Tonul cu care se vorbește în spațiul public despre droguri este unul ostil și nu încurajează dialogul necesar în activitățile de prevenție, în timp ce autoritățile, de asemenea, înțeleg să abordeze problema drogurilor mai curând prin măsuri punitive, decât prin măsuri constructive, a explicat într-un interviu pentru G4Media, Ramona Costescu, psiholog și psihoterapeut practician, președinta Asociației Aliat pentru Sănătate Mintală, un ONG cu o experiență vastă în domeniul prevenirii consumului de droguri în rândul tinerilor, dar și al tratamentului dependențelor.
Recent, Ministerul de Interne a elaborat un plan de acțiune pentru siguranța copiilor în școli care include și măsuri de combatere a consumului de droguri, mai ales prin intermediul unor campanii de prevenire, discuții cu elevii și realizarea unor grupuri de comunicare instituțională între autorități, profesori, părinți și elevi.
Redăm un pasaj din interviul pentru G4Media.ro:
Activitățile de prevenție din prezent, ale autorităților în special, se bazează mult pe abordarea clasică de tipul sloganurilor ”Spune nu drogurilor” sau a vizitelor în școli împreună cu poliția care enumeră infracțiunile și pedepsele. Funcționează?
Ramona Costescu: „Răspunsul este da pentru cei care au un mediu familial bun, care nu au o predispoziție neapărat pentru o dependență sau curiozitate pentru consum, acei copii care sunt poate și ca tipologie de personalitate mult mai liniștiți, mai introvertiți. Ca și imaginile acelea de pe pachetul de țigări care îi sperie doar pe cei care nu au neapărat tendința asta către a experimenta. Nu funcționează la modul general, nu funcționează către cei care oricum au tendința spre comportamente de risc, care sunt poate în medii mult mai vulnerabile, care au anturaje în care deja se întâmplă acest consum sau alte comportamente de risc.
Prin urmare, nu putem spune că este o abordare foarte prietenoasă, pentru că ea nu vorbește despre întregul concept al dependenței sau al consumului. Consumul are în spate substanțe care aduc și efecte negative, dar printre efecte sunt și efecte pe termen scurt, care sunt percepute de acești tineri ca fiind pozitive. Repet, sunt percepute de ei ca fiind pozitive. Dacă vorbim de o anxietate ridicată în rândul unui tânăr care poate urmează să aibă un examen sau poate are anxietate socială, a fuma tutun sau a fuma iarbă, dacă simte la prima experiență că-i scade anxietatea, el o să facă o asociere cu un efect pozitiv. Atunci dacă vii la clasă spunând doar efectele negative pierzi deja încrederea acelui tânăr. Dacă se pierde încrederea, atunci cu siguranță o să vrea să încerce și alte substanțe care pot fi mult mai puternice, poate mult mai nocive decât au tutunul sau altele”.
Cum putem face prevenție eficientă în școli?
Ramona Costescu: „Prin a fi prezenți acolo, atât noi, cei din societatea civilă, cât și cei care aduc această informație în manuale sau formând diriginții care rămân acolo nu doar o generație, adică practic să formezi abilități ca să nu se creeze dependența de specialist. Formezi abilități consilierului școlar, psihologului școlar, dirigintelui, profesorilor. Abilități, pe de o parte, de a identifica, de a repera cazuri de consum, abilități de a face referiri la mediere cu familia sau cu alte entități care pot fi sprijin sau pot fi, spre exemplu, centre de tratament. Poți, spre exemplu, să îi aduci mai des și pe părinți, pentru că adultul poate așeza, structura, organiza informația și poate să o dea mai departe și subtil și direct într-o comunicare mai degrabă deschisă, flexibilă cu copilul, pentru că stă acasă copilul mult din zi. Și atunci, iată, există o varietate de moduri în care putem face prevenție și cred cu tărie că acest subiect e necesar să fie pus în programa dirigintelui”.
Interviul integral, pe G4Media.ro
Foto: © Lisa F. Young | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Redacția
Alexa Stănescu
Mihai Peticilă
Matei Pop
9 comments
Nu vreți voi să trimiteți specialiști în problemele drogurilor? Vreți să mergem în Ferentari sa ne specializam? Pe banii cui ? Psihologii nu se baga in aceste treburi dacă nu sunt specializați și vreți să se bage profesorii că musca in …
Este 100% problema părinților. Numai de o vreme încoace părinții externalizează această responsabilitate spre alte instituții.Nu știu, este negare, comoditate sau pur și simplu nepăsare.
și care ar fi măsurile constructive?
Pai, de cand Abraham a inventat Agentia Nationala Antidrog (ca sinecura, bineinteles), ofiterii antidrog au fost platiti pentru campanii care nu functioneaza ???
Ce sa faca bietii oameni … sa dea banii inapoi ???
Si-apoi profesorii, sa fie si agenti antidrog si psihologi, sa fie totodata si asistenti sociali si mediatori, si ce-o mai trebui ???
Adevarul e ca in toata cariera am constatat ca psihologii, functionarii publici si politicienii, la orice esec atribuibil lor exclusiv, dau vina pe profesori, in special pe cel de matematica si pe cel de desen. Psihologii astia au un discurs de genul: “daca elevul ar fi stiut sa-si calculeze mai bine timpul, nu s-ar fi aflat in acel moment in locul in care se consumau droguri”; sau un discurs de tipul: “daca elevul ar fi stiut sa deseneze, ar fi facut voluntariat la o firma de design in tura de noapte … si nu s-ar fi dus prin cluburi. Zau, asa!
>>Soluția este să formezi abilități diriginților, profesorilor care rămân acolo nu doar o generație, abilități de a repera cazuri de consum, de mediere cu familia sau cu alte entități care pot fi sprijin
Soluția este ca poliția să-și facă treaba și să nu lase drogurile să ajungă la îndemâna copiilor (și adulților) în primul rând. Vorbele sunt egale cu zero când drogul e deja în venă.
Da, desigur!
Si uite-asa in scoala nu se mai face ceea ce era menit dintru inceput – invatatura si educatie pt cultura generala (absolut necesara!) si indrumarea spre a deveni un membru de baza si constient si util al societatii, ca si pt o meserie/profesie pe care copilul/elevul de azi va trebui sa si-o aleaga si sa o practice in viitor
Profesorii trebuie sa faca asta si cealalta – sa fie dadace (sa-i învețe sa se imbrace, sa nu se stearga la nas pe haine, sa nu bage degetele in nas/gura/urechi, sa nu se bata, sa nu se injure); profesorii trebuie sa fie si jandarmi/politisti si sa intervina si sa-i apere de ei insisi si de agresivitatea si agresiunile celorlalti, sa stie daca au la ei cutite sau posibile arme de orice fel si sa le confiste, sa faca si educatie anti-bullying si sa-i învețe pe copii (cum) sa salute politicos, cum sa vorbeasca frumos si cuviincios (!!), cum sa se respecte unii pe altii si sa nu se discrimineze intre ei; profesorii trebuie sa fie si asistenti medicali sau mai mult de atat – sa-i panseze, sa le dea primul ajutor (asta e bine sa stim toți!), sa le faca …test pt Covid si sa-i convinga sa se vaccineze, profesorii trebuie, evident sa-i si faca pe copii (cumva, oricum!) sa învețe notiunile materiilor… Acum profesorii trebuie sa-i depisteze si pe posesorii si consumatorii de droguri?!
Cred ca este momentul ca profesorii sa nu se mai ocupe decat de ceea ce trebuie sa-i învețe pe copii/elevi la scoala – sa le transmita cunostintele diverselor materii pt care acesti profesori s-au pregatit in anii de facultate si ulterior.
In afara unor chestiuni de bun simt (comportamentul civilizat, respectul reciproc si respectul fata de adevar, munca, cinste, precum si gasirea & intelegerea locului in societate si in lume), profesorul nu este menit sa detecteze droguri, arme, virusuri sau boli etc.
Drogurile si armele, agresiunile si comportamentul ilegal sunt sub incidenta altor autoritati si institutii, nu tin de profesori.
Nu este in regula sa se incarce iar scoala/profesorii/orarul cu astfel de lucruri.
La dirigentie se pot aborda unele subiecte.
In incinta scolii e de le sine inteles ca profesorii si toate cadrele didactice si tot personalul scolii fac dintotdeauna si vor face tot posibilul pt a preveni si solutiona orice situatii nelalocul lor.
Dar nu se poate sa transformati acum profesorii (si) in “experti” antidrog. Pt asta e nevoie de cunostinte medicale si psihologice, ca si de cunostinte pe care adevaratii specialisti le capata in ani multi de studii speciale si cercetare, fara a mai vorbi de practica.
Este, evident, nevoie de o profunda constientiare la nivel social a pericolelor legate de droguri, a modurilor in care functioneaza si actioneaza aceste substante, ca si retelele de trafic, si este nevoie de masuri legale drastice la adresa celor implicați in trafic. Stim ca există deja legi in acest sens, dar se aplica acele legi?
Profesorii nu au nici in clin nici in maneca cu aplicarea legilor, cu psihologia, chimia si chestiunile medicale legate de droguri.
Cred ca nu este nici corect si nici eficient sa se transfere aceasta problematica a drogurilor si responsabilitatea pt depistarea prezentei drogurilor si a consumului lor in sarcina profesorilor si a scolii.
In schimb, cred ca este necesar ca, la nivel de societate, toți sa ne asumam rolul corect in aceasta chestiune: sa nu inchidem ochii, sa nu ne facem ca nu vedem, sa luam masuri pt preventie (chiar si acum, dupa extinderea consumului nu doar in randul tinerilor, ci si in cadrul tuturor paturilor sociale si categoriilor profesionale, din cate am vazut), sa facem fiecare tot ce putem pt constientizare si pt starpirea consumului si a traficului; DAR, evident, profesionistii /expertii in domeniu sunt cei care trebuie consultati si ascultati – adevaratii experti, nu niste persoane numite politic sau pe pile si relatii.
Degeaba intervenim cu campanii de prevenire si implicarea din nou a cadrelor didactice pentru a face treaba parintilor si autoritatilor daca nu se intervine direct in strada pentru a eradica retelele de dealeri prin masuri drastice.
A se vedea interviul dat de Lazarua despre cum a fost controlata fiica lui la Untold si cum cainele antidrog Suier era obosit de atatea poze incat nu mai adulmeca drogurile. Restul e can-can.
cât de repede s a găsit soluția! am mai trântit o responsabilitate pe umerii dirigintelui! In plus,doamna nu știe că școlile nu au psiholog scolar,ci consilier scolar (care nu e musai sa fi absolvit psihologie)…sa nu mai vorbim de bietul consilier scolar care se lupta cu zeci de sarcini (făcea și prevenție droguri,așa cum putea)…
Medicii psihiatri ar fi bineveniți in scoli în acțiunile astea.