Când, cum și de ce mint copiii – studiu / Deși a minți poate fi considerat un comportament problematic, acest lucru indică și dezvoltarea sănătoasă a creierului la copii

Întrebați dacă s-au uitat la o jucărie, 40% dintre copii au mărturisit în mod fals că au aruncat o privire, chiar dacă nu au făcut-o, potrivit unui studiu recent despre minciuna la copiii mici, prezentat în publicația online de popularizare a științei The Conversation. De la o vârstă fragedă, copiii sunt învățați că minciuna este un eșec moral. Cu toate acestea, în unele contexte sociale, copiii ar putea fi încurajați să mintă. 

Cercetătorii din Polonia și Canada au testat autocontrolul copiilor la vârsta de 18 luni, cerându-le să nu se uite la o jucărie. Aceiași 252 de copii au fost testați din nou la vârsta de doi ani și apoi din nou șase luni mai târziu. Doar 35% dintre copii nu au respectat cerința de a nu se uita, dar 27% dintre participanți au susținut în mod fals că au făcut ceea ce li s-a spus. 

“Există multe motive pentru care copiii din studiu ar fi putut să mintă. Erau atât mici încât poate că au avut probleme în a înțelege întrebarea. Știm că copiii tind să spună da mai ușor decât adulții, atunci când li se pun întrebări cu variante de răspuns da-nu“, remarcă autorii studiului

“De la o vârstă fragedă, copiii sunt învățați că minciuna este un eșec moral. Cu toate acestea, în unele contexte sociale, copiii ar putea fi încurajați să mintă. Mulți părinți le spun în mod explicit copiilor lor să nu denatureze adevărul, subliniind importanța sincerității, însă oferă și mesaje nuanțate despre onestitate. De exemplu, le-ar putea spune că uneori este acceptabil să spui minciuni nevinovate pentru a proteja sentimentele altora”, continuă aceștia, potrivit The Conversation.

Cercetările arată că copiii trebuie să exploreze și să testeze limitele unui nou concept înainte de a-l înțelege. Jocul și învățarea se împletesc, în special pentru copii. Inventatul poveștilor apare în anii preșcolari și minciuna merge mână în mână cu progresul abilităților sociale ale copiilor. Deși a minți poate fi considerat un comportament problematic, acest lucru indică și dezvoltarea sănătoasă a creierului la copii, fiind un prag cognitiv important, potrivit sursei citate. “Primele minciuni ale copiilor au doar câteva cuvinte. Pe măsură ce abilitățile lor cognitive se dezvoltă, minciunile lor devin mai complexe, implică mai multe cuvinte și pot fi menținute pe o perioadă mai lungă”, mai scriu cercetătorii.

Pentru a minți, copiii trebuie să facă trei lucruri 

În primul rând, trebuie să aibă suficientă reținere pentru a-și depăși tendința de a spune adevărul. În psihologie, numim acest control inhibitor. 

În al doilea rând, ei trebuie să acceseze memoria pe termen scurt, precum și să creeze simultan scenarii alternative. 

Și trei – copiii trebuie să aibă flexibilitate cognitivă, adică să poată schimba între a acționa conform adevărului și a se comporta conform scenariului fals pe care îl construiesc, mai remarcă realizatorii cercetării.

Stilurile parentale au un rol în dezvoltarea minciunilor nevinovate

Potrivit studiului din The Conversation, copiii sunt mai predispuși să spună minciuni nevinovate atunci când au o înțelegere emoțională ridicată: abilități care îi ajută să înțeleagă natura, cauzele și consecințele emoțiilor legate de ei înșiși și de ceilalți. 

Copiii care mint pentru a proteja sentimentele altora sunt mai susceptibili de a fi crescuți de părinți cu un stil autoritar, care sunt receptivi la nevoile copiilor, dar stabilesc limite ferme pentru ei. În schimb, copiii care sunt expuși unui mediu punitiv sunt mai predispuși să mintă și să rămână cu minciuna, poate ca autoprotecție împotriva pedepselor aspre.

Comportamentul adulților poate influența faptul că copiii spun sau nu minciuni

Specialiștii mai precizează și că, atunci când observă că o altă persoană primește o recompensă pentru ca a spus adevărul sau o pedeapsă pentru că a spus o minciună, copiii au mai multe șanse să spună adevărul. În mod similar, copiii care observă că colegii sunt recompensați pentru că au mărturisit o faptă greșită au mai multe șanse să spună adevărul. Prin urmare, adulții ar trebui să fie conștienți de faptul că copiii acordă atenție faptelor la fel de mult ca și cuvintelor. Încurajarea copiilor să spună adevărul și recompensarea lor pentru că spun adevărul, chiar și atunci când au acționat într-un mod nedorit, îi poate încuraja să fie sinceri în viitor, conform sursei citate.