. Am citit-o de 3 ori, în limba română și în două traduceri, iar misterul său nu a făcut decât să crească. E ca acele bancnote de 10 ruble pe care Woland le aruncă în public la teatru – acestea se schimbă în etichete de sticle a doua zi. Încercați să țineți de firul romanului și și-l va întoarce din nou și din nou. Semn de bucurie că e complex și frumos. Vă spun că nu e chiar ușor de parcurs: rândurile trebuie citite de mai multe ori ca să deslușim adevărata valență a cuvântului.

Paginile lui Bulgakov se răsfoiesc parcurgând o profundă cunoștință de cauză față de fiecare dogmă, fie ea istorică, religioasă, politică sau artistică. Hristosul lumesc al lui Bulgakov ignoră mitologia Evangheliilor, dar și ateismul sovietic, precum face și o figură a Satanei care este (percepută) maiestuoasă, mai degrabă decât meschină și rea. Pe parcursul lecturii, un îndrumar biblic nu este inutil: nu mi-am însușit la perfecție noțiunile și evenimentele biblice inserate în text, deci am mai intrat pe Google din când în când ca să pot ține pasul cu faptele din carte. Narațiunea antică este la fel de diversă în ceea ce privește regulile: migrează de la un povestitor la altul, de la discurs la roman în interiorul altui roman. Puține romane au încorporate elemente fantastice în realismul drept, absurdul în profan, într-un mod la fel de hilar și îndrăzneț ca acesta. (Cu mult înainte să existe realism magic latino-american, exista realism magic sovietic. A fost mult mai amuzant.)

Dar ce alt stil ar putea să se potrivească cu o lume în care raiul era acum, într-adevăr, iadul? Ce fel de vrăjitorie diabolică s-ar putea compara cu Stalin și crimele aparatului său de securitate? Jocul cel mai îngrozitor al romanului a fost acela de a propune ca, într-un loc precum U.R.S.S., să se facă dreptate cu forțele întunecate: Evanghelia conform Diavolului.

Moscova anilor 1930 devine, așadar, confluența dintre lumea reală și sacrul ce se coboară din propria existență (separată am crede noi că este, că stă bine acolo unde îi este locul și ne lasă în pace – greșit), locul unde planul biblic se intersectează cu cel profan, într-o poveste a suferinței și a actului de sacrificiu. Aici, monumental și sub egida puterii, fragilitatea firii umane se resimte și într-o istorioară de dragoste. O capodoperă pe care aș relua-o de sute de ori. Iar pe tine te îndemn la fel; dacă ești preocupat de propria cultură și cauți să bifezi încă o carte de calitate pe lista de elită, nu ocoli “Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov. Cu mult curaj!

Cărți care îi seamănă într-o măsură sau alta ar putea fi, pentru voi:

• “Inimă de câine”, de Mihail Bulgakov;
• “Un gentleman”, de Forrest Leo;
• “Ploaia caspică” / “Caspian Rain” de Gina B. Nahai.

Citate:

“Oamenii sunt oameni. Iubesc banii, dar așa a fost întotdeauna… Oamenii iubesc banii indiferent din ce nu ar fi făcuți: hârtie, piele, bronz sau aur.”

“Cine ești tu, la urma urmei, spune?
O parte din acea putere
Ce veșnic răul îl voiește
Și veșnic face numai bine.” – fragment la începutul cărții, preluat din Faust.

Citește și:

• Sunt adolescent, ce cărți să citesc vara asta? Recomandările lui Ștefan Lefter, elev în clasa a XI-a

• Vreau să devin profesor, dar sunt singurul – Ștefan Lefter, serie de articole despre meseria de profesor