Toată lumea stă cu ochii pe cele mai noi rezultate ale cercetărilor legate de Covid-19. Dar, într-un mediu blocat în urgențele cauzate de închiderea școlilor și trecerea pe online, pentru publicul larg trece aproape nevăzută umbra unei crize profunde ce ar putea lovi, pe viitor, tocmai această cercetare vitală, chiar din cauza coronavirusului pe care îl investighează.
Multe dintre universitățile occidentale, care se află în prima linie a încercărilor de a găsi un vaccin sau tratamente pentru Covid-19, se declară amenințate și avertizează că cercetarea pe care o produc poate fi grav afectată, pe viitor. De câteva zile, presa internațională citează experți în domeniu care atrag atenția că această criză va duce la o scădere abruptă a înscrierilor și a taxelor de studii la marile universități, începând cu următorul an universitar. Cercetarea ar urma să fie printre primele zone afectate în activitatea acestor instituții, ce funcționează după regulile pieței.
- Un punct de vedere neortodox, al unuia dintre experții menționați: la universitățile de elită din SUA, care produc cercetări esențiale, soluția ar putea rezulta chiar din inechitatea pe care, în prezent, toată lumea încearcă să o combată, inechitate bazată pe apelul la mediile “privilegiate”.
Avertisment în Marea Britanie: cercetarea ar putea fi “decimată”
În mediul universitar anglo-saxon, discuțiile au fost declanșate de un raport al London Economics privind impactul pandemiei asupra finanțelor universităților britanice. Studiul arată că nesiguranța, regulile de distanțare socială, criza economică vor face ca în Marea Britanie școlile să piardă circa 232.000 de studenți în următorul an universitar – un sfert din totalul actual.
Potrivit raportului menționat:
- Doar din taxe universitățile britanice vor pierde aproape 2,5 miliarde de lire sterline. Media pierderilor per instituție va fi de 20 de milioane, dar cele mai mari vor pierde și 100 de milioane de lire. Dacă vor scădea și cheltuielile în aceeași măsură, este de așteptat ca universitățile să piardă 30.000 de angajați. La nivel strict socio-economic, impactul în societatea și economia britanică va fi de 6,1 miliarde de lire și peste 63.000 de slujbe pierdute.
În Regatul Unit, unde universitățile se așteaptă să piardă până la 4 din cinci studenți internaționali, presiunile pe guvern, să susțină financar instituțiile de învățământ superior și să le considere în categoria “liniei întâi” în combaterea coronavirusului se aud constant. La sfârșitul săptămânii trecute, The Guardian scria, pe baza opiniilor mai multor experți, că pierderea veniturilor de la studenți internaționali “ar putea decima cercetarea britanică”.
Este citat Nick Hillman, director al centrului de analiză Higher Education Policy Institute, potrivit căruia “Retorica din jurul bugetului a fost mereu ca Marea Britanie să devină o mare națiune a științei, la nivel global. Dar fără studenții internaționali, acest lucru nu este posibil (…) Subvenționarea cercetării de către studenții internaționali e mare lucru. Ce se întâmplă dacă aceasta dispare? Simplu. Cercetezi mai puțin.”
După apariția unor informații cum că la nivelul Trezoreriei de la Londra era blocat un apel ca universitățile să fie ajutate cu câteva miliarde de lire sterline, un reprezentant al Universității din Cardiff este citat la rândul său de The Guardian spunând că “universitățile care vor putea rezista fără un ajutor semnificativ de la guvern abia dacă există. Multora le va fi foarte greu să supraviețuiască mai mult de un an.”
Lecții de acum 700 de ani
Financial Times a publicat, la rândul său, o amplă analiză ce detaliază impactul major suferit de universități, în special cele din țările unde învățământul superior urmează regulile pieței – SUA, Marea Britanie, Australia. Publicația arată că pandemia va lovi finanțele universităților pe multe căi. Printre acestea – scăderea numărului de studenți. FT arată că majoritatea covârșitoare a studenților internaționali din SUA, Marea Britanie și Australia provin din China (peste 545.000, conform datelor din 2017) și India (peste 210.000 – 2017). China a fost prima dintre țările afectate, iar ambele țări suferă de pe urma blocajelor produse de măsurile de prevenție. Numărul studenților provenind din aceste țări a scăzut deja în ultimele luni și există întârzieri la înscrieri, în examinare, procesarea vizelor, pe lângă faptul că multe evenimente de recrutare au fost anulate.
Sursele citate arată că multe instituții de învățământ superior s-au împrumutat în ultimii ani, tocmai pentru că se bazau pe creșterea numărului de studenți, iar acele împrumuturi trebuie acoperite într-un moment de criză. Pe termen mediu, la aceste probleme se vor adăuga altele – de exemplu incapacitatea multor familii de a-și mai trimite copiii la studii în străinătate, din cauza pierderilor economice. Publicația citează un studiu realizat în rândul a 11.000 de studenți, arătând că jumătate dintre cei care doreau să studieze în străinătate s-au răzgândit.
Președintele Imperial College London, instituție implicată activ în evaluarea efectelor coronavirusului, este citat de Financial Times arătând că guvernele trebuie să nu se mai bazeze pe alte tipuri de venituri, precum tarifele aplicate studenților internaționali, pentru a susține cercetarea: “Noi ca societate trebuie să sprijinim cercetarea. Criza a arătat foarte clar acest lucru”, spune președintele ICL Alice Gast.
Publicația arată că pandemiile tind să aibă efecte majore și de durată, iar în acest sens amintește de evoluția istorică a instituțiilor de învățământ superior în fața unei epidemii devastatoare: acum șapte secole, universități precum Oxford s-au închis din cauza ciumei și, drept urmare, au suferit efecte negative tip de decenii. Pe de altă parte, cIuma a avut un impact major asupra educației, care, la Cambridge de exemplu, s-a distanțat de teologie și a acordat o atenție mai mare unor subiecte precum medicina. În același timp, redistribuirea avuției a dus la creșterea dotărilor universitare și la apariția unor noi colegii.
-
Despre “plusurile” inechității
O notă aparte în această dezbatere e dată de perspectiva unul analist american, șeful departamentului de științe economice al Universității Columbia din SUA, Miguel Urquiola. Times Higher Education prezintă pe larg opiniile acestuia, potrivit căruia inechitatea care se află la baza dezvoltării marilor universități americane – prestigiul pe care mizează acestea în campaniile de atragere a studenților din medii privilegiate – poate fi o cheie pentru rezistența lor în fața presiunilor actuale. Pe de altă parte, soluțiile la care au apelat ele în deceniile recente, pentru a-i atrage pe studenți, ar putea deveni greu de aplicat în contextul pandemiei, arată el.
Potrivit lui Urquiola, citat de sursa menționată, universități de tipul Harvard sau Stanford nu ar avea de ce să se teamă de ascensiunea predării online sau de crize economice în sine, deoarece acestea nu i-ar împiedica pe studenții din medii privilegiate să plătească taxe mari pentru a urma astfel de universități.
Pe de altă parte, asemenea instituții încearcă să-i atragă pe studenți cu ajutorul unor “pachete” de servicii. Iar actuala criză, ce nu mai permite diverse activități incluse în acele oferte, determină o “despachetare” care, în timp, i-ar determina pe potențialii studenți să caute în altă parte soluții pentru nevoile lor, ceea ce ar amenința întregul model de funcționare al universităților de elită.
Când vine, însă, vorba despre valoarea produsă de asemenea universități, discuția se mută spre problema inechității. Potrivit lui Urquiola, “faptul că Stanford și Princeton se scaldă în bani înseamnă că avem, în SUA, și universități și colegii care se luptă pentru supraviețuire și care se bucură de mult mai puțin ajutor decât orice instituție germană de învățământ superior. Dar eu susțin că n-am avea Stanford fără acel nivel de inechitate și, în măsura în care această universitate aduce beneficii lumii, se creează o balanță. Stanford (…) este măritată cu Silicon Valley. Nu este un sector izolat, este parte a unei întregi structuri de inegalități.”
De notat că, în timp ce universitățile britanice și din alte părți ale lumii fac la unison apel la sprijin din partea guvernului, aducând ca prim argument cercetarea, elita universităților americane – Harvard, Stanford, Princeton – a renunțat la banii la care era îndreptățită, din pachetul de ajutor promis de guvernul SUA instituțiilor de învățământ superior.