Elevii din România lipsesc de la școală neașteptat de mult în această perioadă. În acest context, cred că e util să înțelegem impactul școlii și al experiențelor de acasă asupra educației copiilor, din perspectiva dezvoltării abilităților de alfabetizare în învățământul primar. Mai jos am să prezint rezultatele pe care le-am obținut în două proiecte în care am urmărit longitudinal dezvoltarea decodării automatizate, înțelegerea citirii și dezvoltarea vocabularului.
Perioada reprezentată în aceste grafice începe cu finalul clasei 1 si se termină cu finalul clasei a 2-a. Cu portocaliu am reprezentat ritmul de dezvoltare pe parcursul vacanței de vară, iar cu verde am reprezentat ritmul de dezvoltare pe parcursul școlii.
După cum se vede în aceste grafice, ritmul de dezvoltare a celor trei indicatori a fost mai accelerat pe parcursul școlii decât pe parcursul vacanței de vară. Vedem însă diferențe între cele 2 eșantioane (atât din punct de vedere a performanței inițiale, cât și a ritmului de creștere). Aceste diferențe sunt explicate de faptul că procentul elevilor care au provenit din medii sociale defavorizate a fost mai mare în eșantionul elevilor incluși în proiectul ELIRA, comparativ cu RE-HOME.
E important de remarcat faptul că dezvoltarea vocabularului elevilor din ELIRA pe timpul verii a fost aproape inexistentă. Acest lucru nu înseamnă că elevii nu au învățat cuvinte noi de vocabular, însă eventualul progres nu s-a reflectat în testele standardizate. Datele sugerează că în special copiii din medii sociale dezavantajate vor fi foarte afectați de aceasta vacanță prelungită.
În schimb, atunci când ne-am uitat la alte variabile care ar fi putut explica această evoluție, am remarcat că dezvoltarea vocabularului elevilor din RE-HOME a fost prezisă mai mult de numărul de pagini citite pe parcursul vacanței de vară (și nu atât de mult de educația părinților, după cum ne-am fi așteptat, și nici de numărul de cărți din casă, care în mod normal este un predictor puternic frecvent recunoscut în literatura de specialitate).
Ce ne arată datele acestea? Rolul lecturii este crucial în dezvoltarea alfabetizării copiilor din clasele primare. Cel mai bun lucru pe care părinții îl pot face în aceste zile de vacanță prelungită este să se asigure că elevii citesc zilnic cărți potrivite nivelului de vârsta și interesului lor. Nu înseamnă că vrem să îi forțăm să citească (pentru că nu vrem să le scădem motivația pentru citire, sau mai rău, să îi determinăm să vadă cititul ca fiind o corvoadă, și să ajungă să-l urască), dar nici nu vrem să exagerăm cu condiționarea pozitivă (dacă citești 10 pagini îți dau 10 de lei). Un studiu ne arată că elevii care s-au obișnuit să fie recompensați pentru o activitate pe care o făceau oricum din plăcere (sau din rutină), și au început să fie recompensați pentru ea, au renunțat la ea atunci când nu au mai fost recompensați).
Cum pot părinții să promoveze lectura în familie?
1. Limitarea accesului la electronice este un prim pas. Desenele animate și jocurile video sunt o competiție serioasă cărților. Copiii pot învăța foarte multe din aceste experiențe, dar ca orice în viață, ce e prea mult strică.
2. Stabilirea unei ore de lectură în familie (toată familia citește împreună). Aceasta poate fi o oportunitate extraordinară și pentru părinți să se desprindă din obligațiile cotidiene. Pentru copiii din învățământul primar, modelarea are un rol fundamental și părinții încă joacă un rol foarte important. E greu să ne așteptăm de la copil să își formeze deprinderea de a citi zilnic, dacă acesta nu-și vede părinții citind. Evident că întotdeauna vom gasi scuze să nu o facem, dar dacă dorim cu adevărat, ne găsim acest timp. În felul acesta copilul nu va vedea lectura ca pe o “temă pentru acasă”, ci ca o activitate normală în familie (ca și cina, sau împodobirea bradului de Crăciun).
3. În final, dacă părintele chiar dorește să se implice în educația copilului, va discuta cu acesta despre ce a citit, adresându-i întrebări legate de ideile principale (ex. Despre ce este vorba în acest capitol?), detalii care sprijină ideile principale identificate (ex. Ce te face să crezi că Dan este în clasa a 2-a?), definirea cuvintelor de vocabular mai dificile (ex. Explică-mi cu cuvintele tale ce înseamnă cuvântul apelat), să prezică un eveniment (ex. Ce crezi că se va întâmpla în capitol următor? Ce te face să crezi acest lucru?), să facă inferențe (ex. De ce crezi că Alina preferă să stea în casă în loc să meargă la joacă cu prietenele ei?), să sumarizeze conținutul unui capitol (ex. În câteva propoziții, povestește-mi ce ai citit în acest capitol), să compare și să contrasteze ideile întâlnite (ex. Ce au în comun Mihai și Tudor? Cu ce sunt diferiți cei doi băieți?).
___
Despre autor:
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiența de peste 20 de ani ca profesor de învățamânt primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director a două proiecte de cercetare în domeniul psihologiei educaționale. Cercetările sale în domeniul științelor educației și psihologiei au fost publicate în jurnale științifice cu impact internațional semnificativ precum Learning and Instruction, Developmental Science, Language Teaching Research, System, European Early Childhood Education Research Journal sau Psychology of Music. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în cadrul conferințelor organizate de American Psychological Association, American Educational Research Association, Association for Psychological Science, Society for Scientific Studies of Reading, United Kingdom Literacy Association sau European Association of Research in Learning and Instruction.
Photo by Andrea Piacquadio from Pexels
Mihai Peticilă
Matei Pop
Redacția
