“Atacul fără precedent la reglementările privind etica în cercetare realizat de CCR este perfect și circular” – critici dure ale președintelui Consiliului Național de Etică, Dacian Dragoș, după motivarea deciziei Curții Constituționale privind retragerea titlurilor de doctor / “Etica în cercetare rămâne fără acces efectiv la justiție!”

“Este evident ca CCR modifică efectiv Constituția” prin afirmații pe care le face în motivația deciziei sale din iunie, potrivit căreia titlul de doctor poate fi retras doar dacă “nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice”, iar în același timp Curtea “încalcă flagrant art. 21 din Constituție”, privind accesul liber la justiție, crede Dacian Dragoș, președintele Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice. Acesta a transmis Edupedu.ro un punct de vedere după ce în Monitorul Oficial a apărut decizia completă a Curții Constituționale din iunie, punct de vedere dur, în care el apreciază că ““atacul fără precedent la reglementările privind etica în cercetare realizat de CCR este perfect și circular”.

“În momentul de față, ordinul de ministru de acordare a titlului de doctor nu mai poate fi anulat pe nicio cale!“, scrie președintele CNECSDTI.

Dacian Dragoș, care este și președintele comisiei de etică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și care a obținut doctoratul în drept administrativ în 2002, invocă un “abuz săvârșit de CCR” prin “plasarea principiului irevocabilității actelor administrative intrate in circuitul civil la nivel de principiu constituțional, deși el este consacrat doar in lege”.

• Motivarea Curții Constituționale arată că un titlu de doctor, intrat în circuit civil și care a produs efecte juridice, poate fi “desființat” prin anulare, care poate fi făcută doar prin instanță judecătorească, deoarece “nu poate lua forma revocării dispuse de instanța emitentă”. Pe de altă parte, aceeași motivare – publicată pe 24 august în Monitorul Oficial – susține că anularea sau desființarea titlului sau diplomei poate fi realizată doar pentru chestiuni ce țin de legalitatea procedurilor de atribuire, nu din cauze ce țin de o “reapreciere” a fondului științific al tezei – detalii

Dacian Dragoș explică în ce constă, în opinia sa, caracterul circular al atacului la reglementările eticii în cercetare:

• “a. În etapa 1, afirmă că CNATDCU nu mai poate analiza teza iar ministerul nu o mai poate revoca deoarece a intrat în circuitul civil (…) și că doar instanța mai rămâne competentă să facă aceasta analiză
• b. În etapa 2, susține că nici instanța nu poate analiza etica cercetării pentru ca este o re-analizare științifică a tezei. Și închide cercul. 
• În aceste condiții, un domeniu foarte important al politicii de cercetare, etica în cercetare rămâne fără acces efectiv la justiție! Instanțele sunt legate de mâini și de picioare când vine vorba de sancționarea plagiatului.”

Punctul de vedere al lui Dacian Dragoș transmis Edupedu.ro, integral:

“Decizia CCR este aberantă din mai multe puncte de vedere:

1. Instanța de judecată nu reanalizează fondul științific al tezei de doctorat, ci se pronunță pe chestiuni de legalitate – originalitatea lucrării este o chestiune de legalitate a acesteia deoarece este impusă de art.143 și sancționată conform art. 170 din Legea 1/2011: 

a. Art. 143 (4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora. 

b. Art.170 (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor. 

2. Se face o confuzie între reanalizarea științifică a tezei si constatarea fraudei in cercetare, cea din urma fiind o operațiune simplă, pe care o poate face orice persoană, de comparare a unor texte similare care nu au fost citate corespunzător, ci însușite de autorul tezei. Nu trebuie sa fii specialist în domeniul unei teze de doctorat ca sa identifici plagiatul. 

3. Din această perspectivă, verificarea realizată de instanță nu este cu nimic diferită de verificarea respectării altor etape procedurale: existența referatelor de specialitate, lipsa conflictului de interese, existența susținerii publice în termen, etc. 

4. In acest context, nu văd de ce se interzice, fără drept de apel – pentru că, nu-i așa, deciziile CCR nu pot fi atacate – instanțelor judecătorești să exercite o prerogativă legală legitimă. 

5. Decizia CCR are două componente: prima este imposibilitatea revocării unui act administrativ de către inițiator dacă acesta a intrat în circuitul civil. 

a. Aici abuzul săvârșit de CCR este plasarea principiului irevocabilității actelor administrative intrate in circuitul civil la nivel de principiu constituțional, deși el este consacrat doar în lege – Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, lege cu caracter general in domeniul atacării actelor administrative – și nu in Constituție! 

b. Nu ține seama Curtea constituțională de principiul conform căruia prin legi speciale se poate deroga de la legile generale, ori procedura de sancționare a fraudei în cercetare este o procedură specială, consacrată tot prin lege organică, Legea 1/2011, care este ulterioară Legii generale 554/2004 și de la care poate deroga. 

c. Prin urmare, regula conform căreia actele intrate în circuitul civil nu pot fi revocate este prevăzută în Legea contenciosului administrativ, însă  Legea 1/2011 derogă de la aceasta prin atribuirea competenței Ministerului Educației de a retrage titlul de doctor, atunci când condiția de legalitate reprezentată de lipsa originalității lucrării este constatată de un organ desemnat de Minister, cum este cazul CNATDCU.

6. A doua componentă este confuzia voită între (a) atribuția CNATDCU de a „valida” teza de doctorat, când analiza este atât științifică, cât și a legalității, incluzând lipsa fraudei, etapă derulată înainte de emiterea titlului de doctor; și (b) analiza efectuată ca urmare a unei sesizări privind etica în cercetare (plagiatul), caz în care analiza, atât a CNATDCU cat si a instanței ulterior, este doar una formală, bazată pe compararea textului tezei cu texte din lucrări din care s-a copiat fără citare. Prin urmare nici CNATDCU și nici instanța nu intră pe fondul științific al tezei. 

7. Atacul fără precedent la reglementările privind etica in cercetare realizat de CCR este perfect si circular: 

a. În etapa 1, afirmă că CNATDCU nu mai poate analiza teza, iar ministerul nu o mai poate revoca deoarece a intrat în circuitul civil, (deși după cum am arătat nu este o analiză științifică, ci una de legalitate) și că doar instanța mai rămâne competentă să facă aceasta analiză

b. În etapa 2 , susține că nici instanța nu poate analiza etica cercetării, pentru că este o re-analizare științifică a tezei. Și închide cercul. 

8. În aceste condiții, un domeniu foarte important al politicii de cercetare, etica în cercetare, rămâne fără acces efectiv la justiție! Instanțele sunt legate de mâini si de picioare când vine vorba de sancționarea plagiatului, iar dispozițiile din Legea 206/2004 si din Legea 1/2011 privind sancționarea celei mai importante fraude în cercetare, plagiatul, devin inutile. 

9. Este evident că CCR modifică efectiv Constituția atunci când afirmă că limitele principiului revocabilității sunt de natura constituțională, deși acestea sunt doar de sorginte legală. Nu scrie niciunde în Constituție ca actele administrative intrate in circuitul civil nu mai pot fi revocate!

10. Pe de alta parte, CCR încalcă flagrant art.21 din Constituție, care prevede accesul liber la justiție (Art. 21 – Accesul liber la justiţie (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept). Este absolut aberant să existe acte administrative care sa nu poată fi contestate cu șanse efective (nu teoretice) de succes, în fața justiției! În momentul de fata, ordinul de ministru de acordare a titlului de doctor nu mai poate fi anulat pe nicio cale! El nu mai poate fi revocat după ce este comunicat destinatarului, moment în care intră în circuitul civil, și din acest moment nici instanța nu îl mai poate anula, deoarece CCR i-a interzis să se pronunțe pe aspecte de frauda în cercetare! Ori ne întrebăm retoric, ce alte ilegalități ar putea duce la anularea unui titlu de doctor? 

11. În urma acestei decizii, Romania este cel mai probabil singura țară din lume care nu va sancționa plagiatul în tezele de doctorat, dacă acesta nu este descoperit până la momentul susținerii tezei, iar prin extrapolare, nici plagiatul din alte lucrări științifice, pentru că aceasta decizie va fi invocată de toți plagiatorii. Raul făcut eticii în cercetare prin această decizie este pur și simplu dincolo de orice închipuire.”

Citește și:

DOCUMENT Curtea Constituțională motivează decizia ca titlul de doctor să poată fi retras doar dacă “nu a intrat în circuitul civil”: Anularea tezelor intrate în circuit civil poate fi făcută legal doar prin instanța judecătorească / CCR: Cele stabilite de comisia de doctorat care acordă titlul “nu pot fi reexaminate de o altă comisie”

CNATDCU, reacție dură după decizia CCR privind plagiatele: Activitatea noastră este subminată fundamental. Anularea titlului de doctor obținut de plagiator va reveni unui factor politic. De neconceput și neacceptat impostura academică

INTERVIU Dacian Dragoș, președintele Consiliului Național de Etică și al comisiei de etică de la Babeș-Bolyai, despre verificarea tezei de doctorat a ministrului Cîmpeanu: Tezele vechi nu pot fi verificate concludent prin softuri antiplagiat / “Singura rezolvare a oricăror dubii ar fi fost publicarea integrală a tezei, undeva unde oricine să o poată consulta”