Elevii de clasele a XII-a / a XIII-a care au început de luni să susțină probele de evaluare a competențelor de comunicare în limba română – Bacalaureat 2025 au primit texte fie literare, fie de lege sau din regulamente (Statutul elevului, ROFUIP), ori interviuri, potrivit unui set de subiecte obținut de Edupedu.ro.
- Subiectele, biletele și baremele de la probele orale de Bacalaureat și de la Competențe digitale și de Limbi străine sunt ținute sub lacăt de ani de zile de Ministerul Educației. Instituția nu le-a publicat niciodată din 2017 cel puțin.
Printre ele se numără fragmente din legea educației Deca-Iohannis (legea 198/2023), un interviu luat de profesoara Carmen Mușat de la Facultatea de Litere a Universității din București, un interviu cu scriitorul Florin Bican, un fragment de text publicat de editorul Sever Voinescu în Dilema ș.a.m.d..
Edupedu.ro redă mai jos în articol setul de 25 de subiecte date elevilor luni, 27 ianuarie, la proba de evaluare a competențelor – limba română BAC 2025, cu precizarea că unele texte suport pot fi în varianta mai scurtă decât cea de pe biletul primit. În aceste locuri, am semnalat ca atare.
Bacalaureat 2025 a început luni cu proba de evaluare a competențelor lingvistice – la limba română și limba maternă. Elevii de clasa a XII-a care încă nu sunt absolvenți de liceu primesc calificative în funcție de punctajele acordate de profesori în borderou și trec cu condiția să se prezinte. Cu alte cuvinte, elevii nu pot „pica” probele de competențe decât dacă nu se prezintă, iar absența la ele nu le permite să participe la examenele scrise din vară.
Examenul național de bacalaureat 2025
Proba A – Sesiunea iunie
Biletul nr. 1
Citește textul cu voce tare.
„Art. 13
(1) Elevii care obțin rezultate remarcabile în activitatea lor educațională școlară și extrașcolară pot primi următoarele recompense:
a) evidențiere în fața clasei și/sau în fața colegilor din unitatea de învățământ sau în fața consiliului profesoral;
b) comunicare verbală sau scrisă adresată părinților/reprezentanților legali, cu menționarea rezultatelor deosebite pentru care elevul este evidențiat;
c) burse de merit și de excelență olimpică I și II, după caz, sau alte recompense materiale acordate de stat, de agenți economici, de sponsori, de parteneri sau de autorități publice locale sau județene/ale municipiului București, conform prevederilor în vigoare;
d) premii, diplome, medalii;
e) recomandare pentru a beneficia, cu prioritate, de excursii sau tabere de profil din țară și din străinătate;
f) premiul de onoare al unității de învățământ preuniversitar.
(2) Performanțele elevilor la concursuri, la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele inter/transdisciplinare, la olimpiadele de creație științifico-artistică și la olimpiadele/campionate sportive se recompensează financiar, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.
Statutul elevului
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre importanța recompensării rezultatelor deosebite ale elevilor? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 2
Citește textul cu voce tare.
„Art. 106
(4) Utilizarea unui telefon mobil sau a oricărui alt echipament de comunicații electronice de către un elev este interzisă pe perioada desfășurării cursurilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial, inclusiv în timpul activităților educaționale care se desfășoară în afara unităților de învățământ, cu excepția utilizării acestora în scop educativ sau în spațiile autorizate explicit de regulamentul intern al unității de învățământ.
(5) În învățământul liceal, regulamentul intern al unității de învățământ poate interzice folosirea de către un elev a dispozitivelor menționate la alin. (4) în întreaga sau doar o parte din incinta unității de învățământ, precum și în timpul activităților care se desfășoară în afara acesteia.
(7) Nerespectarea prevederilor alin. (4) și (5) poate duce la preluarea echipamentului de către personalul unității de învățământ în vederea predării, după caz, către părinții/tutorii legali ai beneficiarilor primari minori sau elevi, conform regulamentului intern al unității de învățământ”.
Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre necesitatea stabilirii unor reguli în activitatea școlară? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 3
Citește textul cu voce tare.
„CAPITOLUL III – Drepturile consumatorului
Art. 27
Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le aducă atingere drepturilor și intereselor legitime;
b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor;
c) de a avea acces la piețe care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiți în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor;
e) de a se organiza în asociații de consumatori, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor;
f) de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive;
g) de a nu li se interzice de către un operator economic să obțină un beneficiu prevăzut în mod expres de lege”.
Legea 296/2004 privind Codul consumului
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre necesitatea cunoașterii drepturilor consumatorului? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 4
Citește textul cu voce tare.
„Încă din decembrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni, în Centrul Istoric al Bucureștiului (str. Lipscani nr. 84-90) se poate vedea expoziția „Universul lui Salvador Dalí”. Expoziția conține 170 de obiecte de artă ale marelui suprarealist. Este însă o expoziție care ne arată o parte mai puțin cunoscută, poate, a operei sale: sculptură, obiecte din bronz și sticlă, bijuterii, dar și desene și ilustrații de carte. Veți recunoaște imediat imaginile iconice ale lumii daliniene, ceasurile topindu-se, siluetele feminine, sertarele și cârjele, melcii – dar le veți vedea declinate în alt gen de limbaj, în alt gen de substanță, în altă expresie. Acest Dalí genial, capabil să-și pună talentul în indiferent ce materie, este cu adevărat copleșitor.
Și spre deosebire de multe dintre pânzele lui, care copleșesc (și) prin dimensiuni, exponatele de la ARCUB nu sunt neapărat mari, nu sunt strivitoare, multe dintre ele sunt chiar miniaturale, dar produc vizitatorului aceleași emoții, aceeași uimire, aceeași încântare. Un spectacol al uneia dintre cele mai luxuriante imaginații pe care Dumnezeu a pus-o vreodată într-un om! Modul în care Dalí se potrivește cu Bucureștiul este, iarăși, o descoperire pentru oricine știe, cât de cât, ceva despre arta acestui veritabil prinț al suprarealismului. […] Aș spune că, prin plasarea acestei expoziții atât de speciale la ARCUB – Hanul Gabroveni, Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunându-le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist”.
Sever Voinescu, „Dalí la București”, în Dilema Veche, nr. 1036, 15-21 februarie 2024
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre interesul tinerilor pentru artă? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 5
Citește textul cu voce tare.
„De regulă, cărțile au o structură clar definită, fixată în spațiul finit al paginilor care le compun. Cititorul nu întâmpină bariere în cadrul lecturii, iar ritmul acesteia este controlat de autor. Finalul poveștii este de regulă unic și, odată publicată, povestea nu suferă modificări. Singura competență necesară pentru a accesa textul este cititul. Aceste lucruri nu sunt valide atunci când vorbim despre jocuri.
Timpul petrecut în lumea ficțională a jocului este flexibil. De exemplu, în jocurile de tip open world, jucătorul nu este scos din lumea jocului la finalul poveștii, ci este liber să o exploreze oricând. Referitor tot la durata unui joc, aceasta mai poate fi afectată și de posibilitatea producătorilor de a fixa bariere în calea jucătorilor pentru ca aceștia să nu poată parcurge întregul joc într-un timp prea scurt. Non-liniaritatea poveștilor din jocuri și experiența jucătorilor depinde de modul acestora de a juca, iar posibilitatea ca avatarul lor să moară și să revină la viață afectează modul în care jucătorul percepe povestea.
[…] Spre deosebire de cărți, jocul se termină atunci când condițiile pentru victorie sunt îndeplinite și acest final poate căpăta multiple versiuni dependente de alegerile anterioare ale jucătorului. În ceea ce privește competențele, abilități diferite sunt necesare în funcție de tipul de joc ales.Sarcina de a scrie povești pentru jocuri nu e ușoară, dar satisfacțiile sunt pe măsura efortului depus. Renunțarea la controlul auctorial deplin în favoarea celorlalți membri ai echipei, rezolvarea problemei ritmului acțiunii și adaptarea poveștii la platforma pe care este redată sunt doar câteva dintre elementele care fac din acest tip de scriitură un adevărat exercițiu diplomatic. Cei care acceptă aceste constrângeri au însă șansa de a vedea cum lumea pe care au construit-o prinde viață pe ecran”.
Daria Condor, „Ce înseamnă să scrii povești pentru jocuri video?”, în Echinox, nr. 2/2020, 26 iunie 2020
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre interesul adolescenților pentru jocurile video? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 6
Citește textul cu voce tare.
„Turcia este o țară care fascinează prin diversitatea sa culturală, istorică și naturală. Situată la intersecția dintre Europa și Asia, această națiune oferă un amestec unic de influențe istorice și tradiții, cu o istorie ce se întinde pe mii de ani. De la vechile orașe imperiale până la peisajele naturale uimitoare, Turcia este un tărâm de legendă, unde trecutul se îmbină armonios cu prezentul.
Când ne gândim la Turcia, ne vin în minte destinații celebre precum Istanbul, Antalya sau Cappadocia, care atrag turiști din întreaga lume datorită peisajelor pitorești și bogăției culturale. Totuși, dincolo de litoralul Mării Egee și al Mediteranei, de orașele subterane sau de stâncile stranii, se află o parte mai puțin cunoscută a acestei țări fascinante, plină de mistere neexplorate. De-a lungul mileniilor, teritoriul Turciei de astăzi, punte între Orient și Occident, a fost leagănul multora dintre marile civilizații. Perșii, macedonenii, sasanizii, romanii, grecii, bizantinii, selgiucizii, otomanii și alții au lăsat în urma lor o serie de comori al căror mister nu a fost dezlegat pe deplin nici până acum.
Van, spre exemplu, este un oraș important în regiunea Anatoliei de Est, cunoscut pentru bogăția sa istorică și naturală. Cu deschidere la cel mai mare bazin închis din Anatolia, Lacul Van cunoscut și sub denumirea de Marea Van, orașul se bucură de o moștenire culturală de aproape șapte milenii. Orașul a servit drept capitală a Regatului Urartu, cunoscută sub numele de Tushpa, timp de secole.
[…] O excursie pe aceste tărâmuri îți oferă șansa de a te bucura de o atmosferă culturală profundă, de a savura preparate delicioase, în special micul-dejun recunoscut la nivel mondial, și de a descoperi o istorie ce fascinează”.Daciana Mitrache, „Van, capitala milenară de pe tărâm turcesc”, Adevarul.ro
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul excursiilor în dezvoltarea orizontului cultural? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 7
Citește textul cu voce tare.
„– Sunteți scriitor, traducător, dar și comentator sportiv. Cum se împacă fotbalul cu literatura?
Foarte bine. De altfel, sunt multe exemple care pot confirma această logodnă dintre fotbal și literatură. Trebuie să fii încleiat în prejudecăți, ca să crezi că ori alegi fotbalul, ori literatura. Sigur că nu le poți face pe amândouă la fel de bine. Dar poate să îți placă să scrii și să te uiți la meciuri. Poate să îți placă să joci fotbal și să citești. Nu este nimic incompatibil între cele două. Există suficiente exemple de scriitori care au fost pasionați de fotbal sau care au jucat fotbal. Albert Camus, de exemplu, a fost portar. […] Și Nicolae Manolescu a scris despre sport. La fel și Fănuș Neagu sau Eugen Barbu. Prin urmare, nu este nicio incompatibilitate între scris și sport în general.
– Se mai poate juca fotbal și se mai poate scrie literatură, într-o lume nebună ca a noastră?
Să știți că sunt lumi mai nebune decât lumea noastră. Dacă mă gândesc numai la spațiul asiatic, de pildă, nu aș spune că noi suntem niște năpăstuiți. Doamne ferește! Da, se poate juca fotbal și se poate scrie literatură. Prima condiție este libertatea. Or, noi suntem în libertate. A, că mustăcim, cârcotim, criticăm, da, dar astea fac parte tot din instrumentarul libertății. Avem libertatea să criticăm și o facem din ce în ce mai dezinvolt. Și nu cred că există mari primejdii care să amenințe scrisul sau sportul.
Sigur, se citește mai puțin decât înainte, interesul pentru carte e mai mic. […] Cartea pe suport de hârtie, cum o știm noi, e posibil să dispară, da, pentru că asta e legea firii. Nu în timpul vieții noastre, dar la un moment dat, peste nu știu câte zeci sau sute de ani, nu va mai exista cartea, dar o să existe carte electronică. Important este să se păstreze cititul ca atitudine și ca formă de achiziție a informației. Că se va citi de pe un Kindle sau de pe nu știu ce gadget, asta contează prea puțin”.
Gabriela Lupu, „Interviu cu Radu Paraschivescu”, Formula AS
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre importanța libertății de exprimare? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 8
Citește textul cu voce tare.
„Cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) organizat la Iași, în perioada 23-27 octombrie, a reunit peste 30.000 de spectatori la cele 140 de evenimente. Sute de invitați din țară și din străinătate au luat parte la întâlniri tematice, dezbateri, concerte, expoziții și mese rotunde.
În ultima seară a festivalului, Institutul Cultural Român a acordat Premiul pentru cea mai bună traducere a unei cărți din limba română în 2023. Distincțiile au fost câștigate de Bruno Mazzoni pentru traducerea în italiană a volumului de versuri Variațiuni pe o temă dată de Ana Blandiana și de Steinar Lone pentru traducerea în norvegiană a romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu. Premiul Liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2023 i-a revenit lui Adrian G. Romila pentru romanul Acasă, departe (Editura Polirom).
[…]”Andreea Popa, „FILIT, bilanț final 2024 – 30.000 spectatori, 140 evenimente”, Ziarul de Iași
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici formale/de conținut.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre interesul tinerilor pentru evenimentele culturale? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 9
Citește textul cu voce tare.
„București, marți, 30 iunie 1915
Scumpa mea Fanny,
Am fost foarte îngrijorat toată ziua de ieri din pricina ta. Primisem telegrama laconică și așteptam scrisoarea și scrisoarea nu venea. Nu știam ce-i cu tine. În sfârșit, azi la 11 a.m. am primit și m-am mai liniștit puțin. Puțin. Degeaba, nu mă pot liniști de tot. Mi se pare mereu că ești în primejdie, că mă amenință ceva din partea ta. Știu eu ce-i asta? M-am prostit, m-am zăpăcit, dar am veșnic îndoieli care mă rod și mă dor. Poate că nu-mi dau bine seama ce am și am ceva.
Mi-a făcut mai rău întâlnirea noastră de o zi. Începusem să mă obișnuiesc puțin cu lipsa ta. Acum dorul s-a mărit și mă frământă mai mult. N-aș fi crezut niciodată să sufăr atâta. Nu mai știu ce să fac. N-am un pic de răbdare și nici nu pot să lucrez. Mereu cu gândul la tine și cu vedenii stupide. Eu care consideram gelozia o stupiditate fără seamăn, iată-mă mâncat și prăpădit în ghearele ei… Dar totuși n-am ce face. Stau și aștept și mă zvârcolesc. Și văd că te iubesc prea mult. M-ai robit prea mult. Fii cuminte, fii bună, fii credincioasă, fii așa cum crezi tu că trebuie să fii. Aș fi un mare nenorocit dacă m-aș înșela.
[…]Situația nu e tocmai înfloritoare. Eu n-am putut să isprăvesc încă traducerea. Poate pe mâine s-o dau gata și poate sâmbătă să mă văd cu bani, din care aș mai vrea să dau o raită pe la tine…
[…] Joi trec pe la Banca Națională. Măcar de-aș scăpa odată și de greutățile astea, că prea m-au plictisit. Dar acum, Fănicule scump și iubit, isprăvesc. Trebuie să mă apuc de traducere, s-o dau gata până mâine seară.
Te sărut mult și cu dor. Să fii cuminte, căci eu te pup mereu în gând.
Cu dragoste multă și mare,
Liviu”
Întrebări:
- a) Ce se poate deduce din text despre emițătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenții)?
b) Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre importanța exprimării sentimentelor? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 10
Citește textul cu voce tare.
„Camera în care mă trezesc e salonul. Din mobila de altădată au rămas doar scaunele tapițate cu mătase și două fotolii la fel. Altădată erau îmbrăcate în huse. Divanul pe care lenevesc acum, aproape până la ora prânzului, nu exista, iar eu nu aveam voie să lenevesc. În locul pianului stătea altădată pianina; pe ea, aceleași fotografii de oameni bătrâni, bunicii mei, pe care nu i-am văzut niciodată, și un copil gol, întins pe o blană, fratele meu, pe care nu l-am cunoscut nicicând.
Deși mobila a rămas aceeași, ca și cele mai multe tablouri – unul reprezintă garoafe și e iscălit Marie, altul, margarete, e semnat Eugenia, o Veneție fadă, pe care, într-un colț, scrie oblic: „Souvenir de la pension, Rodica” – și eu, pe vremea când eram un adevărat pui de chinezoaică, înțepenită într-un costum național oltenesc – totuși, odaia asta nu mai seamănă deloc cu salonul de odinioară, când doamnele cu voaletele ridicate numai până sub nas, atât cât să poată băga în gură lingurița de dulceață, mă întrebau: „Ilinca, spune tu frumos, cum te cheamă?” sau „Pe cine iubești tu mai mult, Ilinca, pe mama sau pe tata?”
[…]”Cella Serghi, „Pânza de păianjen”
Întrebări:
- a) Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b) Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c) Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre capacitatea fotografiilor de a învia trecutul? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 11
Citește textul cu voce tare.
„Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” a revenit anul acesta Gabrielei Melinescu. […] De 30 de ani, Gabriela Melinescu trăiește în Suedia, mereu cu gândul la România și la literatura română.
Trecerea sa prin vremuri a fost surprinsă în Jurnal suedez, din care au apărut până acum trei volume la Editura Polirom. În Suedia, a publicat cinci volume de poezie și nouă volume de proză. Pentru romanul Acasă printre străini, apărut în 2003, a primit Premiul „De Nio” și Premiul Academiei suedeze. Interviul cu Gabriela Melinescu l-am realizat la București, într-o friguroasă după-amiază de ianuarie.
Cum a fost la Botoșani și la Ipotești?
A fost minunat. Nu fusesem niciodată acolo și a fost o surpriză să văd orașul înzăpezit și locurile în care a trăit Eminescu. Oamenii sunt extraordinar de calzi, de primitori.
Ce ați spus după ce v-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”?
Am improvizat un text la care mă gândisem multă vreme. Am vorbit despre faptul că sunt foarte onorată că am luat un premiu cu numele poetului Mihai Eminescu. Pe urmă am spus că în măsura în care el este în noi și noi suntem în el, cum el trăiește în noi încă din copilărie. Eu, prima oară, i-am auzit versurile de la mama mea, care cânta Ce te legeni, codrule. Iar tatăl meu cânta Pe lângă plopii fără soț, inversând cuvintele, spunând „Pe lângă soții fără plop”. […] Pentru mine, poezia lui Eminescu este o sursă eternă de inspirație. La Botoșani, după ce Cezar Ivănescu mi-a înmânat premiul, am spus că Eminescu iubea ca să înțeleagă și înțelegea ca să iubească. Verbele acestea sunt foarte apropiate: a iubi și a înțelege. Și eu, în toată viața mea, am început să iubesc, iar scopul dragostei mele a fost să înțeleg. […]
Aveți publicate trei volume intitulate Jurnal suedez, care acoperă perioada 1976-1996. De ce scrieți jurnal?
Jurnalul l-am început de foarte mult timp, în Suedia, pe vremea când soțul meu, René Coeckelberghs trăia încă. Prin Jurnal suedez doream să fixez viața mea de acolo, care a fost plină de luptă. Îmi notam anumite întâmplări, dar nu voiam să-l public. Eu am scris Jurnal suedez numai în limba română, doream să nu uit limba română, mă încăpățânam să scriu în limba română”.
Ovidiu Șimonca, Un om nu poate fi înfrânt ușor, interviu cu Gabriela Melinescu, în Observator cultural nr. 305/26.01.2006
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici formale/de conținut.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre oferirea premiilor ca modalitate de apreciere a valorii? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 12
Citește textul cu voce tare.
„Eram puțini studenți în an, opt sau zece, iar multe dintre examene erau probe individuale, nu neapărat roluri într-o piesă în care să jucăm cu toții. Profesor la clasa de actorie era marele Mihai Popescu, actor care făcuse studii în Germania și în Anglia. Era un om de un mare rafinament. Când intra în Institut, era primul care saluta, scoțându-și pălăria, indiferent de rangul persoanei pe care o întâlnea. El mi-a confirmat ideea că oamenii, cu cât sunt mai de valoare, cu atât sunt mai modești. Țin minte că, în calitate de pedagog, era foarte exigent. Când se întâmpla să întârzie vreun student la oră, nu-i făcea niciodată observație, dar nici nu lucra cu el. Era un mod de a-i transmite, prin tăcere, că această meserie impune o maximă seriozitate și că nu se poate face oricum, cu jumătăți de măsură.
Cât despre colegi, am fost foarte legată sufletește de unii dintre ei. Când, închizând ochii, mi-l amintesc pe Amza [Pellea], îl văd pe scările institutului, sărind câte trei trepte și salutând-o pe portăreasă. Ca student și, apoi, ca actor, avea, în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce se poate numi har. Aproape că aș putea spune că Institutul nici nu avea cum să-i mai cizeleze talentul: el era născut să fie actor. Stăteam tot timpul cu gura căscată când interpreta ceva. […] Dar el nu numai că avea un farmec inegalabil, un har al spontaneității, al improvizației pline de naturalețe, intrând cu trup și suflet în rol și făcând ca acestea să pară că sunt cu totul parte din natura lui, ci avea și un caracter deosebit, o morală de nezdruncinat; nu era omul care să facă compromisuri. […] Iar Draga [Olteanu Matei] era o nebunie! Și ea era maestră în improvizație. Lipsea însă de la foarte multe cursuri și chiar de la examene. Cu toate astea, cunoscându-i talentul, profesorii erau cei care se țineau după ea, de teamă să nu o piardă ca actriță. Avea un umor cu totul extraordinar. Te tăvăleai de râs când intra în pielea unui personaj. Odată și-a pus un șal și a interpretat spontan Chirița; fără teamă, fără emoții. În timp, după cum se știe, aceasta a devenit rolul său emblematic.
Au fost talente mari între studenții din anul nostru”.
Genoveva Preda, Sertarul cu amintiri
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre importanța cultivării talentelor? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 13
Citește textul cu voce tare.
„Ce poate fi mai frumos decât să fii copil, să visezi cu ochii deschiși lumi pe care adulții nu le înțeleg și nu și le pot închipui, să le simți textura, mirosul, foșnetul, gustul, nuanțele, să le măsori folosind unități de măsură numai de tine știute? În ochii unui copil, timpul nu se măsoară în ani, anotimpuri, luni, săptămâni, zile, ore, minute sau secunde, ci în emoții, în intensitatea acestora. Miresmele copilăriei nu reprezintă altceva decât emoțiile trăite, o reacție afectivă în fața experienței existențiale a clipei.
Copilăria mea a fost înconjurată de miresme care de care mai ademenitoare: cea a portocalelor de Crăciun, cea a bibliotecii în care tata adăuga cu un entuziasm molipsitor, în fiecare lună, cărțile nou apărute în librării, cea a păpușilor textile cusute de mama, cea a serilor de iarnă, în care bunica depăna fire de toate culorile, tricotă sau croșeta, iar eu, fascinată, o ascultam șoptindu-mi povești, cea a pernei sub care se odihnea o crenguță de busuioc, deasupra căreia tot bunica mă învățase să fac cruci, după ce rosteam Înger, îngerașul și aripi largi, ocrotitoare, mă înveleau, cea a blăniței cățelușei negre, alături de care mă furișam prin iarba până la brâu, ca să culeg steluțe și flori de cicoare și, urmărind mișcarea și formele norilor, construiam personaje și întâmplări, cea a turtei pe care le făceam din pământ și din frunze și pe care le ornam migălos cu pietricele și semințe de mei, cea a colțului de casă pe care îmi imaginam că îl ronțăi ca pe o acadea de zahăr ars, cea a dudelor din pomul de la marginea cimitirului […]. Și câte și mai câte de miresme…
Dar, mai mult decât orice mireasmă pe care ar fi putut să o poarte, copilăria mea a purtat mireasma mâinilor bunicii materne, Leonora, a mâinilor care m-au legănat, m-au mângâiat, mi-au împletit părul, mi-au îmblânzit lacrimile, m-au îmbrățișat când am venit pe lume și au continuat să o facă, până când greutatea țărânii le-a țintuit. Dacă m-aș putea întoarce în timp, pentru a alege o singură mireasmă a copilăriei, categoric, pe aceasta aș lua-o cu mine”.
Flavia Adam, Copilăria miroase a mâinile bunicii,
www.romaniailiterara.com, nr. 1/2024
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul experiențelor din copilărie în dezvoltarea personală? Motivează-ți răspunsul.
Am extras textul din documentul pe care l-ai încărcat. Iată conținutul acestuia:
Biletul nr. 14
Citește textul cu voce tare.
„Atât în documentarul Alexandrinele, cât și în filmul Exerciții de îmbrățișare (Vaje v objemu), vă interesează acele evenimente care pot spune o poveste: povești adevărate despre oameni adevărați și relațiile dintre aceștia. Faceți film pentru a înțelege umanitatea sau pentru a comunica o realitate interioară?
Cred că pentru modul în care fac film este important faptul că am fost actor. Este important pentru un regizor să înțeleagă această „graniță” atunci când filmează, să înțeleagă că este mai greu să fii în fața camerei, chiar dacă în același timp trebuie să organizeze o mulțime de lucruri și să vadă toate ramificațiile. Acesta este un prim aspect. La a doua parte a întrebării nu știu exact cum să răspund, deoarece tot timpul încerc să fac asta, să spun o poveste. Ceea ce am învățat până acum este că nu vei putea construi o poveste dacă aceasta îți este complet exterioară, dacă nu există o implicare, o pasiune pentru aceasta, dacă nu îți place cu adevărat subiectul. Dacă nu ești îndrăgostit de poveste, nu există nicio șansă de a face filmul.
Nu există imaginea.
De fapt, nu există energie. Dacă vrei să faci un film, ai nevoie de foarte multă energie. Și poți avea multă energie dacă tu crezi cu adevărat în poveste. Acest lucru este valabil atât în ceea ce privește partea de producție, dar și în tot ceea ce înseamnă să faci un film. Fiindcă filmarea este o activitate foarte artificială. Gândiți-vă că mergeți să filmați pe stradă și că puneți în scenă un spectacol care nu s-a întâmplat vreodată, care este greu să se întâmple la acea oră, în acea zi de filmare. […] Deci filmatul este un proces extraordinar de artificial și de asta ai nevoie de multă energie ca să crezi în ceea ce faci. Totul este împotriva ta, nu numai vremea, totul. Câteodată, se întâmplă ca actorii să nu te creadă, le explici, dar nu te cred. Atunci când filmezi, se întâmplă ca membrii echipei să fie surprinși. Îți spun: „nu am înțeles scena în acest mod”. Câteodată ești foarte singur în ceea ce faci și de aceea este foarte important să crezi în filmul tău. De aceea cred că orice film este un portret al regizorului”.
Carmen Mușat, „Orice film este un portret al regizorului”,
interviu cu Metod Pevec, www.observatorcultural.ro, nr. 674/2013
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre contribuția filmelor la cunoașterea lumii? Motivează-ți răspunsul.
Am extras textul din documentul pe care l-ai încărcat. Iată conținutul acestuia:
Biletul nr. 15
Citește textul cu voce tare.
„Când aproape totul ne e atât de la îndemână și de accesibil, atât de ușor de obținut, uneori doar din câteva tastări, ce dorințe, ce doruri să mai avem? Tehnologia și inteligența artificială ne-au schimbat și ne schimbă continuu viața, încât mulți dintre noi nici nu mai știm cum s-o trăim. Suntem în urma propriilor vieți, ce au luat o viteză cu care greu mai ținem pasul. Dar cu ficțiunea îl mai ținem? Ne mai ajută literatura să ne racordăm la schimbările permanente din jurul nostru, sau nu-i pasă de ele ori nu știe cum să-o facă? Mai e cititul modul cel mai subtil și eficient de evadare din cotidianul ca un vertij? Dar n-are chiar literatura nevoie de aliați, în contextul în care viteza i-a fost inamic nu doar acum, ci dintotdeauna?
Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara este, de peste un deceniu, un aliat declarat și activ al artei scrisului și cititului. Între 23 și 25 octombrie, odată cu cea de-a XIII-a ediție a FILTM, încercăm să identificăm, la serile de dezbateri și lecturi, din întrebările publicului și răspunsurile invitaților, din cărțile mai noi ori mai de demult apărute, care sunt noii aliați ai literaturii și ce putere au ei, cât și ce știu să facă. Palatul Baroc din Timișoara va fi, timp de trei zile, epicentrul literaturii din Vestul României. Vino la acest eveniment ce aduce laolaltă scriitori și cărți de primă mână, de la nume consacrate, până la tineri în plină afirmare”.
Robert Șerban, FILTM la ediția a XIII-a,
www.revistorizont.ro, septembrie 2024
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul lecturii în lumea de azi? Motivează-ți răspunsul.
Am extras textul din documentul pe care l-ai încărcat. Iată conținutul acestuia:
Biletul nr. 16
Citește textul cu voce tare.
„Când a ajuns în România în 1866, Principele Carol nu prea a avut parte nici de casa, nici de masa pe care poate le-ar fi așteptat și care ar fi fost pe măsura statutului său. […]
După un drum de opt ore cu trăsura și altul de două ore cu pluta pe Jiu, Principele Carol a ajuns la Craiova, unde a fost primit cu multă căldură, dar cu o masă cu bucate înghețate de frigul nopții, așa cum chiar el menționează în memoriile sale. Când a ajuns la București, la casa Golescu, în schimb, situația culinară a fost una corespunzătoare contextului. Principele a participat la un prânz elegant în salonul cel mare.
Carol I nu era un vreun gurmand, dimpotrivă, câteodată nu prea făcea față spectacolelor culinare tipic românești la care participa în diferitele vizite prin țară. Consevent și riguros, și-a păstrat timp de 30 de ani bucătarul-șef, pe cunoscutul Papa Gilet, patronul restaurantului Frascatti de pe Calea Victoriei. Tot cu fidelitate își respecta și programul de mese. Lua micul-dejun după plimbarea de dimineață, totul până în ora 10:30, apoi la 13 urma prânzul, la 17 ceaiul, iar la 20 avea loc cina, uneori și cu oaspeți invitați. La ora 23 se dădea stingerea la palat.
Menținem registrul militar (și culinar) și ajungem la armată, una dintre cele mai importante preocupări ale Principelui Carol, un militar veritabil la rându-i. Pentru a înlesni colaborarea dintre ofițeri și soldați, nivelul ierarhic a introdus masa comună pentru ofițeri. El însuși obișnuia să stea la masă împreună cu aceștia și se declara încântat „de buna dispoziție, de tactul și ținuta militarășească”. […]
La desert, alegerea indiscutabilă era Grigore Capșa, prăjiturile lui fiind nelipsite de pe masa lui Carol I, care în 1869 l-a desemnat pe cofetar furnizor al Curții Princiare, iar în 1900 i-a oferit ordinul „Coroana României” în grad de Comandor.
O prăjitură Carol I (rețetă creată de Grigore Capșa la inaugurarea Canalului Porțile de Fier ale Dunării) ar fi binevenită, dar nu mai face parte din oferta cofetăriei.
Este binevenită și o Joffre. De dragul istoriei. Care continuă”.
Mihaela Simina, Regele Carol I, bucătăria și armata,
în www.dilemaveche.ro, 8 februarie-14 februarie 2024
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul respectării unui program în desfășurarea activităților zilnice? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 17
Citește textul cu voce tare.
„25 iunie 1933
Biet scumpul meu jurnal, l-am abandonat de 15 zile. Când iau azi caietul în mână, am senzația că l-am abandonat de foarte multă vreme și, văzând data, am fost fericită că nu e mult de atunci. Aveam parcă o remușcare, remușcarea pe care o resimți când, absorbit de diferite ocupații, uiți de o persoană scumpă ție.
Ce am făcut în aceste 15 zile?
De toate și nimic. De toate. Pentru că am dat examenele mele pentru clasa a V-a și le-am luat destul de bine. Notele mele nu sunt excepționale, și totuși sunt clasificată prima. (În țara orbilor, chiorii sunt regi.) Mărturisesc că nu m-aș fi așteptat la o astfel de performanță. Închipuiți-vă că în preziua fiecărui examen luam în mână o carte nouă – nici măcar citită – și iată-mă depășind elevi care învățaseră tot anul. Nu că mă laud, dar trebuie să recunoașteți că lauda n-ar fi deplasată pentru o atare performanță, fără exagerare, uimitoare. Mama Marietei mă privea consternată. Fiica ei tocis e tot anul degeaba. Dacă am fost mulțumită că am ieșit întâia e numai ca să-i văd mutrișoara. Pot spune că m-am amuzat copios văzându-i mutra, deși făceam pe nevinovata.
Dar totodată pot spune că n-am făcut nimic în aceste 15 zile, pentru că examenele și toate emoțiile legate de ele nu contează în ochii mei mai mult decât nimic. Toate astea-s pentru mine un instrument necesar sau fapte ce trebuie săvârșite pentru a atinge momentul în care aș putea face ceva ce-mi stă pe inimă. Dar până atunci e încă drum lung. Trebuie să mă gândesc la prezent. Ei bine, prezentul nu e deloc faimos. Și totuși…
Am rămas singură câteva zile. Doream de mult așa ceva. Toată dimineața de azi am fost exuberantă. Am gustat din plin libertatea după care tânjesc de mult. Iată, în fine pot acum să mănânc când și cât vreau, să beau la fel, să ies când vreau, fără să dau socoteală, să merg unde vreau. N-am făcut mai nimic din toate astea, dar faptul că eram liberă să le fac după pofta inimii era ca și cum le-aș fi făcut. Mi-am pierdut timpul gândindu-mă cu voluptate la toată această bucurie”.
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit. 1932-1947
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat.
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre obiceiul de a scrie un jurnal? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 18
Citește textul cu voce tare.
„„Duminică, 10 mai. Monica mare succes cu compoziția Mama”, nota E. Lovinescu în Agende, în 1935, încadrând momentul, ca întotdeauna când venea vorba despre Monica, într-un chenar. Portretul făcut mamei are un ton înalt, sobru, matur, cu atenție pe detalii, vădind un real talent și, deopotrivă, o mare iubire. Textul va fi publicat în Dimineața Copiilor, însoțit de o frumoasă fotografie a fetiței la 12 ani.
Încă de mică e mereu înconjurată de scriitorii care veneau la cenaclul Sburătorul. Cu toții se întrec să o răsfețe, îi aduc cadouri, păpuși, rochițe, icoane, o pisică tocmai din Egipt, o scot la plimbare cu automobilul, cu barca în parc, o duc la teatru și la balet, îi dedică poezii în albumul aniversar. […]
Dacă la început e intrigată de interesul tatălui ei pentru cei care invadau casa duminicile și, ca să se răzbune, se joacă cu mingea, lovind chiar în peretele salonului unde se desfășura ședința, încet-încet pătrunde și ea în acest spațiu al cuvintelor.
Fetița așteaptă cu nerăbdare duminicile când casa se umple de acele ființe ciudate, numite scriitori. Îi place să intre în jocul de-a cenaclul. Îl exersează cu copiii de vârsta ei, dar preferă să fie primită în jocul celor mari. După o vreme, are voie să ia loc în fotoliul cititorului, un adevărat tron împărătesc. Așa cum mărturisea într-o cronică radiofonică din 1962, ziua de duminică era de fapt sărbătoarea cenaclului, care se ținea mai întâi în Salonul din Câmpineanu 40, iar mai apoi în apartamentul din bulevardul Elisabeta.
Din copilărie, duminicile mele însemnau acest Cenaclu în care pătrundeam, mai întâi neautorizată și cu pași timizi, căutând paradoxal, dar nu totdeauna fără succes, camarazi de joc printre toți acei oameni care, la rândul lor, mi se părea că se joacă de-a ceva la care mi-ar fi plăcut și mie să particip, dar nimeni nu-mi explica regulile. Apoi, pe măsură ce creșteam, pierdeam sentimentul sfielii pentru a-l descoperi pe acela al familiarității și îndrăzneam să-mi iau locul printre ei. Așa se face că azi unele opere ale literaturii moderne se confundă pentru mine cu amintirea copilăriei. […]
La „falnicii ani douăzeci” lumea avea să-și schimbe cu totul cursul. Deja din 1943, odată cu moartea tatălui, tăvălugul istoriei va fi necruțător”.
Cristina Cioabă, Monica Lovinescu: o viață, o voce, un destin. Album centenar
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul modelelor din copilărie în formarea personalității? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 19
Citește textul cu voce tare.
„Cea mai recentă carte a dumneavoastră – Și v-am spus povestea așa (Editura Arthur), care tocmai s-a lansat la Librăria Bastilia, este o colecție de basme clasice românești „aduse la zi“, repovestite într-un mod inedit și cu mult umor, de către caii năzdrăvani, de obicei personaje de plan doi, care însoțesc eroii în aventurile lor. Ce basme ați ales și pe ce criterii?
Am ales basmele cu caii cei mai ofertanți – cai cu personalități pitorești și contribuții remarcabile la coagularea narațiunii – al căror discurs avea o amprentă stilistică suficient de bine definită pentru a putea fi trecută la persoana întâi. Astfel, am rechiziționat caii din două basme culte, Povestea lui Harap-Alb (Ion Creangă), și Făt-Frumos din lacrimă (Mihai Eminescu), pe care le-am împletit cu patru basme culese de Petre Ispirescu – Voinicul cel fără de tată, Făt-Frumos cu părul de aur, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Aleodor Împărat, ultimul aducând în scenă un erou pedestru, care își va dobândi calul năzdrăvan abia la final, plătindu-l, shakesperian, cu un regat.
În ce măsură este o carte pentru copii? Dar pentru… ceilalți?
Alison Lurie, în cartea sa Don’t Tell the Grown-Ups: The Subversive Power of Children’s Literature (Little, Brown, 1988), sugerează că adevărata literatură pentru copii trebuie să fie subversivă – și să le întoarcă lumea adulților pe – unde-o prinde cu ocaua mică – să-i expună criticile slăbiciunile. În măsura în care Și v-am spus povestea așa reușește să facă acest lucru, este o carte pentru copii.
Într-un comentariu de pe blogul lui Răzvan Van Firescu, am citit o observație asupra cărții mele, la care subscriu întrutotul: „M-a surprins tonul autorului, care nu scrie nici pentru copii, nici pentru adulți. Scriitura sa nu se adresează unei vârste în mod special și, îmi pare, poate fi accesibilă oricărui cititor, indiferent de e în ciclul primar sau tocmai ce a împlinit 30 de ani.” Sper din tot sufletul că este o carte „accesibilă oricărui cititor”, accesibilitatea ei traducându-se însă diferit în funcție de vârstă. Cred că la fiecare vârstă avem acces la un palier diferit al oricărei cărți, care ne devine inaccesibil odată ce depășim vârsta. În concluzie, toate cărțile sunt – sau pot fi – pentru copii, atunci când le citesc copiii”.
Avem nevoie de povești ca de un cal de nădejde la un drum lung și primejdios, interviu cu Florin Bican, în www.dilemaveche.ro, nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre preferințele literare ale tinerilor de azi? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 20
Citește textul cu voce tare.
„CAPITOLUL IV
Transferul beneficiarilor primari
Art. 137
Beneficiarii primari ai educației au dreptul să se transfere de la o unitate de învățământ la alta, de la o formațiune de studiu la alta, de la un profil la altul și de la o filieră la alta, în condițiile stabilite de prevederile legii și ale prezentului regulament și ale regulamentului de organizare și funcționare a unității de învățământ la care se face transferul.
Art. 139
(1) În învățământul antepreșcolar/preșcolar, primar, gimnazial, învățământul liceal, postliceal, precum și în învățământul preuniversitar tehnologic în sistem dual, elevii se pot transfera de la o grupă/formațiune de studiu la alta, în aceeași unitate de învățământ, sau de la o unitate de învățământ la alta, cu încadrarea în numărul maxim de beneficiari primari ai educației pe formațiune de studiu și în limita cifrei de școlarizare aprobate/repartizate de ISJ/ISMB.
(2) În învățământul preuniversitar tehnologic în sistem dual, transferul beneficiarilor primari de la o grupă/formațiune de studiu la alta, în aceeași unitate de învățământ, sau de la o unitate de învățământ la alta, se face și prin consultarea operatorului economic, partener al unității de învățământ la care se solicită transferul.
(3) În situații excepționale, bine motivate, în care transferul nu se poate face cu încadrarea în numărul maxim de beneficiari primari ai educației la grupă/formațiunea de studiu, ISJ/ISMB poate aproba depășirea efectivului maxim cu cel mult 2 beneficiari peste efectivul maxim, pe baza justificării din partea consiliului de administrație al unității de învățământ. Pentru situațiile excepționale în care se solicită depășirea cu peste 2 beneficiari primari a numărului maxim de antepreșcolari/preșcolari/elevi la grupă/formațiunea de studiu, aprobarea va fi dată de Ministerul Educației, conform metodologiei în vigoare”.
Regulament-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre dreptul elevilor de a se transfera? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 21
Citește textul cu voce tare.
„Capitolul III Obiectul dreptului de autor
Art. 7.
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, fotogramele peliculelor cinematografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Art. 8.
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate sau nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale”.
Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre importanța protejării drepturilor de autor? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 22
Citește textul cu voce tare.
Art. 28
„(1) Inserarea spoturilor publicitare, inclusiv a celor autopromoționale sau de teleshopping, se poate face numai între programe. Dacă se respectă condițiile prevăzute la alin. (4)-(7), spoturile de publicitate sau de teleshopping pot fi inserate și în timpul unui program, astfel încât:
a) integritatea și valoarea programului respectiv să nu fie prejudiciate, ținându-se seama de pauzele firești ale acestuia și de durata și natura lui;
b) drepturile de autor să nu fie prejudiciate. […]
(3) În cadrul programelor alcătuite din părți autonome sau în cadrul difuzării unor competiții sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care conțin pauze, spoturile de publicitate și teleshopping pot fi introduse doar între părți sau în pauze.
(4) Difuzarea programelor de știri și a operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu excepția serialelor, foiletoanelor și a documentarelor, poate fi întreruptă de publicitate televizată și/sau de spoturi de teleshopping o singură dată în timpul unei durate programate de cel puțin 30 de minute.
(5) Difuzarea programelor pentru copii poate fi întreruptă de publicitate televizată o singură dată în timpul unei durate programate de cel puțin 30 de minute, cu condiția ca durata prevăzută a programului să depășească 30 de minute.
(6) Este interzisă difuzarea de teleshopping în timpul programelor pentru copii, precum și inserarea de publicitate televizată sau de teleshopping în timpul difuzării oficierii unui serviciu religios”.
(Legea audiovizualului)
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului identificat, cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre modul în care publicitatea influențează opțiunile publicului? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 23
Citește textul cu voce tare.
„Cum, prietene? Nu-ți mai aduci aminte de moș Procor? și de alte umbre ciudate, care au trecut prin viața noastră, după ce am intrat în bălțile Dunării, în Țara de dincolo de negură? Nu se poate să fi uitat minunile acelei călătorii în Deltă!
Am rătăcit amândoi multe zile, prin colțoanele necunoscute ale stuhului și-ale fluviului. Eram în tovărășia unui prieten distins, care acum nu mai este, subț ocrotirea lui și-ntr-un vaporaș harnic și curat. Cum am ieșit în lungul Dunării, printre luncile cele mari de sălcii, care se închinau lin la suflarea vântului, am înțeles că intrăm în altă viață, ori într-un basm. […]
În plaurul plutitor, adică în pământul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante și tot ce se adună și preface moartea, – o viață nouă și înfrigurată fremăta. Plante necunoscute scânteiau în soare. Lejnicoarele albastre se cățărau spre pămătufurile stuhului. Liane felurite se amestecau alcătuind draperii. Într-o luncă de tamarix, înflorită la cerul, cântau într-un amurg privighetorile. În adâncul umbrei, în dosul acestui strălucit decor, mile de păsări și de animale trăiau o viață neînfrânată. Și sub ele, în ape fierbinte și-n mâlul cald, altă viață a gângăniilor fără număr, fără sfârșit, multipla și fabuloasă, izvorâtă din veșnicie. Pajura țipa sus în cer, unde curge râul cel mare al vânturilor. Mai aproape de noi pluteau și valsau lebedele și cormoranii. Lopătarii albi se înșiru pe deasupra trestiilor. Din scorburii bătrâne de sălcii tresăreau egrete grațioase – ca niște bucăți de zăpadă înaripată. Și rațele, și gâștele, și bâtlanji, și cocorii, și becațele și pescărușii de felurite neamuri… Și oameni bizari cu care aveam raporturi, din alt neam și-altă zodie, ne vorbeau nu numai de felurimile de pești ale gărlilor și bălților, ci și de animale ale plăvilor: lupi și mistreț, vidră și nurcă. Iar urechile noastre ascultau povestiri și mai ciudate decât aceea a lui Calinuc, pe care l-au mâncat lupii. – întâmplare de altminteri mai adevărată decât toate adevărurile. Poposind sub revărsarea argintie a unei sălcii, stând amândoi cap lângă cap, am văzut gângănii înotătoare îmbrăcate în crustă cafenie tivita cu roș, alungindu-se într-o rază de soare printre alte gângănii, puzderie de nenumărate forme. Și-am auzit și broaștele care au cântat oamenilor din locuințele lacustre. Și trecând pe lângă un ostrov, am văzut o livadă de gutăi, în care atârnau fructe mari de aur ca-n poveste. Debarcând în loc singuratic, departe de oamenii lumii noastre, am dat peste acel moș Procor, pe care se pare că l-ai uitat”.
Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre dorința omului de a se refugia în natură? Motivează-ți răspunsul.
Am extras textul din imagine. Iată conținutul:
Biletul nr. 24
Citește textul cu voce tare.
„Casa avea subsol și parter și o fâșie de curte asfaltată cu poartă de fier împletit spre stradă și în fund cu grădiniță. Zugrăvită de curând galben-cenușiu, culoare despre care Rosmarin aflase de la un arhitect prieten că e mai durabilă și rezistă bine la intemperii, se deosebea de celelalte clădiri din Strada Transilvaniei prin fațada încărcată abundent cu ornamente de gips. Ferestrele subsolului, deopotrivă de late cu cele de la parter, dar numai pe jumătate de înalte aproape atingând nivelul trotuarului cu marginile de jos, trecătorii curioși ar fi putut observa ce se petrece înlăuntru dacă doamna Rosmarin n-ar fi avut grijă să tapeteze geamurile interioare cu hârtie imitând sticla lăptoasă.
Dintre camerele subsolului, amândouă la stradă, una era a bunicii, iar cealaltă sufrageria de toate zilele pe care Mircea și Liana o porecliseră în derâdere „living room”, fiindcă de fapt familia mai mult aici își trăia traiul: aici mâncau, afară de când aveau musafiri străini, aici se odihneau și taifăsuiau și plănuiau toată ziua, în jurul bătrânei mese rotunde cu vreo duzină de scaune ieftine vopsite roșu sânger. Bătrânul Rosmarin aici își făcea siesta după amiezele, cel puțin o oră, pe divanul din colț, după ușă, care a fost patul lui Mircea înainte de a-și fi luat garsoniera în oraș și mai era și acum când se întâmpla, destul de rar, să mai doarmă acasă. Baremii doamna Rosmarin, gospodină renumită de harnică și de energică, numai aici se simte cu adevărat în largul ei, alături de bucătăria mare, luminoasă unde este loc destul și pentru culcușul servitoarei Tinca. Iese din sufragerie în gangul larg cât holul de deasupra și iată în dreapta bucătăria cu ușa veșnic închisă, ca să nu se împrăștie în toată casa mirosul de mâncăruri, iar în față pivnița, împărțită în compartimente anume pentru lemne și legume”.
Liviu Rebreanu, Jar
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic, narativ etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre modul în care o casă oglindește personalitatea celor care o locuiesc? Motivează-ți răspunsul.
Biletul nr. 25
Citește textul cu voce tare.
Miercuri, 19 martie 1930, Cairo
„Această dimineață a fost consacrată Muzeului egiptean, unde sunt comori extraordinare, copleșitoare și mai interesante pentru că am văzut întâi templele și mormintele, ceea ce ne-a permis să ne însușim treptat istoria veche a Egiptului. Asta face toate statuile din muzeu mult mai pline de viață și semnificație. Una din cele mai minunate e (un personaj) șezând, din granit negru. În spatele capului, cu aripi țepene întinse, e un vultur care pare să-l protejeze și în același timp formează o parte din haina sa de mărgele, într-adevăr, o piesă de statură magnifică. Dar am văzut atâtea, o multitudine de revelații ale istoriei ne-au trecut prin fața ochilor încât e aproape imposibil să le notez pe toate aici. Apoi e greu să le înțelegi fiindcă dintre toate aceste comori, perfect conservate, au între o mie și cinci mii de ani.
E de la sine înțeles că ne-am apropiat de celebrele comori ale lui Tutankamon cu respect, amestecat cu teamă și uimire. Sunt absolut incredibile, izbesc curiozitatea și mă gândesc chiar la extazul ce trebuie să-l fi cuprins pe săpătorii și arheologii atenți care au petrecut atâția ani săpând morminte goale ca să găsească această uimitoare colecție de comori pe care totdeauna și le-au imaginat, dar nu le-au văzut niciodată decât cu ochii minții. Te cuprinde o emoție profundă când privești mănușile, evantaiul, scăunelul folosit când era copil, la fel sandalele de copil, afară de cele mai mari din anii târzii – fără a mai pomeni incredibila cantitate de bijuterii găsită între straturile de fâșii cu care a fost înfășat la mumificare, cutia solidă de aur a mumiei, bustul de aur, trăsura, armele, tronul”.
Regina Maria a României, Însemnări zilnice 1930
Întrebări:
- Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul citat:
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul acestui mesaj (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Argumentează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat? - Care este opinia ta despre rolul călătoriilor în viața tinerilor? Motivează-ți răspunsul.
R.P.
Redacția
Andrei Popa
