Profesorul de limba și literatura română, Emil Munteanu, de la Colegiul Naţional Iaşi spune că Bacalaureatul “înseamnă doar câteva opere, adică îl condamni pe elev în cel mai bun caz să citească cinci romane”. “E o mare greșeală că Bacalaureatul este gândit așa, pentru că el impune nivelul de lectură”, spune Emil Munteanu. O altă problemă semnalată legată de examenul de Bacalaureat este aceea a profesorilor care pregătesc elevii pentru Bacalaureat, cu subiecte specifice, încă din clasa a IX-a. “Eu nu discut cu elevii mei despre Bacalaureat decât în clasa a XII-a și în condițiile acestea elevul rămâne cumva mai aproape de literatură”, a spus profesorul în cadrul dezbaterii Cronica Bacalaureat 2024, organizată marți de proiectul MERITO, pe pagina de Facebook. La discuție au luat parte mai mulți profesori de limba română, istorie, geografie și matematică care au dezbătut rezultatele de Bacalaureat 2024.
Profesorul de limba și literatura română, Emil Munteanu, de la Colegiul Naţional Iaşi spune că modul în care este gândit examenul de Bacalaureat “reglează un anumit nivel de pregătire a elevului la liceu”. La limba română Bacalaureatul “înseamnă câteva opere, adică tu îl condamni pe elev în cel mai bun caz să citească cinci romane“, astfel Bacalaureatul “impune nivelul de lectură”, spune Emil Munteanu.
“Ceea ce trebuie să facem noi ca profesori de limba și literatura română, e să le arătăm că aceste cărți, ca această lume în care îi invităm este lumea din care ei vin, intrând în această lume ficțională vor înțelege și lumea din care provin, și lumea în care trebuie să se descurce”, mai spune profesorul de limba română Emil Munteanu.
O altă problemă semnalată de el legată de examenul de Bacalaureat este faptul că unii profesori încep să pregătească elevii pentru examenul de BAC încă din clasa a IX-a. “Dacă pregătește elevi în funcție de aceste subiecte, este clar că elevul va citi niciodată nimic. Sau după ce s-a terminat liceul, nu va mai pune mâna pe nicio carte de literatură, eventual pe niște cărți motivaționale, că sunt la modă”, atrage atenția profesorul.
O posibilă explicație pentru această pregătire din primul an de liceu a fost menționată de Sorin Langu, profesor de istorie la Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”, din Galați. El spune că școala românească este “o școală ierarhizată“: “De aceea sunt convins că și unii colegi de-ai noștri, bazându-se pe această presiune pornesc cu pregătirea de la a IX-a. Presiunea părinților este foarte mare“, spune Sorin Langu.
Redăm răspunsurile integrale pe acest subiect din cazdrul dezbaterii MERITO, Cronica Bacalaureat 2024:
Emil Munteanu, profesor MERITO 2022 de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional Iaşi: Eu sunt foarte dezamăgit de felul în care este gândit Bacalaureatul și cu toții știm că Bacalaureatul, vrem nu vrem, reglează un anumit nivel de pregătire a elevului la liceu. Nu putem ignora acest aspect, în condițiile în care Bacalaureatul la limba română înseamnă doar câteva opere, adică tu îl condamni pe elev în cel mai bun caz să citească cinci romane. O să-mi spuneți că suntem în situația în care profesorul trebuie să aibă acel talent de-ași apropia elevul de a-l face să citească mai mult. Primim cu toții întrebarea dar dacă nu folosește la Bacalaureat, de ce să învăț asta? Și atunci clar că e o mare greșeală că Bacalaureatul este gândit așa, pentru că el impune nivelul de lectură.
Pe de altă parte, mi se pare catastrofal să pregătești sau să te gândești încă din clasa a IX-a, vorbesc din perspectiva disciplinei pe care o predau eu, la felul în care arată Bacalaureatul. Eu nu discut cu elevii mei despre Bacalaureat decât în clasa a XII-a și în condițiile acestea elevul rămâne cumva mai aproape de literatură. Nu rămâne doar în acele opere care sunt obligatorii pentru Bacalaureat, dar ca să poți face asta trebuie să creezi mijloace. Trebuie să-i duci fie la întâlniri cu scriitori, fie să creezi niște cluburi ca el să înțeleagă de ce trebuie să citească. Răspunsul acela ca să ne dezvoltăm vocabularul e depășit, nu are nicio relevanță azi. Am văzut elevi de la muzică care au un vocabular foarte dezvoltat, fără să citească o care. Deci nu pentru asta. Trebuie să le găsești motivație elevilor de a citi.
Și atunci sunt cumva “împotriva” profesorilor care pregătesc acest Bacalaureat din clasa a IX-a. Dacă pregătește elevi în funcție de aceste subiecte, este clar că el va citi niciodată nimic. Sau după ce s-a terminat liceul, nu va mai pune mâna pe nicio carte de literatură, eventual niște cărți motivaționale, că sunt la modă. Ceea ce trebuie să facem noi ca profesori de limba și literatura română, e să le arătăm că aceste cărți, ca această lume în care îi invităm este lumea din care ei vin, intrând în această lume ficțională vor înțelege și lumea din care provin, ci lumea în care trebuie să se descurce. Și vom reuși, sunt convins. Atâta timp cât nu vom avea în vedere bacalaureatul, nu vom avea în vedere acele subiecte, pregătind cum o fac toți profesorii, subiectele propriu-zise.
Sorin Langu, profesor de istorie la Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”, din Galați: Aș interveni și eu aici, dacă se poate. Într-o lume ideală tot ce zici are valabilitate 100%, așa este și cred că ar trebui să facem ceea ce ar trebui să facem. Adică dacă mergem pe acel profil al adolescentului, al tânărului elev să facem cu tot ce este acolo. Problema este că din toate părțile presiunea se pune nu pe acest lucru, ci pe rezultate. Școala românească este o școală ierarhizată. Peste tot sunt doar ierarhii. Primul lucru care se face în momentul în care apar rezultate la Bac este ierarhia liceelor de la bac. Îmi aduc aminte o dată, eram într-un Erasmus și discutam cu ministrul educației din Bavaria. La ei nu există așa ceva, nu există ierarhii. Părintele nu trebuie să știe care școală are un rezultat mai bun. Elevul trebuie să aibă încredere în școală, părintele trebuie să aibă încredere în școală. Dacă există o disfuncționalitate, o vede Ministerul, ISJ-ul și ia măsuri. La noi totul este ierarhizat. Pe toată lumea interesează doar rezultatul de la bac și acel rezultat e din ce în ce mai mare. De aceea sunt convins că și unii colegi de-ai noștri, bazându-se pe această presiune pornesc cu pregătirea de la a IX-a. Presiunea părinților este foarte mare. Pe majoritatea dintre ei interesează doar rezultatul, pe foarte mulți elevi. Elevi de la socio umane dau la medicină, clar că nu o să îi intereseze istorie sau limba și literatura română la BAC și tot așa.
Emil Munteanu, profesor MERITO 2022 de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional Iaşi: Schimbând cumva perspectiva sau adoptând un alt mod de a ne apropia de istorie sau de literatură, cred că și rezultatele la bacalaureat vor fi mai mari. Da, e adevărat, luptăm cu părinții, luptăm cu această prejudecată că trebuie să facem subiecte de Bac, dar dacă rezistăm aceste prejudecăți, eu cred că și noi și elevii și orele noastre vor avea de câștigat. Adică problema este a părinților în primul rând, care ar putea să spună că elevi de la clasa cutare se dictează comentarii, se fac subiecte de bac la clasă, la alta se discută opera. Se întâmplă asta. Am mai spus, un profesor care dictează comentarii ar trebui să-și dea demisia a doua zi. Sau dacă un director ar ști că un profesor dictează comentarii, cred că ar trebui să ia niște măsuri, pentru că este un atentat la modul de a gândi al unui elev. Adică de fapt, renunțăm la ceea ce are elevul cel mai bun în el, adică acea bucurie de a problematiza, de a discuta. Ei bine, eu cred că rezultatele din momentul în care rezistăm acestei presiuni a părinților și chiar ai elevelor, pentru că elevii pun această presiune din comoditate”.
Citește și:
Simulările naționale pentru BAC și Evaluarea Națională să fie organizate în Școala Altfel, din motive logistice, propune Sorin Haiduc, profesor de matematică și director de școală
Raluca Pantazi
Redacția
Ioana Nicolescu
Mihai Peticilă
10 comments
Ministerul Educației prezintă Bacalaureatul ca pe o evaluare a competențelor. Ca atare, baremul de corectare ar trebui să identifice și să contabilizeze aceste competențe.
Strict din experiența personală de părinte al unui copil care a învățat sistematic la limba română, are gândire critică dezvoltată și citește cu pasiune dincolo de programă (reflectate de note mari și punctaje peste 9.50 la simulări): subiectul al treilea, cel privitor la eseu (ca să nu îl numim comentariu) nu i s-a punctat deloc. Greșeală a fost că din entuziasm a identificat și argumentat particularitățile nuvelei pe Baltagul lui Sadoveanu.
O eroare prin raportare la dogmă, desigur. Cu toate că a identificat corect elementele de specific și le-a prezentat argumentat, într-o expunere coerentă, nu a primit niciun punct. Adică zero.
Adunat cu punctajele de la celelalte subiecte, a ieșit 6.65, nemodificată după contestație. Nota care ar trebui să reflecte, desigur, competențele la limba română…
Consecința este simplă: o medie de bac de 8.60 (cu celelalte note peste 9.50), o ratare pentru mai multe facultăți unde nota la română sau cea de bacalaureat are pondere mare.
Eu nu am găsit soluții. Copilul a fost cel care a decis că singura șansă este să studieze un altă țară, unde nota de bacalaureat la română nu contează…La anul, desigur, pentru că anul acesta nu se mai poate.
Atâta amar și dezamăgire față de un sistem orb și incorect
Aveți dreptate d.le profesor. Elevii s-au obișnuit să învețe, strict, ce e recomandat. Restul nu.i interesează. Ceea ce e extrem de nociv. N.o să vă audă nimeni în condițiile în care se vehiculează desființarea ex. de bacalaureat, nu reformarea lui…
sunt profesor de istorie și ne confruntăm cu ceva similar..
De ce nu se face gramatică după clasa a IX-a? Este mult mai importantă decât învățarea unor comentarii!
Articolul + comentariile , toate având cate un strop de adevar !
Incep cu domnul profesor de Limba si Literatura Romana si ii spun ca cititul nu poate fi rezumat doar la aceasta sunt mii probabil zeci de mi de carti tehnice etc cel putin la fel de interesante precum cele de literatura ! ( Nimeni nu va ficapabil vreodata sa stie totul , iar aceasta nu este un lucru rau !)
Pentru domnul “Parinte” cei menționați de dumneavoastră sunt “autori” nu “romane” , si numarul de opere la care se rezumă pregatirea pentru bacalaureat este mult mai mare de 5 !
In legatura cu specializarea care “pare ” se alege prea repede, asa pare insa din pacate nu poti face performanță intr-un domeniu daca nu incepi de la o varsta foarte frageda , lumea in care traim ne obligă sa incepem chiar mai devreme fiind ca este intr-o continua competitie !
In legatura cu părinții care decid de multe ori in locul copiilor , majoritatea o fac fara sa isi dea seama din teama ca nu va reusi copilul in viata sau ca va fi privit cumva de societate daca nu alege un domeniu unde sa castige multi bani , ceea ce nu e chiar departe de adevar !
In final adevarul este ca in timpul vietii toti invatam permanent atat cat putem si in final speram sa le putem oferii copiilor nostrii cel putin cunoștințele care le avem noi pentru a merge mai departe!
Ce ”performanță” e de așteptat de la copii care fac un profil de filologie la 14 ani? Hai să fim serioși. Sau cei care termină mate-info la 18 ani – de ce nu merg direct în programare? Poate pentru că n-au cunoștințele necesare, ÎNCĂ?
În România învățământul preuniversitar e obligatoriu, 13 ani trebuie să treacă prin școală. Ce se lipește de ei e discutabil. Unii NU pot și NU vor să facă față profilului de liceu ales de părinți, în ideea ca elevul să aibă o profesie bănoasă. De aia înfig un copil cu simț artistic în liceul real sau trimit un copil căruia îi plac științele la filo, că ”să ia bacul cu notă mare, vede el după aia ce face”. De asta avem industria super-dezvoltată a meditațiilor, mulți NU se descurcă pe unde-au fost aruncați de computer la cererea părinților.
Dar noi mergem ca orbeții înainte, strivind toate aspirațiile copiilor în numele bunăstării materiale (pe care nici așa nu o obțin mulți… ca întotdeauna, bunăstarea materială e dată în special de sprijinul părinților, dacă au avut norocul să se nască într-o familie înstărită și mai ales de sistemul PCR, oricum ne-am preface că nu.) Foarte, foarte puțini răzbat prin forțe proprii, și luptând mult mai mult decât cei favorizați de soartă.
Să continuăm însă să mergem în ritm alert spre prăpastie, ”pregătind” roboței pentru ”piața muncii”, roboței care nu se mai adaptează la nimic o dată scoși din colțișorul lor de specializare… Că o să fie bine. /s
Bucurați-vă români din tara cu familiile acolo că nu trebuie sa vă câștigați existența în străinătate!
in Germania, de exemplu, se cere separarea copilașilor încă din clasa a 4 a când se trece la ei printre un an de bacalaureat de școală primară în care în funcție de mediile obținute la 3 materii: Germana, Matematica, Științele naturii se împart copilașii in 3 tipuri de școli: Mittelschule ( un fel de școli industriale care după clasa 9 a trimit copiii în câmpul muncii, fară șansa de a studia mai departe) , RealSchule( care pregătesc copilașii pentru meserii in așa fel încât după clasa 10 a să înceapă un stagiu profesional) și Gymnasium ( care e clasica scoala din Romania dupa clasa 5 a, unde copii au sansa de a ajunge la un bacalaureat si facultate). Încă o societate pe caste că în Germania, că urmare nu cred că există în România, dar daca ne mai plângem mult și copiem sistemul german/occidental acolo se va ajunge!
Să lămurim câteva aspecte:
1. în primul rând, am aflat că este vorba despre șase, respectiv șapte romane (Rebreanu, Sadoveanu, Petrescu, Călinescu, Preda, romanul experienței + de după 1980-profil umanist), cărora li se adaugă și alte tipuri de scriere (povestire, nuvelă, memorialistică, alte tipuri de texte nonficționale etc). Adică examenul nu constă numai în cele 5 romane.
2. în general, nu elevii de la „socio umane” dau la Medicină, ci aceia de la specializarea Științe ale naturii
3. nu am înțeles generalizarea pripită la adresa tuturor profesorilor (există vreo cercetare despre acel efect „catastrofal”?). Pot doar bănui ca domnul profesor a încercat să le vorbească elevilor de clasa a IX-a despre bacalaureat și a constatat efectul „catastrofal”. Altminteri, de unde concluzia aceasta? Dar vă pot spune că acest efect nu s-a manifestat în cazul propriului copil, deși li s-a vorbit despre bac de la început. Și aceasta pentru că, la ore, au desfășurat tot felul de activități care să-i determine să deschidă niște cărți.
Elevii citesc. Poate nu ce am citit noi, dar citesc. Profesorul ar trebui să identifice interesele lor de lectură și, de acolo, să construiască. Nu scrie nicăieri că trebuie insistat asupra cărților de ficțiune. Un elev este pasionat de istorie? Recomandă-i o carte care să valorifice istoria, sunt atâtea. etc.
Cred că trebuie citit cu mai multă rezervă acest gen de afirmații, mai ales când ele reprezintă opinii, nu informații.
În sfârșit o spune cineva, cu subiect și predicat. Elevii și părinții vor să le fie servită o formulă de succes și aruncă departe tot ce ”nu contează” pentru examenul final.
Elevii nu vin la liceu pentru a-și continua formarea culturii generale, ei vin ca să obțină o diplomă și să ”scape” de școală. Orice e ”în plus” față de minimul necesar e respins, e o corvoadă să învețe orice la celelalte discipline (care nu-s de examen), auzim non-stop leit-motivul: LA CE ÎMI TREBUIE MIE AIA? – pe care-l repetă și societatea. La ce le trebuie lor matematică, română, biologie, fizică, desen, muzică, istorie – o să afle de pe Google!!
Vin vremuri crunte, în care ignoranța va fi motiv de mândrie, și refuzul de a se educa, în context formal sau informal, va fi titlu de glorie pentru cei care sunt ”viitorul” țării.
Sistemul este conceput defectuos. Ar trebui să se înceapă cu dezvoltarea unor abilități de bază pentru toți elevii de liceu, urmând ca apoi să se diferențieze în funcție de profil. De ce ar trebui să studiez literatură dacă sunt elev la mate-info? Nu îmi folosește la nimic. Este important să știu să vorbesc corect și să pot raționa. Elevii de la profilul uman să se ocupe de literatură, eu vreau să excelez în domeniile specifice profilului meu, iar restul materiilor să fie de bază, fără accent pe ele. Această idee de a face de toate este o absurditate, pentru că ajungi să nu mai fii bun la nimic. Nu ai o direcție clară pentru facultate deoarece nu te-ai specializat pe niciun obiect de studiu.
Specializarea e făcută prea devreme. La 14-15 ani mulți nu știu ce li se potrivește și ce domeniu ar vrea să studieze până la urmă. Foarte mulți dintre cei care merg la filologie merg pentru că e mai ușor la bacalaureat, nu pentru că le place literatura. Și mult prea mulți dintre cei care ajung la mate-info ajung acolo pentru că (încă) sunt clasele cu cele mai mari medii de admitere, iar părinții au impresia că asta înseamnă că și educația făcută la un astfel de profil e neapărat mai bună decât oricare alta.
Iar adevărul e că, așa cum sunt structurate acum profilurile, de la real te poți duce efectiv oriunde, la orice facultate (inclusiv de uman), dar dacă vii de la filologie e cam mult de recuperat de unul singur dacă te-ai răzgândit și vrei la ceva facultate de științe/tehnică.
Sistemul e conceput în așa fel încât elevul să se dezvolte în toate domeniile, la nivel preuniversitar, până-și găsește calea. Specializarea propriu-zisă trebuie făcută la nivel universitar și/sau post-liceal. Sigur că ni s-a băgat pe gât de zeci de ani ideea că școala trebuie să pregătească elevul pentru muncă – NU, școala oferă cultură generală, puțină cultură de specialitate (mai ales la tehnologic), iar super-specializarea trebuie făcută la facultate. Pentru cei care nu vor decât o meserie, există școlile profesionale (iar în trecut au existat școli de arte și meserii). Chiar asta era ideea – să nu se streseze cu prea multă cultură generală cei care vor efectiv să învețe bazele unei meserii și atât.
Cei care vor să aibă o profesie în care să facă și carieră, nu doar un loc de muncă, au nevoie de studii superioare, obligatoriu, caz în care liceul și specializarea (dacă există) nici nu mai contează decât ca sursă de diplomă necesară pentru a te înscrie la facultatea dorită.
Ce vreau să spun este că părinții aleg în 90% din cazuri pentru copiii lor, care au prea puțin de ales când trec la liceu. Mulți nu-și găsesc locul unde nimeresc, iar unii nici nu fac față. A super-specializa profilurile înseamnă a-i ține captivi în specializarea aleasă, indiferent că au alte interese decât ale părinților… Direcția către facultate nu trebuie dată de școală/liceu, măcar atât ar trebui să fie lăsat la alegerea elevilor. Până la 18-19 ani deja ar trebui să aibă o oarecare idee ce vor să facă în viață.
Școala a fost gândită pe principii bune, cu interesele elevului în centru, dar s-a tot tăiat de ici, de colo, s-au schimbat unele părți care n-ar fi trebuit atinse și au fost adăugate aberații, până când, în prezent, nici n-avem un ideal educațional definit în legea educației. Nu știm ce vrem de la ei, dar știm că ”altceva”. Ce? Nimeni nu știe. De aceea sistemul întreg se duce în toate direcțiile de-odată.
Părerea mea: școala trebuie să se întoarcă la principiul construirii omului universal și adaptabil la orice situație nouă. Să lăsăm specializările pentru (mult) mai târziu, pentru că cineva care are o bază în toate domeniile se adaptează repede la orice schimbare în viață, iar cineva care e specializat într-un domeniu prea devreme e închistat în acel domeniu și foarte greu se va mai schimba. Ori, vedem cu toții că lumea e în foarte rapidă schimbare, mai mult decât în oricare altă perioadă istorică.