Azi e echinocțiul de primăvară. „Anotimpurile se formează datorită apropierii de Soare a Pământului”, asta învață copiii de clasa a IV-a din două manuale, aprobate și publicate de Ministerul Educației pe manuale.edu.ro

Anotimpurile se formează datorită apropierii sau depărtării de Soare a Pământului, potrivit celor două manuale de Științele Naturii pentru clasa a IV-a, ambele ale aceleiași edituri, dar scrise de autori diferiți, manuale care sunt aprobate și încă publicate pe pagina oficiale a Ministerului Educației, manuale-edu.ro, la doi ani de când Edupedu.ro a semnalat eroarea științifică.

Pe 25 septembrie 2019 Edupedu.ro semnala că în două din cele trei manuale de Științele naturii pentru clasa a IV-a, destinate elevilor cu vârste de 10 ani, apare explicația falsă potrivit căreia mişcarea de revoluţie a Pământului, adică de rotaţie în jurul Soarelui, şi implicit depărtarea sau apropierea planetei de Soare determină formarea anotimpurilor. Informaţia este falsă, a declarat la vremea respectivă, pentru Edupedu.ro Adrian Şonka, astronom la Observatorul Astronomic din Bucureşti: “înclinarea axei Pământului este cea care duce la formarea anotimpurilor”, a explicat acesta.

Cu toate acestea, la un an și jumătate de la acel moment, informația încă apare în varianta tipărită a manualelor și în varianta digitală a acestora.

Concret, manualul de Ştiinţe ale Naturii pentru clasa a IV-a al Editurii Aramis, aprobat de Ministerul Educaţiei și scris de autorii Dumitra Radu şi Mihaela-Ada Radu, le spune copiilor că mişcarea Pământului în jurul Soarelui determină formarea anotimpurilor. Explicaţiile sunt însoţite de mai multe informaţii în sprijinul acestei teorii. Iată pasajul din manual, pagina 11:

“Pământul face o rotație completă și în jurul Soarelui în 365 de zile și 6 ore, adică un an. Mișcarea Pământului în jurul Soarelui se desfășoară pe o orbită ovală, ceea ce face ca, în unele perioade ale anului, Pământul să fie mai aproape de Soare (vara), iar în alte perioade să fie mai departe (iarna). În perioadele de trecere între iarnă și vară și între vară și iarnă se formează celelalte anotimpuri (primăvara, respectiv toamna). În zona în care se află țara noastră, vremea suferă modificări în funcție de fiecare anotimp. Astfel, iarna temperaturile sunt foarte scăzute deoarece Pământul, fiind la o distanță mai mare de Soare, nu mai poate primi căldură suficientă.”

În varianta digitală a acestui manual a fost adăugat un clip video care contrazice explicațiile din text și care expune corect formarea anotimpurilor.

”De ce avem anotimpuri? Multă lume ar spune că anotimpurile se datorează distanței dintre Pământ și Soare, vara pământul fiind mai aproape, iar iarna mai departe. Dar atunci de ce este mereu cald la ecuator și mereu frig la poli? Și de ce când în emisfera nordică este iarnă, în cea sudică este vară și invers?
Răspunsul nu are legătură cu orbita Pământului. Pământul se află la periheliu, adică punctul când este cel mai aproape de Soare, la începutul lunii ianuarie, tocmai în plină iarnă. La fel, Pământul este cel mai cald în iulie, când se află cel mai departe de soare. Ceea ce determină anotimpurile este înclinația planetei, nu distanța față de Soare. Pământul se învârte în jurul unei axe, iar aceasta este înclinată la 23° față de planul la care orbitează planeta. Asta înseamnă că în orice moment o emisferă a Pământului este mai înclinată spre Soare și primește mai multă lumină și căldură, în timp ce pe partea cealaltă vremea devine friguroasă și întunecată. Ecuatorul, fiind la mijlocul planetei, primește mereu aceeași cantitate de căldură și de lumină și de aceea acolo este mereu cald. În același timp, polii planetei se află la unghiuri în care lumina Soarelui nu mai atinge solul, ci trece pur și simplu prin atmosferă fără a încălzi.”

În fotografia dinaintea acestei explicaţii din manual se poate observa chiar contrariul celor spuse în text şi în explicaţia alăturată ilustraţiei, anume că atunci când Pământul este la cea mai mică depărtare de Soare, în emisfera nordică (deci şi în România) este iarnă, nu vară. Aşa că ipoteza autorilor este contrazisă de ilustraţia pusă în acelaşi manual.

Situaţia se repetă, dar fără prea multe explicaţii, şi în manualul al doilea de Ştiinţe ale Naturii pentru clasa a IV-a, al aceleiaşi edituri, pentru care autori sunt Tudora Piţilă şi Cleopatra Mihailescu. De această dată la pagina 53, la lecţia despre Mişcările Pământului scrie următoarele:

“Mișcarea Pământului în jurul Soarelui are loc în 365 de zile sau în 366 de zile în anul bisect și se numește mișcare de revoluție (figura 2). Pentru că Pământul are o formă sferică, are loc o încălzire inegală a suprafeței Pământului. Formarea zonelor diferite de căldură și formarea anotimpurilor, zilele și nopțile care sunt inegale, toate sunt consecințe ale mișcării de revoluție. Cele patru anotimpuri sunt determinate de patru momente ale mișcării de revoluție a Pământului:
• 21 martie – echinocțiul de primăvară; ziua este egală cu noaptea (figura 3);
• 21 iunie – solstițiul de vară; este ziua cea mai lungă (figura 4);
• 23 septembrie – echinocțiul de toamnă; ziua este egală cu noaptea;
• 22 decembrie – solstițiul de iarnă; este noaptea cea mai lungă.”

Manualele sunt în continuare publicate pe manuale.edu.ro:

Potrivit celor ce la NASA, Agenţia Spaţială Americană, formarea anotimpurilor este pusă exclusiv pe seama înclinaţiei Pământului, a axei sale.

“Axa înclinată a Pâmântului provoacă anotimpurile. În timpul anului diferitele părţi ale planetei primesc razele diferit pe suprafaţa lor. Astfel că atunci când Polul Nord se înclină spre Soare, este vară în Emisfera Nordică. Iar când Polul Sud este înclinat spre Soare, este iarnă în Emisfera Nordică.

“Mulţi oameni cred că Pământul este mai aproape de Soare vara şi de-asta e mai cald şi viceversa, cred că dacă Pâmântul e mai departe de Soare, atunci e iarnă. Deşi ideea pare să aibă sens, nu este corectă”, scriu cei de la NASA.

• Vezi aici ce spunea directoarea Editurii Aramis despre această eroare științifică din manuale

Pe 20 martie este echinocțiul de primăvară:

„După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23°27′.

La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă ți valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.

Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.

Evident, descrierea de mai sus este valabilă doar pentru latitudinile nordice ale Terrei. În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar in cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni”, potrivit Observatorului Astronomic București.

Foto: Manualul de Stiinte ale naturii, clasa a IV-a, ed. Aramis, 2016