Au temele pentru acasă efecte asupra performanțelor elevilor? Și dacă au, atunci care sunt condițiile necesare pentru maximizarea acestora? Un studiu experimental condus de cercetătorul Dacian Dolean, care a explorat impactul temelor asupra elevilor de clasa a III-a, la Română și la Matematică, a întors „efecte uriașe la dezvoltarea cunoștințelor (2.58), dar și la rotunjirea numerelor naturale (0.71) și la aflarea termenului necunoscut (0.20)”, în condițiile în care „efectele medii ale programelor de intervenție educațională sunt în general pe la 0.1 dintr-o abatere standard”, a explicat acesta pentru Edupedu.ro.
Cercetătorul a declarat într-un interviu acordat Edupedu.ro că a derulat cercetarea pornind „de la premisa că la clasa a III-a timpul de rezolvare a temei pentru acasă nu ar trebui să depășească 40 de minute”. O altă specificitate a acestui experiment a fost implicarea părinților elevilor, care au fost sprijiniți cu ghiduri create special pentru ei să își ajute copiii cu efectuarea temelor pentru acasă.
„Dacă efectele medii ale programelor de intervenție educațională sunt în general pe la 0.1 dintr-o abatere standard, noi am obținut efecte uriașe la dezvoltarea cunoștințelor (2.58), dar și la rotunjirea numerelor naturale (0.71) și la aflarea termenului necunoscut (0.20). Aceste efecte ne arată câteva soluții prin care putem dezvolta eficient programe educaționale remediale în România, iar dovezile noastre sunt incontestabile”, a declarat Dacian Dolean.
Psiholog educațional specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii, cu o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA, Dolean a precizat în interviul acordat Edupedu.ro că „această cercetare ne arată că dezvoltarea de parteneriate școală-familie este un proces fezabil, dacă știm cum să comunicăm eficient cu părinții și aceștia au disponibilitatea să fie implicați. Cred că cel mai important mesaj pentru decidenții din educație ar fi să se asigure că elevii nu sunt îndepărtați de școală printr-un volum prea mare al temelor pentru acasă și să găsească soluții prin care să dezvolte parteneriate școli-părinți”.
„Autodisciplina se construiește progresiv, prin oportunități repetate de exersare – acesta este un alt motiv pentru care temele pentru acasă sunt importante”, a atras acesta atenția.
Dacian Dolean a avertizat, însă, că „în România avem multe probleme cu materialele scrise, începând de la calitatea manualelor sau a unor auxiliare”.
Rep: De ce ați testat impactul temelor – ce anume v-a semnalat existența unei probleme, care au fost ipotezele sau situațiile de la care ați pornit? Ce elemente de noutate a adus studiul acesta?
Dacian Dolean: Există foarte puține studii care să testeze experimental eficiența temelor pentru acasă, de aceea este un vid de cunoaștere în acest domeniu, la nivel internațional. Având în vedere că această practică poate afecta stilul de viață al elevilor din întreaga lume, e foarte important să înțelegem cât de benefice pot fi temele. De exemplu, în România mulți copii petrec ore în șir efectuând teme pentru acasă, însă nu este clar cât de mult este prea mult și dacă această practică poate duce la progres real, măsurabil. Pe de altă parte, în multe țări există școli care au decis să reunțe la temele pentru acasă din cauză că nu au găsit dovezi științifice clare care să arate că acestea ar îmbunătăți performanța elevilor. Noi am pornit de la rezultatele studiului nostru anterior și am presupus că puțină temă pentru acasă poate să producă efecte pozitive. Însă, ca element de noutate, noi am testat măsura în care putem sprijini părinții să își ajute copiii cu temele pentru acasă și cât de eficiente pot fi aceste activități desfășurate acasă sub supravegherea părinților (care, în acest experiment, au fost singurii reponsabili pentru verificarea temelor). Vreau să precizez că noi susținem că responsabilitatea verificării temelor este a profesorului (nu a părinților), însă designul acestui experiment ne-a ajutat să măsurăm ce se întâmplă dacă părinții sunt sprijiniți să își ajute copiii.
Rep: Ați testat atitudinea sau motivația elevilor față de teme în general și față de temele la matematică și română separat? Ce ați remarcat, au existat diferențe?
Dacian Dolean: Nu am testat efectele motivației elevilor, deoarece motivația se măsoară prin chestionare ale căror răspunsuri pot fi relativ subiective, pe când noi am aplicat o baterie de teste de cunoștințe și competențe obiective. Deci nu am vrut să încărcăm testarea elevilor cu alte teste care ne-ar fi putut da niște informații mai puțin valoroase. În plus, este de așteptat ca elevii să nu fie încântați să rezolve teme pentru acasă (deși am întâlnit multe excepții de la această regulă), însă prioritatea noastră a fost ca elevii să nu petreacă prea mult timp efectuând aceste teme, dar în același timp să facă progres vizibil, măsurat obiectiv. Responsabilitatea noastră, ca adulți implicați în educația elevilor, este în primul rând aceea de a face ce este benefic pentru elev.
Rep: Pentru a înțelege cercetarea și mai bine, spuneți-ne ce teste sau chestionare ați fost folosite pentru a măsura impactul asupra cunoștințelor generale și competențelor specifice?
Dacian Dolean: Am testat cunoștințele generale ale elevilor, fluența citirii și scrierii, înțelegerea textului, înțelegerea mesajului transmis oral, dar am aplicat și două forme paralele de teste de matematică, ce au vizat competențe cum ar fi rotunjiri sau exerciții de aflare a termenului necunoscut.
Rep: De ce ați ales exact aceste tipuri de sarcini la română și matematică? Sunt tipuri de exerciții care arată competențele? Ce este diferit între o lucrare de control dată de profesor și ceea ce ați dat dvs la aceste teste și la cele standardizate pentru evaluare?
Dacian Dolean: Testele au reflectat conținutul acoperit de temele pentru acasă și au vizat competențe conform programei școlare. Au fost vizate atât cunoștințe specifice (ex. informații care s-au găsit în teme), cât și competențe generale (ex. fluența citirii), care evaluează măsura în care se dezvoltă competențele vizate și apar efecte de transfer.
Unele teste, cum ar fi cele de matematică, au fost administrate la grup și putem spune că sunt relativ similare cu o lucrare de control. Dar în cazul acesta am aplicat două forme paralele, în două zile diferite, astfel minimizând erorile de măsurare (pentru că toate testele au erori de măsurare). Mai simplu spus, dacă un copil a avut o zi proastă la un test, a doua zi a putut corecta parțial performanța slabă, deoarece i-am dat ocazia să rezolve alte exerciții similare. Aceste teste au fost aplicate de evaluatori independenți. Însă majoritatea testelor au fost aplicate individual și nici un test nu a avut răspunsuri multiple (cum sunt mulți itemi de la Evaluarea Națională). Am evitat itemii cu răspunsuri multiple deoarece această formă de evaluare, deși are avantajul de a testa un număr mare de elevi într-un timp relativ scurt, nu ne arată foarte clar ce știe și ce nu știe elevul. În plus, spre deosebire de Evaluările Naționale care sunt administrate la clasele primare de către cadrele didactice de la clasă, așa cum am menționat mai sus, noi am folosit evaluatori independenți.
Rep: Testele au fost elaborate de către dvs. Cum ați ales textele, cerințele, problemele? Profesorii de la clasă v-au ajutat aici sau ați făcut independent aceste teste? Cum au reacționat copiii la o evaluare externă?
Dacian Dolean: Multe teste au fost create de noi, iar pe unele le-am adaptat după teste standardizate publicate în limba engleză (pe care le-am pilotat anterior). Profesorii nu ne-au ajutat în elaborarea testelor și nu le-am cerut să o facă. Chiar am încercat să evităm situațiile în care ei ar cunoaște prea bine conținutul testelor, deoarece există posibilitatea contaminării rezultatelor. Pe noi ne-a interesat ca evaluarea să fie externă, obiectivă și să măsoare efectele de transfer asupra unor cunoștințe specifice și competențe generale. Din fericire, am privilegiul să lucrez de mai mulți ani cu un grup de oameni extraordinari, cei mai mulți sunt consilieri școlari, care știu cum să evalueze obiectiv elevii și să îi facă pe elevi să se simtă confortabil în condițiile de testare. În general, elevilor le face plăcere să fie testați deoarece în timpul testării au o relație personalizată cu evaluatorul.
Rep: Ați discutat cu profesorii despre testele date, pentru a le explica ce anume testați și de ce și, mai departe, le-ați spus ce ați obținut? Ei mai pot folosi și la generațiile viitoare temele suplimentare din cadrul testului?
Dacian Dolean: Da, toate informațiile legate de experiment au fost comunicate clar, în scris, cadrelor didactice. Implicarea profesorilor în studiu s-a făcut doar după ce am obținut acordul lor de participare (și ulterior al părinților elevilor). Rezultatele parțiale au fost transmise recent evaluatorilor și profesorilor, însă așteptăm să analizăm și efectul pe termen lung al acestor teste. Profesorii ar putea folosi materialele dacă doresc, însă noi nu le impunem acest lucru. Responsabilitățile noastre sunt limitate din punct de vedere al politicilor educaționale, însă ne bucurăm când vedem că am reușit să producem o schimbare pozitivă și sperăm ca și profesorii să profite de aceste experiențe.
Rep: Ați luat în considerare variabile cum ar fi timpul petrecut pe teme și atitudinea părinților în timpul rezolvării lor? Cum influențează aspectele legate de timp și atitudine rezultatele?
Dacian Dolean: Da, le-am cerut părinților să noteze pe fiecare fișă de lucru primită ca temă pentru acasă timpul necesar completării acesteia de către copilul lor. Dar e foarte important să înțelegem că deși elevii au avut sarcini similare, timpul petrecut efectuând temele pentru acasă a variat considerabil de la un elev la altul. De aceea nu considerăm că timpul petrecut efectuând temele reprezintă o măsură bună de evaluare a efectului temei pentru acasă.
Nu am evaluat atitudinea părinților pe parcursul experimentului pentru că ar fi fost o sarcină foarte solicitantă (chiar deranjantă pentru unii părinți), care nu ne-ar fi furnizat informații foarte valoroase. În schimb, am evaluat opiniile părinților după finalizarea programului. Însă aceste opinii sunt subiective și nu sunt la fel de valoroase ca rezultatele care evaluează performanța elevilor măsurată obiectiv.
Nu știm în ce măsură atitudinile părinților sunt asociate cu performanțele elevilor pentru că nu avem o varianță foarte mare a atitudinii părinților, în sensul că majoritatea au avut opinii favorabile și foarte favorabile. Deci distribuția datelor nu ne permite să analizăm și să tragem niște concluzii foarte bune referitoare la această asociație.
Rep: Ce recomandări aveți pentru profesori pe baza acestor rezultate?
Dacian Dolean: În primul rând, atunci când alocă teme pentru acasă, să se asigure că volumul acestora nu e prea mare, că elevii pot să le rezolve individual și că aceștia primesc feedback (fie de la profesori, fie de la părinți, fie de la colegi). Verificarea temei este la fel de importantă ca efectuarea ei. În al doilea rând, să comunice eficient cu părinții deoarece parteneriatul școală-familie poate aduce efecte benefice elevilor.
Rep: În ce măsură rezultatele sugerează modificarea volumului sau a tipului temelor pentru casă în învățământul primar?
Dacian Dolean: Un profesor bine pregătit va ști ce tipuri de teme au nevoie elevii săi. Acestea variază în funcție de lecție și de nevoile educaționale ale elevilor. Însă, rezultatele studiilor noastre arată că efectul temelor pentru acasă, chiar dacă este mai mic decât s-ar fi așteptat profesorii din România, nu este neglijabil.
Rep: Cum vedeți rolul temelor în dezvoltarea alfabetizării, având în vedere rezultatele nesemnificative în fluență și înțelegerea mesajului scris? Există strategii alternative care ar putea avea un impact mai puternic?
Dacian Dolean: Dezvoltarea acestor competențe necesită un efort mare și implică multe variabile. Unele dintre aceste variabile sunt constrângeri genetice (de exemplu, un elev nu va putea avea o fluență a citirii foarte mare, dacă nu are o fluență a vorbirii foarte mare). Din fericire, efectul fluenței citirii nu este direct proporțional cu înțelegerea citirii după ce elevul trece de un anumit prag. Altele (cum ar fi înțelegerea textului scris) implică o serie de variabile care nu se modifică cu ușurință, doar prin creșterea volumului citirii. Din păcate, de multe ori auzim de inițiative care doresc să reducă analfabetizarea funcțională a copiilor prin faptul că le oferă elevilor o carte (sau mai multe cărți) de citit. Ei bine, în studiul nostru, elevii au avut de citit 80 de povești diferite și de răspuns în scris la fiecare, la aproximativ 8 întrebări. Cu toate acestea, efectele de transfer asupra înțelegerii textului citit nu s-au văzut. Asta înseamnă că dezvoltarea alfabetizării este un proces foarte complex, îndelungat, care are nevoie de activități explicite, mult mai complexe și intensive decât cele de consolidare oferite de temele pentru acasă.
Rep: Cum ar putea fi replicate aceste rezultate în contexte diferite (mă gândesc aici la mediul urban, mediul rural, cu acces inegal la resurse)? Ce aspecte ar trebui ajustate pentru a ține cont de diferențele sociale și de resurse?
Dacian Dolean: Cu siguranță elevii care provin din comunități dezavantajate sau din familii care nu își permit să chetuiască bani pe resurse și meditații vor trebui sprijiniți mai mult. Noi am lucrat cu elevi din școli provenind din mediul urban mic și rural. E nevoie de dezvoltarea de programe eficiente pentru sprijinirea acestora și acest experiment ne arată câteva exemple despre cum putem face asta. Unele efecte pe care le-am obținut sunt foarte mari – mult mai mari decât găsim în literatura științifică de specialitate. Dacă efectele medii ale programelor de intervenție educațională sunt în general pe la 0.1 dintr-o abatere standard, noi am obținut efecte uriașe la dezvoltarea cunoștințelor (2.58), dar și la rotunjirea numerelor naturale (0.71) și la aflarea termenului necunoscut (0.20). Aceste efecte ne arată câteva soluții prin care putem dezvolta eficient programe educaționale remediale în România, iar dovezile noastre sunt incontestabile.
Rep: Cum ați extinde o astfel de cercetare și care ar fi recomandarea dvs pentru decidenții din Educație?
Dacian Dolean: Această cercetare ne arată că dezvoltarea de parteneriate școală-familie este un proces fezabil, dacă știm cum să comunicăm eficient cu părinții și aceștia au disponibilitatea să fie implicați. Cred că cel mai important mesaj pentru decidenții din educație ar fi să se asigure că elevii nu sunt îndepărtați de școală printr-un volum prea mare al temelor pentru acasă și să găsească soluții prin care să dezvolte parteneriate școli-părinți.
Rep: Una dintre concluziile studiului dvs a fost că parteneriatul școală-familie este esențial pentru dezvoltarea bună a elevilor și că relația depinde atât de modul în care sunt concepute și transmise temele de către profesori, cât și de modul în care se implică părinții. Este o recomandare a studiului dvs ca școlile sau învățătorii sprijiniți de școală să elaboreze ghiduri pentru părinți, similare celor construite de dvs în studiu?
Dacian Dolean: Aceasta a fost o soluție pe care noi am găsit-o și care s-a dovedit eficientă pentru anumite cunoștințe și competențe vizate. Evident, există mai multe modalități de a crea parteneriate. Nu cred că soluția imediată ar fi ca școlile și învățătorii să elaboreze aceste tipuri de ghiduri pentru că în primul rând ei au enorm de mult de lucru și, în al doilea rând, scrierea unor asemenea ghiduri nu este un proces ușor – chiar dimpotrivă. În România avem multe probleme cu materialele scrise, începând de la calitatea manualelor sau a unor auxiliare. Cred că după ce depășim nivelul acesta și vom vedea manuale și auxiliare bine scrise, în pasul următor ar fi bine să se elaboreze asemenea ghiduri care să sprijine părinții. Dar nu cred că e o idee bună să lăsăm în sarcina școlilor sau a cadrelor didactice elaborarea unor asemenea ghiduri, ci mai degrabă să fie scrise de către echipe multidisciplinare.
Rep: Care sunt greșelile pe care le fac părinții, atunci când vor să își ajute copiii la teme?
Dacian Dolean: Nu știu 😊 Nu am competența să îmi ofer o opinie educată la această întrebare, pentru că nu am făcut un studiu sociologic în acest sens.
Rep: Care este cea mai bună atitudine de urmat de către părinții care vor să își susțină activ copiii, la teme?
Dacian Dolean: Cred că e foarte bine să fie implicați, însă să aibă grijă în același timp să nu submineze autoritatea profesorului.
Rep: Există vârste ale elevilor de la care temele este cel mai bine să fie rezolvate de copii fără vreun ajutor din partea părinților?
Dacian Dolean: Da, de la cea mai mică vârstă. Temele trebuie să fie concepute ca elevii să le rezolve independent. Însă nu are rost să faci o temă pentru acasă dacă nu primești feedback. În experimentul nostru, noi am testat măsura în care părinții (nu profesorii) pot să ofere feedback constructiv elevilor, însă nu vrem să susținem ideea că părinții trebuie să stea împreună cu elevii să îi ajute cu temele pentru acasă. Dar susținem ideea ca părinții să fie interesați de ce fac copiii lor la școală, iar temele pentru acasă reprezintă o fereastră prin care părintele poate să vadă ce se întâmplă în sala de clasă și o modalitate prin care testează măsura în care copiii lor au înțeles conceptele predate.
Rep: Cum pot construi părinții autodisciplina la copii? Cum educăm copii autodidacți, cărora să le placă să învețe și să fie curioși să descopere pe cont propriu încă și mai mult decât au aflat la clasă?
Dacian Dolean: Autodisciplina se construiește progresiv, prin oportunități repetate de exersare – acesta este un alt motiv pentru care temele pentru acasă sunt importante. În ceea ce privește motivația intrinsecă a elevilor, aceasta variază de la un copil la altul. Aproape fiecare copil este curios de ceva. Sarcina noastră, în calitate de adulți responsabili, este să ghidăm curiozitatea elevilor promovând valori pozitive. Dacă vrem ca fiul sau fiica noastră să citească mai mult (și să nu petreacă timpul pe telefon), e preferabil să ne vadă mai frecvent citind o carte decât navigând online pe rețele sociale. Dacă vrem să îi ajutăm pe copii să exploreze în profunzime un subiect pe care l-au învățat în clasă, e important în primul rând să știm ce au făcut la școală, și apoi, evident, putem căuta mai multe informații pe acea temă și discuta cu ei (sau să le oferim experiențe relevante în acel sens). Nu există o soluție unică, fiecare copil e diferit, însă dacă noi suntem curioși, e foarte probabil ca această curiozitate să se transmită și copiilor.
Rep: Temele suplimentare le-au fost date elevilor timp de 80 de zile consecutive?
Dacian Dolean: În principiu, le-am oferit profesorilor flexibilitatea să aloce aceste teme în zilele în care au crezut că sunt potrivite, într-un interval cuprins între lunile octombrie și martie. Deci, au fost zile în care elevii nu au primit temele noastre, din cauză că au avut alte priorități la școală, însă în general s-au dat cam 4 teme pe săptămână.
Rep: Temele din proiect care le-au fost date elevilor pentru a fi rezolvate acasă cum au fost îmbinate de învățători cu propriile teme? Care a fost timpul mediu de rezolvare a temelor suplimentare din proiect? Au existat anumite condiții pe care învățătorii din proiect le-au avut de respectat?
Dacian Dolean: Înaintea începerii proiectului, am comunicat cadrelor didactice că participarea în proiect se va face doar cu acordul lor și al părinților elevilor, iar una dintre condițiile participării în proiect a fost ca profesorii să reduca volumul temelor pentru acasă pentru elevi pe parcursul celor 80 de zile de desfășurare a proiectului, astfel încât să ne ofere nouă posibilitatea să le oferim elevilor alte teme pentru acasă. Temele pe care le-am oferit noi au vizat consolidarea unor cunoștințe deja existente (în cazul Matematicii) sau expunerea la niște texte noi, care ar facilita dezvoltarea cunoștințelor și alfabetizării (în cazul temelor la Română). Am pornit de la premisa că la clasa a 3-a timpul de rezolvare a temei pentru acasă nu ar trebui să depășească 40 de minute, iar solicitarea pe care am avut-o a fost ca profesorii să ne ofere 20 de minute (din cele 40). Astfel, timpul mediu anticipat alocat de către elevi efectuând tema pentru acasă propusă de noi ar fi fost de 20 de minute, iar cadrele didactice de la clasa ar fi putut da tuturor elevilor teme a căror rezolvare să nu depășească 20 de minute.
La finalul proiectului, după ce am calculat timpii raportați de părinți pentru efectuarea temei pentru acasă, am constatat că timpul mediu necesar efectuării temelor pe care le-am dat noi a fost de 18 minute. Cu alte cuvinte, estimarea noastră a fost corectă (însă, așa cum ne-am așteptat, au existat variații importante în timpii elevilor, în sensul că unii elevi au raportat un timp mediu de 9 minute, iar alții de peste 30 de minute).
Rep: Cum ați departajat impactul temelor date de învățători de impactul temelor suplimentare date în proiect?
Dacian Dolean: Elevii au fost împărțiți aleator la nivel de clasă în două grupe (în funcție de temele pe care le-au primit de la noi): Română și Matematică. Astfel, noi am putut măsura efectul temelor suplimentare date la Română comparându-l cu efectul asupra copiilor care nu au primit teme suplimentare la Română (dar au primit la Matematică). Temele date de învățători au vizat toți elevii (din ambele grupe). De exemplu, o învățătoare a putut decide că elevii au nevoie să lucreze suplimentar exersând semnele de punctuație. În cazul acesta, învățătoarea le-ar fi dat tuturor elevilor (atât din grupa de Română, cât și din grupa de matematică) teme care să îi ajute să își consolideze aceste cunoștințe. Aceste teme nu au afectat experimentul, deoarece toți elevii din clasă au făcut aceleași exerciții (și au vizat competențe pe care noi nu le-am testat).
Sau dacă învățătoarea le-a dat elevilor teme care presupun înmulțiri și împărțiri (așa cum au avut de rezolvat elevii din grupa de Matematică), aceste exerciții nu au afectat rezultatul experimentului pentru că noi am măsurat efectul exercițiilor suplimentare date de noi (pe care doar elevii de la grupa de Matematică le-au făcut). În cazul acesta (ipotetic), toți elevii din clasă au avut de rezolvat exerciții de înmulțire și împărțire (date de învățătoare), însă elevii din grupa „noastră” de Matematică au avut de rezolvat mai multe exerciții decât cei din grupa de Română (completând fișele pe care le-am dat noi). Astfel am putut măsura strict efectul acestor exerciții suplimentare.
Despre Dacian Dolean
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.