Sunt părintele unui copil care a susținut Evaluarea Națională anul acesta. M-am uitat ieri la rezultate – cele dureroase, nu cele cosmetizate de ministra Educației. Sute de mii de copii și părinți, cu toții am așteptat cu sufletul la gură rezultatele. Ca să putem răsufla ușurați. Pentru 39.195 de elevi, veștile nu au fost bune – nu au luat media „de trecere”. 1 din 4 în toată țara și, mai grav, aproape de două ori mai mult în mediul rural. Pentru ceilalți, veștile nu sunt încă „bune” sau „rele”. Mai au un hop – să câștige, cu mediile de la Evaluare, lupta aprigă pentru un liceu „bun”.
Acum o lună, discursul unei tinere absolvente de liceu a ridicat în picioare probabil o țară întreagă. „Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde. Școala a devenit un loc unde performanțele noastre sunt atribuite meritelor instituției și profesorilor, iar eșecurile ne sunt puse în cârcă”. „Școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi”. Un adevăr spus direct, sincer. Orice replică a oricărei autorități este inutilă. Știm cu toții că are dreptate.
Uitându-mă la rezultate, am simțit revolta acestei tinere. Pentru mulți dintre copii, eșecul nu este o opțiune. Pentru că li se spune constant că eșecul e vina lor. Și li se spune că orice greșeală pe care o fac îi poate costa viitorul. Școala le știrbește încrederea în sine.
Am trecut și eu prin multe examene și prin emoțiile aferente. Dar în ultimul an și, mai ales, în ultima lună, am simțit emoțiile examenului de clasa a VIII-a, ca părinte. Mi-am văzut copilul cât de mult se stresa că nu voia să ne facă de rușine. Și mi-am dat seama mai mult ca oricând că semnalul primit de acești copii este unul greșit. E mult prea devreme ca astfel de sentimente să existe la un copil.
Legile Educației au fost un moment ratat din toate punctele de vedere. Dar mai ales din perspectiva conținuturilor și a evaluării. Copiii sunt testați de trei ori pe model PISA, până în clasa a VIII-a. Inutil. Școala nu folosește la nimic rezultatele acestor testări. Nici nu îi ajută să își descopere talentele, să își dea seama la ce sunt buni, ce le place să facă. Nici nu îi ghidează să valorifice mai mult aceste lucruri. Am depus o inițiativă legislativă exact pentru a face posibile aceste măsuri. Pentru ca evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a să nu mai fie inutile. Însă tot ce fac acum elevii la școală îi pregătește pentru examenul de clasa a VIII-a, un examen la polul opus de modelul internațional PISA. Copiii ajung să învețe itemi, nu se gândesc că examenul o să-i ajute în carieră, ci că le oferă un bilet către un liceu „bun”.
România va continua să le spună copiilor ei că sunt condamnați la eșec de la o vârstă fragedă. Dar nu îi pregătește emoțional pentru a gestiona un eșec. Și este o mare greșeală. Copiii vor intra în continuare în curse nebune pentru note cât mai mari, unde o sutime poate face diferența între admis și respins la un liceu de prestigiu, an de an. Goana după școlile și liceele bune va continua să înceapă încă din clasa a V-a. Copiii vor continua să facă meditații peste meditații încă din clasa a III-a. Ca să se pregătească pentru cea mai stresantă, dură și aberantă competiție – în care câștigi totul sau nimic. O luptă între etichete care îi convinge că „dacă ajung la un liceu «prost», și eu sunt prost”.
Deși chiar proiectul „România Educată” face referire și la un raport OECD care spune că examenele din România sunt mult prea selective, iar singurul rezultat al acestor examene este ierarhizarea copiilor la licee, Ligia Deca a mers înainte nu doar fără nicio schimbare, ci adăugând un examen suplimentar. Stresul unei Evaluări Naționale care va deveni inutilă nu era de ajuns. Va fi urmat de examenul de admitere.
Așadar, aceste examene sunt și vor rămâne o presiune enormă pe copii. Riscul din cauza acestei presiuni este să îi pierdem. Unii copii nici măcar nu mai încearcă, renunță pe parcurs. 16.000 nu s-au înscris la Evaluarea Națională anul acesta, 7.500 nu s-au mai prezentat. Școala, guvernată de un minister care nu ține cont de nicio recomandare de bun-simț, în loc de egalitate de șanse și sprijin îi împinge în continuare pe copii cât mai departe de ea și de o șansă la un viitor. Și îi minte că e vina lor.
Nota redacției: Silvia Dinică este membru al partidului USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției.
Raluca Pantazi
Gabi Bartic
Redacția
Costin Ionescu