Biserica Ortodoxă susține „educația pentru familie”, nu „educația sexuală” ca materie obligatorie, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Adrian Agachi nu a putut exemplifica influența „ideologiei woke” asupra programei de educație sexuală, pe care tot el a reclamat-o

Biserica Ortodoxă Română susține „educația pentru familie” și nu „educația sexuală” în școli deoarece aceasta din urmă ar fi „instrument ideologic”, anume al ”ideologiei woke”, în Occident, iar pe de altă parte familia trebuie să fie susținută, pentru a fi „armonioasă” și „unită”, a transmis, într-o intervenție la Europa FM, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, preotul Adrian Agachi. La cererea lui Marcel Bartic, moderatorul emisiunii „România în direct” de joi, de a exemplifica în ce fel ideologia woke ar influența programa de educație sexuală în școli, în România sau în alte țări, Adrian Agachi nu a putut da exemple. Pe de altă parte, el a făcut trimitere la un program al Bisericii prin care „peste 30.000 de copii au fost reintegrați în școală”.

Intervenția lui Adrian Agachi la Europa FM a avut loc în condițiile în care, săptămâna aceasta, el a reacționat printr-un mesaj pe Facebook la solicitarea Consiliului Național al Elevilor de a fi introdusă educația sexuală obligatorie în școli. El a transmis că motivele invocate de CNE – numărul mare de minore gravide, abuzurile sexuale din școli și universități, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală – au la origine o altă problemă, anume abandonul școlar. Iar el susține că, în locul unei materii precum „Educația sexuală”, „am putea milita, însă, oricând, pentru o disciplină intitulată „Educație pentru familie”, deoarece „copiii (…) au nevoie de un cadru al familiei pentru a atinge maturitatea adecvată””.

• Vezi ce a spus, la aceeași emisiune, Bianca Ivan, președinta Consiliului Național al Elevilor

Adrian Agachi și-a menținut punctul de vedere pe tot parcursul dialogului cu moderatorul Marcel Bartic. Acesta din urmă a indicat faptul că nu a putut găsi date și cercetări care să susțină ideea că „ideologia woke” ar avea influență asupra programei școlare și nici reprezentantul Patriarhiei nu a putut oferi exemple. Iar întrebat de ce e nevoie de „educație pentru familie”, în condițiile în care lucrurile ce definesc familia din perspectiva Bisericii sunt predate la Religie, materie predată 12 ani în școală, Adrian Agachi a spus că „sunt explicate, numai că nu este suficient ca doar la religie”.

În timp ce moderatorul a insistat asupra unor date care arată că educația sexuală ar avea ca efect pregătirea copiilor de a se opune abuzurilor sexuale, inclusiv din partea unor membri ai familiei, sau tendința ca aceștia să înceapă mai târziu viața sexuală, Adrian Agachi a insistat asupra rolului esențial pe care îl joacă familia în astfel de situații. El a spus repetat că alte probleme, precum combaterea abandonului școlar, ar trebui tratate cu prioritate. 

• Potrivit lui Agachi, „problema este cea a familiei. Atâta vreme cât familia nu este unită,  atâta vreme cât familia este lipsită de credință, de dragoste, atâta vreme cât familia nu acordă suficient atenția copiilor pe care îi are, atâta vreme cât copiii ajung să abandoneze școala foarte repede… (…)”

Și a concluzionat: educația sexuală „este o materie opțională prezentă. Pentru faptul că nu este obligatorie, ne rezervăm dreptul de a recomanda în continuare să nu fie obligatorie”.

Edupedu.ro redă pe larg discuția dintre moderatorul Marcel Bartic și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Adrian Agachi, având în vedere relevanța punctelor de vedere exprimate (dezbaterea Europa FM poate fi urmărită aici):

Moderator Marcel Bartic: Povesteam un pic mai devreme despre propunerea făcută de reprezentanții elevilor și aș vrea să să ne explicați și care este punctul dumneavoastră de vedere și mai ales aș fi foarte interesat să ne detaliați puțin ce ar însemna o disciplină numită educație pentru familie.

Adrian Agachi: Sigur că da, este un subiect care a fost prezentat în general ca fiind unul delicat sau tabu. Pentru Biserică nu este nici delicat, nici tabu, este doar un subiect care merită cumva nuanțat. Pentru că în momentul de față se pare că această nuanțare nu este făcută în întregime, în sensul că Biserica este privită așa, ca o instituție care este împotriva educației sexuale, care nu receptează într-un mod modern, actual aceste doleanțe ale tinerilor și care privește într-un mod, să zic așa, retrograd tot ceea ce înseamnă partea sexuală a vieții, mai ales în ceea ce privește adolescenții. Sigur, și pentru Biserică este îngrijorător să observe numărul mare de minore gravide, abuzurile sexuale, așa cum a văzut cu toții și care au apărut în presă în dese rânduri, transmiterea bolilor de natură sexuală și al căror număr se află și el într-o creștere tot mai mare. Dar întrebarea era dacă introducere a acestei discipline, în mod obligatoriu, rezolvăm vreun fel lucrurile, dacă această disciplină schimbă cu adevărat optica referitoare la toate problemele menționate anterior.

Marcel Bartic: Îngăduiți-mi să vă ofer câteva date pe care le-am găsit oferite chiar de organizații internaționale, de instituții care și-a asumat un proiect de cercetare din punctul acesta de vedere. Și se pare că educația sexuală, de pildă, ca să dau doar un exemplu, întârzie debutul vieții sexuale a tinerilor mult mai mult decât atunci când nu se cunosc aceste noțiuni. E doar unul dintre exemple. Faptul că tinerilor, copiilor li se explică mai bine noțiunea de consimțământ limitează, la un moment dat, numărul abuzurilor la care, sigur că da, unii dintre ei sunt expuși. Sunt doar câteva dintre beneficiile pe care programa de educație sexuală le-ar putea oferi copiilor. Și, încă o dată, sunt informații de natură științifică, asumate de organizații internaționale, asumate de cea mai mare parte a mediului academic. Și atunci încerc să înțeleg de ce există încă ezitări. Deci există o anumită rezistență din partea instituțiilor statului, că, până la urmă, responsabilitatea este a lor. În general, în spațiu public, absolut toată lumea are dreptul de a veni cu un punct de vedere, de a critica sau de a fi de acord. Da, nu înțeleg de unde ezitările astea. Și dacă mă puteți ajuta să înțeleg ce ar însemna educația pentru familie, ca un soi de compensație pentru educația sexuală.

Adrian Agachi: Ca să vă răspund la prima întrebare, reticențele pornesc din felul în care educația sexuală, cel puțin în Occident, a fost câteodată instrumentată ideologic. Această nouă ideologie woke care, mă rog, la nivel global, a început.

Marcel Bartic: Îmi puteți da, vă rog, o definiție a acestei ideologii woke, pentru că am mai întâlnit-o în diferite cazuri și încerc să înțeleg care este legătura cu educația sexuală.

Adrian Agachi: Păi, pentru ca educația sexuală să poată într-adevăr să aducă beneficiile pe care le-ați spus și pe care le-ați menționat anterior, ea trebuie să fie totodată o pregătire pentru întemeierea unei familii armonioase.

Marcel Bartic: Dar dacă, de pildă, sunt persoane adulte care decid să nu-și întemeieze o familie, cu ce sunt mai prejos decât cele căsătorite, sau de ce ar trebui demonizate? Sau de ce ar trebui văzute altfel? Sau de ce o mamă singură care își crește copilul ar trebui văzută, nu știu, într-o lumină negativă. 

Adrian Agachi: Nu am dorit a face simplificații în afirmația mea de adineauri. Sigur, fiecare este liber ca la vârsta matură să leagă, dacă dorește să-și întemeieze o familie, dacă vrea doar va fi părinte singur. Și, până la urmă, la fiecare persoană lucrurile depind de felul în care își conduce și viața. Sunt anumite situații asupra cărora nu ai control.

Marcel Bartic: Dar ați argumentat cu ideologia woke. Încerc să înțeleg ce înseamnă asta, ce legătură are cu educația sexuală.

Adrian Agachi: Problema aceasta este că, dacă ne uităm în Occident, educația sexuală a început să fie introdusă la vârste din ce în ce mai mici și, de asemenea, a fost unită cu ideologia aceasta de gen.

Marcel Bartic: Aveți date, informații care să confirme aceste idei? 

Adrian Agachi: Sunt anumite manuale care au apărut, anumite probleme prezente, de exemplu, în Canada, unde se vorbește la o vârstă foarte fragedă copiilor despre această decizie de a observa dacă doresc să rămână așa cum s-au născut sau vor să treacă la celălalt gen.

Marcel Bartic: Aveți afirmații, informații scrise, asumate de o instituție care să confirme aceste exemplu? 

Adrian Agachi: Lucrurile acestea pot fi cercetate.

Marcel Bartic: Tocmai că le-am cercetat și n-am găsit. Iertați-mă, doar mai insist o dată. Aveți informații scrise asumate de  o instituție? 

Adrian Agachi: Sunt și procese aflate pe rol. 

Marcel Bartic: Un proces nu înseamnă o hotărâre judecătorească definitivă și nu înseamnă în niciun caz o sentință care să interzică educația sexuală. Asta încerc să înțeleg și încerc să lămuresc.

Adrian Agachi: Nu interzice în niciun fel. Aveți dreptate. Dar ce voiam să remarc este că educația sexuală trebuie să aibă un plan mai larg de manifestare. Ca disciplină, trebuie să fie predată la o vârstă cumva adecvată.

Marcel Bartic: Părinte, mai am o curiozitate, ați parcurs conținuturile dintr-o programă de educație sexuală? De pildă, cea care este la noi în școala românească, pentru că există 

Adrian Agachi. Discuția în momentul de față se poartă doar asupra obligativității acestei materii. Ea există, ca materie opțională există.

Marcel Bartic: Și nu ajunge decât la un număr foarte mic de copii. 

Adrian Agachi: Aici este decizia fiecărui părinte, dacă dorește să scrie copilul sau nu.

Marcel Bartic: Îmi permiteți să vă dau un exemplu, că este interesant? Exemplul pe care mi l-ați dat și faptul că părintele are dreptul de a decide în această privință este un aspect care încalcă jurisprudența CEDO. Pentru că, iată, am făcut o documentare, sunt câteva exemple prin care părinții care au reclamat  – în Germania, de pildă, sunt vreo două cazuri aici, părinți care au reclamat faptul că se face educație sexuală la la școală, și-au retras copiii de la de la cursul respectiv, au fost amendați de statul german, iar mai departe, la CEDO, judecătorii au stabilit că autoritățile nu au greșit cu nimic prin refuzul scutirii de la cursurile obligatorii de educație sexuală. Continui – și îngăduiți-mi să detaliez – CEDO a mai spus că planificarea cursurilor școlare intră în responsabilitatea autorităților, nu a părinților, iar orele de educație sexuală vizează transmiterea neutră a unor cunoștințe de natură științifică despre contracepție, sarcină, abuz și violență sexuală cu scopul preveniri acestor cazuri. Da, adică nu încalcă cu nimic dreptul părinților care le pot transmite copiilor acasă, după școală, oricând convingerile religioase. Așadar, în cazul ăsta le dăm părinților dreptul de a decide orice în materie de curriculum în școală.

Adrian Agachi:  Nu cred că trebuie să atingem lucrurile în această direcție. Vă dați seama, nu la toate materiile se va trage această concluzie.

Marcel Bartic: Dar de ce doar la educație sexuală?

Adrian Agachi: Cumva, probabil că fiecare părinte se gândește când este momentul potrivit să discute lucrul acesta cu propriul copil. Iar aici totul diferă de la familia la familie. Sunt părinți care pot să discute despre lucrul acesta mai devreme, sunt părinți care le să discute despre el mai târziu. Sunt copii care pun întrebările acestea destul de repede. Sunt copii care nu sunt pregătiți să discute acest subiect.

Marcel Bartic: Mai îngăduiți-mi o întrebare: dacă, de pildă, într-o familie un părinte care refuză educația sexuală copilului sau copiilor, dar la un moment dat se trezește fix în situația de care aminteam un pic mai devreme, de a avea o minoră însărcinată – cum, din nefericire, statisticile efectiv arată că suntem pe primele primele locuri în Uniunea Europeană – ați fi de acord ca părintele respectiv să răspundă pentru neglijența pe care a avut-o în ceea ce privește educația propriului copil?

Adrian Agachi: Nu știu să vă răspund a această întrebare. Mă gândesc că este una dintre acele situații delicate.…

Marcel Bartic: De ce e delicat? Copilul nu are nicio vină.

Adrian Agachi: Copilul, într-adevăr, nu are nicio vină și părintele trebuie cumva să-și asume situația de față.

Marcel Bartic: Va să zică sunteți de acord cu mine – părintele în situația de față ar trebui să-și asume responsabilitatea.

Adrian Agachi: Dar este o responsabilitate de ordin moral. 

Marcel Bartic. De ce de ordin oral?

Adrian Agachi: Este de ordin moral pentru că părintele ar fi trebuit să aibă un dialog deschis cu propriu copil, să observe lucrul acesta la el.

Marcel Bartic: Dar sunt în care copiii sunt victime ale unor membri din familie, ale tatălui, ale unchiului ș.a.m.d.

Adrian Agachi:  Se pot întâmpla și astfel de cazuri tragice, dar când este vorba de un abuz comis asupra unui copil, vă dați seama, copilul respectiv este total lipsit de apărare.

Marcel Bartic: Și cine trebuie să-l apere, părinte? Că asta încerc să înțeleg. Dacă familia nu, dacă tatăl abuzator nu, dacă unchiul abuzator nu instituțiile statului nu, cine-l apără pe copilul ăla?

Adrian Agachi: Instituțiile bineînțeles că trebuie să-l apere. 

Marcel Bartic: Când, după ce se întâmplă nenorocirea?

Adrian Agachi: Când se întâmplă astfel de lucruri, vă dați seama, lucrurile nu depind de educație.

Marcel Bartic: De ce să nu depindă de educație? Pentru că educația sexuală exact asta face, părinte, previne.

Adrian Agachi: Depind de mediul în care prădătorii aceștia ajung să acționeze.

Marcel Bartic: Să spunem că sunt într-un mediu vulnerabil, sunt o familie… 

Adrian AgachI: Sunt pârghiile de care se pot folosi…

Marcel Bartic: Nu se pot folosi…

Adrian Agachi: Dacă sunt persoane care se află într-o funcție importantă, cum a fost cazul de la SNSPA….

Marcel Bartic: Am înțeles, dar sunt familii vulnerabile și care nu au cunoștințele și pârghiile necesare de a se ajuta ei pe ei.

Adrian Agachi: Vedeți, asta e de fapt problema. Problema este cea a familiei. Problema este cea a familiei. Atâta vreme cât familia nu este unită,  atâta vreme cât familia este lipsită de credință, de dragoste, atâta vreme cât familia nu acordă suficient atenția copiilor pe care îi are, atâta vreme cât copiii ajung să abandoneze școala foarte repede – am implementat de peste 10 ani de zile un program intitulat „Alege școala”, din care peste 30.000 de copii au fost reintegrați în școală. Pentru că ne dăm seama că abandonul școlar, lipsa de educație sunt principalele motive pentru care se petrec aceste abuzuri. 

Marcel Bartic: Și atunci de ce educația sexuală nu ar putea fi introdusă în școală obligatoriu, în așa fel încât copii ăștia să știe să se apere, să știe să meargă la o instituție, să știe să meargă, să ceară ajutor atunci când cineva pune mâna pe ei în mod nepotrivit? În condițiile în care, încă o dată, și dumneavoastră sunteți de acord cu mine, pot exista cazuri în care chiar în familie se pot întâmpla abuzurile acestea. Vă întreb încă o dată: de ce nu le oferim educație sexuală? 

Adrian Agachi: Încă o dată, vă răspund. Materia aceasta există. Faptul că ea este opțională nu reprezintă un impediment atât de mare pe cât este prezentat. În al doilea rând, există orele de dirigenție, există orele de biologie.

Marcel Bartic: Câți dintre profesorii de biologie sau dintre diriginți sunt pregătiți să vorbească despre aceste noțiuni?

Adrian AgachI: Asta pot să vă spună ei? Nu vă pot răspunde eu la această întrebare.

Marcel Bartic: Am căutat eu date, nu am găsit nimic.

Adrian Agachi: Dar trebuie să fim conștienți de faptul că există niște eforturi în acest sens. Tot ceea ce încercăm noi este să luăm lucrurile pas cu pas, să le luăm nuanțat. Pentru că nu avem cum să introducem obligativitatea acestei materii în momentul de față fără ca lucrurile să fie foarte bine stabilite, iar copiii să fi ajuns la o vârstă la care pot înțelege tot ceea ce se discută. Dacă vrem să introducem materia aceasta cu s-a introdus în alte state, din clasa 1, clasa a 2-a….

Marcel Bartic: Cu succes, din câte am găsit eu, să știți…

Adrian Agachi: Poate dumneavoastră considerați un succes…

Marcel Bartic: Nu eu îl consider un succes, statisticile pe care le-am găsit eu. Statisticile pe care le-am găsit arată că ascăzut numărul copiilor sau tinerilor care își încep viața sexuală. A scăzut numărul minorelor însărcinate, a scăzut numărul abuzurilor la care, nu știu, ar putea cădea victime copiii sau tinerii. Sunt statistici, nu le-am inventat eu. (…)

Marcel Bartic (emisiune reluată după pauza publicitară: Aș vrea să reluăm un pic discuția și încercam să înțeleg ce legătură au tot soiul de ideologii, de care aminteați un pic mai devreme, cu faptul că noi în acest moment nu putem oferi această materie obligatoriu în școli.

Adrian Agachi: Și cum am spus, programa aceasta, așa cum este ea prezentată în alte state și probabil că va fi dezvoltată și implementată în timp, mă gândesc, și în partea răsăriteană, nu doar în cea occidentală, cuprinde și o serie de manifestări ale acestei ideologii care este contrară și învățăturii bisericii și dezvoltării unei familii sănătoase.

Marcel Bartic: Iertați-mi insistența. Vă rog doar să-mi dați un argument, o informație legată de faptul că în programa de educație sexuală există așa ceva, că eu m-am uitat pe programă, credeți-mă, m-am uitat și pe programa care este la noi în școală.

Adrian Agachi: Vorbeam de programa din afară și de faptul, în cazul de felul în care acesta poate s-o influențeze. 

Marcel Bartic: M-am uitat și la cele din afară. Vă rog să-mi dați un exemplu, pentru că am studiat mai multe.

Adrian Agachi: Da, este această ideologie care merge pe linie…

Marcel Bartic: Vorbim de programa școlară, nu de ideologie. M-am uitat în programe școlare care sunt în în vigoare în multe țări din Europa, în multe țări din lume și nu regăsesc. Nu am găsit ceea ce spuneți dumneavoastră. Încă o dată: v-ați uitat pe o programă școlară de educație sexuală?

Adrian Agachi: Nu ați găsit nimic legat de ideologia de gen?

Marcel Bartic: Ce anume scrie acolo legat de ideologia de gen?

Adrian Agachi:… De această idee a schimbării de sex?

Marcel Bartic: Nu am găsit așa ceva. Am găsit în schimb….

Adrian Agachi: Nu ați găsit nimic despre ideologia LGBT…

Marcel Bartic: Nu am găsit așa ceva. Am găsit în schimb faptul că orientarea sexuală este un dat biologic. Ce este în neregulă cu asta?

Adrian Agachi: Este un dat biologic?

Marcel Bartic: Este un dat biologic. Este este o concluzie la care s-a ajuns încă din anii ’60-’70, în general este agreată în mediul academic. Este o concluzie asumată de Organizația Mondială a Sănătății. Adică sunt lucruri pe care noi le descoperim acum, dar care sunt foarte clare în toată lumea civilizată.

Adrian Agachi: Vedeți, de aceea am venit cu această propunere a educației pentru familie. Biserica trebuie să propună un plan mai larg, o viziune pe viitor, nu doar un scop imediat. Pentru că acești copii vor crește la un moment dat, se vor dezvolta. Poate unii dintre ei nu-și vor întemeia familie. Aveți dreptate, dar lumea aceasta, ca să poată să continue într-un mod firesc, într-un mod în care societatea poate în continuare să-și păstreze partea vie, ființială, legătura cu Dumnezeu are nevoie de familie ca temelia ei. Sigur că vor exista întotdeauna și excepții, aveți dreptate, dar nu putem să tratăm excepțiile drept de regulă.  Unui copil trebuie să-i explici și de ce este important ca, la un moment dat în viață, dacă va alege, bineînțeles, lucrul acesta, să-și întemeieze o familie, să aibă la rândul lui copii, să poată să se bucure și el mai târziu, ca părinte, de copiii pe care îi va avea, să le ofere educația de care au nevoie, să le ofere toată dragostea cu care poate să-i crească într-un mod corect, firesc, natural. Dacă lucrul acesta nu este oferit copiilor, toate lucrurile pe care le-ați menționat anterior – numărul de mame minore, care este foarte mare la noi, alcoolismul, drogurile și toate celelalte, toate astea sunt pentru că, de fapt, acești copii nu se simt iubiți. În interiorul familiilor – nu e singura cauză, bineînțeles – nu au parte de o comunicare care să-i ajute să poată să înfrunte astfel de situații. Abuzurile sexuale despre care a discutat, dacă nu au loc în interiorul familiei, iar copilul este abuzat de o persoană din exterior și totuși nu poate merge la familia lui să spună ceea ce s-a întâmplat cu el, să spună că s-a întâmplat un lucru nelalocul lui, de fapt familia este cea dintâi care are o problemă. Faptul acesta faptul acesta nu se va schimba odată cu introducere a educației sexuale ca materie obligatorie.

Marcel Bartic: De unde știți lucul acesta?

Adrian Agachi: Lucrul ăsta nu va reforma familia.

Marcel Bartic: De unde știți lucrul ăsta? Pentru că aici nu e vorba de familie, e vorba de dreptul copilului

Adrian Agachi: Familia este primul sprijin al copilului. 

Marcel Bartic: Presupunând că nu avem acest sprijin, de ce îl privăm? 

Adrian Agachi: Trebuie să îl creăm pe viitor, astfel încât copilul să poată să găsească în familia lui cel întâi și cel mai important sprijin pe care îl poate avea.

Marcel Bartic: Categoric și ar fi ideal să se întâmple așa.

Adrian Agachi: Dacă nu va găsi în familia lui acest sprijin…

Marcel Bartic: Cine-l apără pe copilul acela?

Adrian Agachi: Nu e vorba cine-l apără pe copilul respectiv.

Marcel Bartic: Ba fix despre asta este vorba. Pentru că vorbim de mame minore…

Adrian Agachi: Chiar dacă nu va trece prin lucrurile menționate anterior, copilul acela va simți lipsa dragostei din familia sa toată viața. Pentru el este o traumă.

Marcel Bartic: Sunt de acord. Dar în acest moment acești copii sunt expuși unor abuzuri, riscului unor abuzuri sexuale. Cum îi apărăm pe copiii ăștia? Că nici ei nu știu. Iertați-mă, am văzut exemple – de pildă, a fost o tânără de nu mai știu de pe unde, din Vaslui sau Botoșani, care a ajuns la un moment dat la spital acuzând dureri menstruale. Și de fapt, medicii au descoperit că ea născuse cu câteva zile înainte. Da, iar bebelușul, din nefericire… nu a supraviețuit. Sunt situații dramatice pentru care noi noi întârziem să le găsim o soluție și o rezolvare pretextând cu ce? Cu ideologia woke?

Adrian Agachi: Ați citit, ați citit postarea pe care ați scris-o? Care sunt cauzele reale pentru care avem numărul acesta mare de minore gravide? Abandonul școlar este prima dintr ele. Biserica a făcut ceva concret în direcția asta.

Marcel Bartic: Sunt de acord.

Adrian Agachi:  Dar nu este suficient. Și știți de ce? Pentru că multe dintre aceste cazuri fac parte ele însele din familii pentru care educația n-a însemnat nimic, nu doar educația sexuală, toată educația – orice fel de educație. Asta este o problemă care nu se va rezolva decât din momentul în care vom avea o campanie foarte clară și foarte precisă de eradicare completă a abandonului școlar, dacă lucrul acesta nu se va petrece, nu doar abuzurile sexuale, nu doar numărul de minore gravide, ci și multe, multe alte probleme văzute și nevăzute vor continua să-și facă apariția în interior societății.

Marcel Bartic: Dați-mi voie să vă mai dau un exemplu studentele care au fost abuzate de profesorul Bulai la SNSPA nu puteți să spuneți că nu proveneau cumva dintr-un mediu educat. Și totuși, citind și urmărind toate mărturiile, toate declarațiile pe care le-au dat în urmă cu câteva luni, am observat că la la absolut toate victimele apărea la un moment dat ideea următoare – că le-a fost rușine, le-a fost frică și n-au știut la ce instituție să meargă să ceară ajutor. Dacă în cazul lor vorbim totuși despre niște tinere care, iată, au o educație, erau într-un oraș mare, atunci când vorbim despre copii din medii vulnerabile, din județul Vaslui, dintr-un cătun de nu știu de unde, copilul ăla nici atât n-are de unde să știe, nici n-are, habar, n-are de informație, n-are niciun sprijin. Și atunci, educația sexuală – încă o dată, sunt un om care s-a uitat efectiv pe conținuturi – l-ar putea ajuta să știe cui să-i ceară ajutor. Să înțeleagă că atunci când un adult pune mâna pe el în mod nepotrivit nu e în regulă și atunci trebuie să meargă să anunțe pe cineva. De asta vă întreb încă o dată: de ce nu avem educație sexuală în școli și de ce Biserica în continuare se pronunță împotriva?

Adrian Agachi: Motivele pe care le-ați invocat a fost că le-a fost rușine și le-a fost frica. Sunt două sentimente foarte puternice…

Marcel Bartic: Pe care, dacă ar fi făcut educație sexuală, poate că nu le-ar fi avut. 

Adrian Agachi: Rușina și frica? 

Marcel Bartic: Rușina și frica, da. Rușina și frica, în cazul unei victime, sunt îngrozitoare. Pot, pot fi în sine o traumă

Adrian Agachi: Sunt de acord cu dumneavoastră, dar când intervine o astfel de traumă, vă dați seama, faptul că ai studiat sau nu ai studiat, că ai știut sau nu ai știut, lucrul ăsta nu poate să schimbe foarte multă trauma pe care o simți 

Marcel Bartic: Dar cum nu… Dacă tânăra respectivă ar fi avut în școală niște cursuri de felul ăsta, ar fi avut curajul să-i spun agresorului nu. Nu au avut cursurile astea, pentru că noi ca societate, pentru că instituțiile statului, pentru că absolut toată lumea a spus la un moment dat că nu e nevoie de ele. Aș vrea să vă mai întreb ceva. Pot să înțeleg foarte bine, sigur că da, noțiunile de familie, de iubire între membrii familiei, care sunt mediul ideal, până la urmă. Și să nu avem o definiție a familiei foarte restrânsă, pentru că, încă o dată, sunt mame singure, sunt părinți care își cresc copiii singuri și sunt la rândul lor o familie. Dar toate lucrurile astea n-au putut fi explicate la ora de religie, de pildă? Pentru că elevii noștri fac, iată, 12 ani de religie în școală. Nu este un context potrivit în care să li se vorbească despre asta? De ce este nevoie de educație pentru familie.

Adrian Agachi: Sunt explicate. Numai că nu este suficient ca doar la religie să-ți explice astfel de lucruri. Ar fi important ca și la alte materii, sau chiar să fie o materie separată în care să li se explice cu adevărat ce înseamnă familia, responsabilitatea pe care o presupune atenția care trebuie acordată persoanei cu care ajungi să formezi un cuplu.

Marcel Bartic: De când se studiază religia? Părinte, se studiază religia imediat după Revoluție. De ce avem statisticile astea? De ce le avem încă? Dacă se studiază 12 ani în școală, de ce încă suntem pe un loc „fruntaș” în Uniunea Europeană – 45% dintre mamele sub 15 ani provin din țara noastră, o țară în care se face religia 12 ani.

Adrian Agachi: În primul rând datorită abandonului școlar. 

Marcel Bartic: Păi, din câte am văzut, nu sunt toate mamele sub 15 ani în situație de abandon școlar, sunt mai degrabă în situația de a fi…

Adrian Agachi: Nu sunt toate. Dar multe dintre ele au ajuns în situația asta tocmai datorită abandonului școlar.

Marcel Bartic: Aveți o statistică, cumva, care să confirme această afirmație? Că m-am uitat și eu și n-am găsit.

Adrian Agachi: Din păcate, nu dispun de o astfel statistică în momentul față, dar, din cadrul proiectului acestuia pe care biserica îl desfășoară deja de peste un deceniu, ne putem da seama că persoanele care abandonează școala sunt foarte vulnerabile și din punctul acesta de vedere.

Marcel Bartic: Și ce facem cu ei, părinte, îi lăsăm ai nimănui?

Adrian Agachi: Nu-i lăsăm, ai nimănui. Tocmai am spus că există un program care se desfășoară la nivelul Bisericii Ortodoxe Române pentru a ajuta copiii care sunt în pericol de a abandona școala.

Marcel Bartic: Și pe cei care sunt la școală, dar care sunt victime ale abuzurilor în familie, pe aceia cum îi ajutăm? Că sunt în familie.

Adrian Agachi: Aici este un efort colectiv, în care Biserica acum lucrează cu toate celelalte instituții ale statului. 

Marcel Bartic: De regulă, noi aflăm după ce se întâmplă.

Adrian Agachi: Aflăm după ce se întâmplă, aveți dreptate. Și n-ar trebui să fie așa.

Marcel Bartic: Tocmai. Și nu credeți că educația sexuală ar putea preveni – încă o dată, spun „previne” – astfel de situații? Pentru că vă spuneam, conform statisticilor din mai toate statele din Europa, numărul acestor abuzuri a scăzut în cazul copiilor care au urmat programe de educație sexuală.

Adrian Agachi: În cazul abandonului școlar, cum funcționează lucrul acesta? Vă rog să mă lămuriți.

Marcel Bartic:  Care este legătura dintre abandonul școlar și abuzuri?.

Adrian Agachi: Sunt situații diferitediferite? Dar și din numărul acesta de minore gravide de care spuneți, unele dintre ele sunt victimele abuzului sexual.

Marcel Bartic. Nu ule dintre ele, toate sunt victime. Părinte toate sunt victime. Odată ce sunt minore, toate sunt victime. 

Adrian Agachi: Toate sunt. Și atunci, dacă ele nu sunt prezente la școală deloc, dacă e o educație care se le reduce la clasele primare, de exemplu, ce putem face noi ca societate, ca întreg, astfel încât numărul acesta al abandonului școlar este scadă?

Marcel Bartic: Dar cum ar fi fost educație sexuală în clasele primare? Pentru că m-am uitat la ce se întâmplă în Franța, în Germania, în Marea Britanie, în Statele Unite, în multe alte state – sunt copii de la clase primare în care sunt învățați, efectiv, că o atingere nepotrivită din partea unui adult, oricare ar fi el, că e tată, că e profesor – observați, vă rog, că vorbim de adulții cu autoritate în viața copilului – în continuare nu e în regulă. În așa fel încât copilul ăla, când o să mai crească puțin, va învăța că nu trebuie să-i fie rușine, că nu trebuie să-i fie frică să ceară ajutor. Asta face educația sexuală.

Adrian Agachi: Asta face educația sexuală, e singurul conținut?

Marcel Bartic: Nu este singurul conținut. Este doar unul dintre ele.

Adrian Agachi: Bun, unul dintre ele. Une dintre ele pot fi predate mai devreme, altele pot fi predate mai târziu.

Marcel Bartic: Și atunci ăsta, de pildă, de ce n-ar putea fi predat din clasele primare? 

Adrian Agachi: Dar mie mi se pare că fiecare ppărinte își învață prupriul copil lucrurile acestea.

Marcel Bartic: Dar spuneați mai devreme că sunt părinți și familii care nu au educația necesară, habar n-au să facă lucrul ăsta.

Adrian Agachi: Acolo copiii nu merg la școală deloc, presupune o situație diferită.

 Marcel Bartic:  Presupunând că nu merg deloc, în continuare, pe copiii aia cine îi apără?

Adrian Agachi: După cum observați…

Marcel Bartic: Nimeni!

Adrian Agachi: Noi încercăm să-i apărăm, de vreme ce a recuperat 30.000 din ei.

Marcel Bartic: Am înțeles. Și cu restul ce facem?

Adrian Agachi: Mai departe de atât, ne străduim cât de mult putem.

Marcel Bartic: Nu credeți că educația sexuală le-ar fi oferit-o un instrument prin care să se apere de aceste abuzuri?

Adrian Agachi: Mai întâi trebuie să vină la școală, după aceea vedem cum putem să-i păstrăm în continuare la școală și abia după aceea ne mai gândim ce mai putem adăuga.

Marcel Bartic: Cam cât ne mai gândim? Că au trecut 20-25-30 de ani de când tot vorbim despre subiectul ăsta. Cam cât ne mai gândim? Pentru că o mamă minoră sau un copil care ajunge victima unui abuz sexual este traumatizat pe viață. Cât ne mai gândim?

Adrian Agachi: Câtă vreme abandonul școlar, drogurile, alcoolul, lipsa unei implicări dedicate din partea multor factori vor exista, lucrurile acestea nu se vor rezolva, din ceea ce spuneți dumneavoastră.

Marcel Bartic: Adică nu introducem educația sexuală pentru că sunt alte aspecte.

Adrian Agachi: Cauzele sunt mult mai complexe și sunt cauze mult mai grave care trebuie rezolvate prima dată.

Marcel Bartic: Deci, cu alte cuvinte, nu introducem educația sexuală.

Adrian Agachi: Nu, educația sexuală este introdusă deja.

Marcel Bartic: Nu, nu este introdusă, este un opțional la care au acces un număr foarte, foarte redus de copii, doar începând cu clasa a opta

Adrian Agachi: Copiii pe care părinții îi înscriu – au acces la orele de biologie. Au acces la orele de dirigenție.

Marcel Bartic: Reiau subiectul: sunt profesorii pregătiți să predea aceste conținuturi?

Adrian Agachi: Asta trebuie să-i întrebați pe dumnealor.

Marcel Bartic: Am întrebat, am căutat date, nu am găsit nimic. De asta vă întreb. Pentru că dacă le pasați lor responsabilitate, înseamnă că știți ceva.

Adrian Agachi: Nu încerc să pasez responsabilitatea în niciun fel, nici nu știu absolut nimic legătură cu subiectul pe care îl precizați. Nu încerc să pasez responsabilitate asupra altora. Biserică își asumă ceea ce poate să facă din punct de vedere creștin și cred că lucrurile acestea s-au văzut din faptele care au fost făcute de-a lungul timpului. Acum, să reproșați Biserici…

Marcel Bartic: Nu, nu reproșez deloc, încerc doar să înțeleg de ce nu putem introduce educația sexuală în școli. Nu reproșez absolut deloc. 

Adrian Agachi: Este introdusă.

Marcel Bartic: Nu este introdusă, este doar opțional, este doar un număr foarte mic de copii care are acces la aceste conținuturi.

Adrian Agachi: Este o materie opțională prezentă. Pentru faptul că nu este obligatorie, ne rezervăm dreptul de a recomanda în continuare să nu fie obligatorie.