Captarea, utilizarea și stocarea carbonului, o punte către un viitor cu energie verde – Alexandra Dudu, GeoEcoMar

Captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS) este o tehnologie-punte menită să ajute în tranziția de la combustibili fosili la un viitor energetic verde, contribuind în același timp la atingerea obiectivelor climatice. CCUS poate înlesni decarbonizarea sectorului producției de energie, dar și a altor industrii cu emisii mari, cum ar fi producția de ciment, cea de fier și oțel sau industria chimică. Pentru aceste sectoare industriale, ar putea fi singura soluție pentru a se putea ajunge la neutralitatea carbonului, împreună cu alte măsuri de combatere a poluării.

Pentru a atinge obiectivele ambițioase de reducere a emisiilor pentru limitarea încălzirii globale la maxim 1,5 grade Celsius, este necesară acum implementarea pe scară largă a CCUS. CCUS este, de fapt, singura tehnologie disponibilă în acest moment care poate contribui la reducerea drastică a emisiilor industriale și, prin urmare, un instrument important pentru reducerea încălzirii globale și combaterea schimbărilor climatice. Implementarea pe scară largă a CCUS ne-ar oferi timp pentru a dezvolta sisteme de energie regenerabilă care să susțină întreaga rețea energetică și care să acopere cererea noastră crescândă de energie, dar și timp pentru a dezvolta tehnologii cu emisii reduse de carbon pentru celelalte sectoare industriale.

Implementarea acestei tehnologii a atras, din păcate, opoziția publicului și a activiștilor de mediu, aceasta reprezentând un impediment major pentru CC(U)S, alături de lipsa unor politici ferme și a stimulentelor. Există două motive pentru opoziția publicului. Primul motiv ține de faptul că tehnologia CCUS a fost percepută ca o soluție de a extinde viața combustibililor fosili. Al doilea motiv este legat de riscurile asociate tehnologiei, în special în partea de transport și stocare.

Deși, la prima vedere, poate părea că tehnologia CCUS va prelungi durata de viață a combustibililor fosili, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Viața combustibililor fosili nu poate fi încheiată acum, brusc, deoarece în acest moment nu suntem pregătiți pentru aceasta. Indiferent dacă ne place sau nu, încă depindem de combustibilii fosili, în special de producția de energie. Sistemele de energie regenerabilă nu sunt în acest moment capabile să susțină întregul grid energetic și avem nevoie să găsim soluții mai bune de stocare a energiei regenerabile pentru a evita introducerea de lacune în rețea. Dependența de combustibili fosili nu se va termina peste noapte, nu pentru producerea de energie și, cu siguranță, nici pentru alte industrii. Va mai dura câteva decenii, dar momentul potrivit pentru a opri emisiile industriale de CO₂ este acum, deoarece trebuie să reducem creșterea temperaturii medii globale. 

În ceea ce privește riscurile asociate tehnologiei CCUS, în prezent, acestea sunt considerate a fi scăzute. Este important să menționăm că implementarea oricărei tehnologii este asociată cu unele riscuri. În ceea ce privește CCUS, oamenii sunt îngrijorați că CO₂ se va scurge în secțiunea de transport și/sau din rezervorul de stocare, cu efecte severe asupra mediului și sănătății oamenilor. Sleipner (aici trebuie spus cine face proiectul), primul proiect de captare și stocare a carbonului din Europa care operează din 1996, a demonstrat că CO₂ poate fi stocat în siguranță în mediul geologic. Pur și simplu nu există dovezi ale scurgerii de CO₂ în cadrul acestui proiect sau în cadrul oricărui alt proiect de CC (U) S din lume. Reglementările în vigoare, precum și experiența din industrie, reduc la minimum riscurile asociate tehnologiei. Nicio autorizație de stocare a CO₂ nu va fi acordată dacă operatorul nu demonstrează că CO₂ va rămâne în rezervorul de stocare și că nu vor apărea ”nereguli semnificative” (așa cum sunt ele definite în Directiva 31/2009 pentru stocarea geologică a CO₂). În eventualitatea puțin probabilă a scurgerii, autorizația de stocare va fi revocată și operatorul forțat să implementeze măsuri de remediere. Este, de asemenea, interzis să se stocheze CO₂ în arii protejate sau în depresiuni unde CO₂ se poate acumula în concentrații mari (în caz de scurgere), punând în pericol mediul și sănătatea oamenilor. Pana de CO₂ va fi monitorizată atent și avem la dispoziție multe tehnologii pentru acest lucru. CO₂, ca substanță, gaz, este de altfel mult mai puțin periculos decât alte gaze, cum ar fi metanul sau hidrogenul sulfurat. Efectele adverse apar numai în cazul unor concentrații foarte mari de CO₂. Este, de asemenea, important de menționat că emisiile naturale de CO₂ apar peste tot în lume, unele în concentrații foarte mari, de regulă asociate activității vulcanice. Oamenii trăiesc în aceste zone cu emisii naturale de CO₂ și chiar le utilizează ca mofete, pornind de la premisa că expunerea limitată la concentrații mari de gaze vulcanice (mofetice) are unele beneficii pentru sănătate.

Deși tehnologia CC(U)S nu a atras opoziția publicului în România, totuși, în momentul de față, nu există niciun proiect operațional în țara noastră. Acest lucru se datorează lipsei de sprijin guvernamental și lipsei de interes din partea potențialilor operatori de stocare. Lipsa suportului guvernamental a condus la oprirea în 2012 a singurului proiect demonstrativ din România care concura pentru fondurile NER300, GETICA CCS. Până de curând, singurii interesați au părut a fi emițătorii, îngrijorați de prețul în creștere a certificatelor de emisii și din necesitatea de a deveni neutri din punct de vedere al carbonului pentru clienți. În ceea ce privește munca de cercetare propriu-zisă, GeoEcoMar analizează de două decenii oportunitățile de stocare geologică a CO₂ din România. Echipa de cercetători a coordonat, de  altfel,  partea de stocare a studiului de fezabilitate pentru proiectul GETICA CCS, identificând două soluții de stocare pentru dioxidul de carbon emis de centrala Turceni, unul dintre primii 3 mari emițători industriali din țară. Există multe oportunități de stocare a CO₂ în România, atât pe uscat cât și în larg (bazinul vestic al Mării Negre). În condițiile în care există cunoaștere și competențe, atât în parte academică/de cercetare, cât și în industrie, singurele lucruri care ne lipsesc sunt politicile ferme care să încurajeze implementarea tehnologiei și  stimulentele financiare pentru companii. Un argument solid în sprijinul acestei afirmații este experiența noastră de peste 150 de ani în exploatarea hidrocarburilor și aceea de mai mult de 50 de ani în stocare gazelor naturale.

Articolul de față a apărut și în limba engleză pe website-ul CEENERGY NEWS, website dedicat știrilor și analizelor din domeniul energetic din peste 20 de țări din Europa Centrală și de Sud-Est.   

Alexandra Dudu, șefa colectivului de Stocare geologică a CO2. Este geofizician senior, cercetător în cadrul INCD GeoEcoMar din 2008 și are un doctorat în geologie pe tema evaluării posibilităților de stocare a CO2 emis de centralele Turceni și Ișalnița din regiunea Oltenia. Este un cercetător cu mai mult de 12 ani de experiență în domeniul stocării geologice a CO2, în special în identificarea și caracterizarea soluțiilor de stocare pentru România.

Foto: Alexandra Dudu/GeoEcoMar