Articol de opinie semnat de Mariya Gabriel, comisarul european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret:
Traversăm în prezent o perioadă dificilă. Mai întâi COVID-19, urmat de un război pe continentul nostru și de o criză energetică fără precedent, care exercită o presiune considerabilă asupra societăților noastre și a economiilor noastre.
Stimați cititori, ați putea să vă întrebați dacă acesta este momentul oportun pentru a reflecta la viitorul sistemelor noastre de educație și formare.
Voi răspunde foarte concis: cu siguranță.
De fapt, perioadele de criză favorizează adesea inovarea și creativitatea, care pot să înflorească și să învingă rutina înrădăcinată. Permiteți-mi să vă dau un exemplu foarte concret.
În Europa, în ultimii doi ani, tehnologia educației (EdTech) a ajuns la stadiul de deplină maturitate. Iar prin EdTech se înțelege software-ul și hardware-ul utilizat în sălile de clasă sau pentru învățarea în ritmul propriu: tablete, ecrane și programe interactive, kituri de robotică, conținut online și platforme. Mă refer la noi modalități de învățare și inițiative din ce în ce mai numeroase vizând să amelioreze metodele de a preda noi cunoștințe și competențe persoanelor din toate categoriile de vârstă. Datorită dezvoltării rapide a tehnologiei, acest sector este într-o evoluție continuă.
Sunt mândră să vă împărtășesc faptul că, în 2021, Europa a fost una dintre regiunile cu cea mai rapidă creștere de pe scena mondială a EdTech. UE a salutat prima sa „întreprindere-unicorn” Edtech, o societate privată evaluată la peste 1 miliard de USD, iar până la jumătatea anului 2022, totalul investițiilor a atins peste 7,5 miliarde de USD[1].
Sectorul EdTech a demonstrat că întreprinderile solidare și fondate pe valori reprezintă marca distinctivă a Europei. De la începutul anului 2020, pe durata pandemiei, societățile EdTech și-au furnizat serviciile în mod gratuit pentru cursanți, profesori și personalul didactic. Ele au făcut acest lucru din nou pentru refugiații ucraineni. Platforma educațională New Ukrainian School Hub, care oferă acces la resurse educaționale pentru cursanții strămutați, este o inițiativă cofinanțată de UE pe care o susțin cu fermitate.
În pofida acestui început promițător, EdTech se confruntă cu o serie de provocări în ceea ce privește consolidarea poziției sale în ecosistemul de educație digitală din UE. Fragmentarea între culturile și piețele naționale sau dificultatea de a se extinde pentru a răspunde provocărilor legate de instituirea unor parteneriate eficace cu ministerele, școlile și universitățile nu sunt decât unele dintre obstacolele cu care se confruntă în prezent antreprenorii activi din domeniul EdTech din UE.
În iulie 2021, am înființat un grup de întreprinderi EdTech europene pentru a înțelege mai bine sectorul și nevoile acestuia. În cadrul meselor rotunde, am făcut schimb de experiență și am examinat posibilități pentru consolidarea cooperării. Ca rezultat, sectorul a adoptat o viziune comună pentru viitorul său, prezentată în cadrul primului Forum al părților interesate din domeniul educației digitale pe care l-am organizat în martie 2022. Apreciez apelul acestora în favoarea unei tehnologii a educației bazată pe valori, inovatoare, scalabilă și care dispune de mijloace de acțiune, în calitate de factor-cheie în ecosistemul de educație digitală al UE.
Cred că a venit momentul ca sectorul să acționeze în conformitate cu această viziune și să obțină rezultate. Prima etapă crucială este aceea de a dovedi profesorilor și cursanților noștri calitatea soluțiilor propuse. În acest scop, nevoile pedagogice și ale cursanților trebuie să fie puse înaintea succesului comercial. Instrumentele EdTech nu reprezintă o extindere a productivității și nici software de divertisment. Ele trebuie să permită îmbunătățirea proceselor și rezultatelor în materie de educație.
Deși cred cu tărie în potențialul EdTech, nu mă aștept ca acest sector tânăr să evolueze de la sine. Astfel cum s-a subliniat în Planul de acțiune pentru educația digitală, promovarea educației digitale europene nu ar trebui să aibă loc în condiții de izolare. Avem nevoie de participarea întregului ecosistem.
Acesta este motivul pentru care am lansat un al doilea ciclu de mese rotunde cu reprezentanții EdTech din Europa, cu o reuniune la începutul lunii noiembrie. Pentru prima dată, am abordat subiecte precum asigurarea calității și parteneriatele public-privat eficace, precum și modalități prin care putem aborda împreună aceste provocări.
Permiteți-mi să vă împărtășesc anumite elemente pe care le-am reținut.
În primul rând, atunci când își dezvoltă instrumentele, multe întreprinderi europene EdTech încep să lucreze la soluțiile lor, ținând seama de obiectivul de a răspunde nevoilor existente, dar luând în considerare și programa oficială de studii.
Desigur, ele monitorizează, de asemenea, efectele generate de instrumentele lor, prin monitorizarea parcursului profesional al absolvenților și colaborează cu cercetătorii pentru a măsura obiectivele de învățare atinse.
Este adevărat că nu este ușor să reunești sfera sistemelor publice de învățământ și cea a întreprinderilor private, în special atunci când acestea sunt întreprinderi nou-înființate sau IMM-uri, deoarece au tendința să vorbească limbi diferite. Prin urmare, trebuie încurajată crearea unui mediu de încredere, de transparență și de inovare.
Există totuși bune practici, cum ar fi crearea în comun, colaborarea continuă și achizițiile publice care vizează întreprinderile nou-înființate EdTech. Deși acestea au o amploare diferită, ele pregătesc terenul pentru parteneriate continue.
Este clar că abordarea acestor subiecte este esențială pentru progres și salut angajamentul în acest sens asumat de societățile EdTech pe care le-am întâlnit. Poveștile de succes există, dar avem nevoie de o abordare mai coordonată și mai ambițioasă.
Mă angajez să contribui în susținerea acestor eforturi.
Concret, prin Erasmus+, programul emblematic al UE pentru educație, vom sprijini sectorul pentru prima dată. Anul viitor, cererea de propuneri de proiecte orientată spre viitor va identifica proiectele care propun un cadru de asigurare a calității bazat pe date concrete pentru soluțiile EdTech și care instituie parteneriate public-privat eficace. Este vorba de oportunități concrete.
Orizont Europa oferă sectorului oportunități de a-și dezvolta și mai departe soluțiile prin intermediul Consiliului European pentru Inovare și al Institutului European de Inovare și Tehnologie.
Aceștia sunt pași mici la nivelul UE, dar, cu siguranță, ei contribuie la realizarea obiectivului.
Invit acum sectorul european EdTech să își asume angajamentul și responsabilitatea și să sprijine transformarea digitală în curs în domeniul educației și formării. Am convingerea că spiritul creativ și antreprenorial al acestui sector va orienta parcursul viitor al educației către calitate și incluziune pentru toți.
[1] Conform datelor furnizate de Holon Global EdTech Funding 2022 – Half Year Update.
___
Articol de opinie semnat de Mariya Gabriel, comisarul european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret.
Cristian Pantazi
Costin Ionescu
Redacția
Mihai Peticilă
Matei Pop
1 comment
Decidentii nostri din Legislativ si Executiv, ca si cei din Ministerul Educatiei ar trebui sa stie ca ASIGURAREA CALITATII in mediul de afaceri (amintita de dna Gabriel) este TOTAL DIFERITA de ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI introdusa in Romania prin OUG 75-2005 in cu totul alte scopuri, deci prin SIMULARE….De fapt, la noi, LUPTA UNIVERSITATILOR PENTRU BANII DIN BUGETELE PUBLICE A AJUNS PE CULMI NEBANUITE – UNEORI SI PSEUDO-STIINTIFICE CA ASA-ZISA ASIGURARE A CALITATII EDUCATIEI PE BAZA “MODELULUI LUI LEVIATHAN” DIN STIINTELE POLITICE !!!! … Consortiul UNIVERSITARIA ar fi trebuit sa sustina mai ales recunoasterea si anularea SIMULACRULUI DE ASIGURARE A CALITATII EDUCATIEI – introdus in 2005 si continuat de noile proiecte de legi ale invatamantului desi acestea abroga L86-2006 de aprobare a OUG 75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei… Acest SIMULACRU pseudo-stiintific – ACCEPTAT FAPTIC DE 17 ANI SI TACIT IN ACEASTA REUNIUNE SI DE MEMBRII CONSORTIULUI UNIVERSITARIA – este vinovat pentru birocratia monstruoasa si costisitoare – total ineficace si ineficienta, deci inutila – introdusa in scoli si universitati de ARACIP si ARACIS, doar pentru a justifica, chipurile, accesul scolilor si universitatilor acreditate la finantarile bugetare publice… Desi fiecare universitate are acum acces la numeroase alte surse de finantare (taxe, subventii, sponsorizari, inchirieri, servicii prestate unor terti, etc.) ARACIS si Min Ed doresc sa cunoasca modul de utilizare a tuturor acestor surse financiare desi in mod LEGITIM ar fi trebuit sa se intereseze doar de soarta finantarilor bugetare publice si de unicul indicator relevant pentru societate al universitatilor – RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR… Dar acest simulacru perpetuat al asigurarii calitatii educatiei este vinovat si pentru prea numeroasele conflicte – inclusiv de interese personale sau organizationale – unele ajunse pe piscuri nebanuite, nu numai in mass media si social media, ci si in justitie (asa cronofaga, scumpa si imprevizibila cum este ea la noi) – intre cele 5 PARTI INTERESATE implicate – stat (Min.Educatiei, ARACIS, ARACIP) si “bastioanele” parintilor, cadrelor didactice/ personalului administrativ, elevilor si studentilor… Din aceasta lupta continua pentru bani (de obtinut cat mai multi si de platit cat mai putini), pentru drepturi si libertati (cat mai multe, inclusiv uneori ilegitime sau chiar ilegale), dar si pentru responsabilitati (cat mai putine), etc. TOATA LUMEA PIERDE! Avem deci un imens CICLU VICIOS (generator de ample pagube prin simulare, uzurpare si impostura) care dureaza de 17 ani, desi puteam avea un necesar si util CICLU VIRTUOS (generator de progres pentru toti cei implicati) daca OUG 75/2005 nu era realizata de profesori universitari de Stiinte sociale-politice si de Psihologie, total ignoranti in Managementul calitatii… Jurnalistii implicati in identificarea demnitarilor plagiatori si a plagiatelor acestora ar fi putut fi interesati pana acum si de SIMULACRUL asigurarii calitatii educatiei in Romania, realizat de autorii OUG 75-2005 prin simpla PLAGIERE/ UZURPARE a exoticului concept “asigurarea calitatii” (a carui semnificatie reala in mediul de afaceri este complet ignorata de decidentii nostri !!) si prin promovarea IMPOSTORILOR deghizati in functionari ai ARACIS si ARACIP…. Culmea culmilor, in noile proiecte ale invatamantului, Min Ed anunta abrogarea OUG 75-2005 (aprobata prin L86-2006) dar in cele 320 pagini ale acestor proiecte sunt preluate pe sarite si PRIN PLAGIERE, dispozitii din OUG 75-2005 !!! PLAGIERE DUBLA deci – ramasa inca nebagata in seama de cei implicati, de marele public si chiar de “cainele de paza al democratiei”, mass-media !!! Oare de ce?