Astronomii au observat cel mai masiv exemplu cunoscut al unei stele neutronice, obiect clasificat drept o “văduvă neagră” care şi-a crescut foarte mult masa după ce a înghițit cea mai mare parte din materia unei stele companion alături de care formează un sistem stelar binar, transmite vineri Reuters, potrivit Agerpres.
Cercetătorii susţin că această stea neutronică, despre care au aflat că se învârte în jurul axei proprii de 707 ori pe secundă, are masa de aproximativ 2,35 ori mai mare decât a Soarelui – fiind probabil limita maximă a masei pe care o poate avea un astfel de obiect cosmic. Dacă masa ar fi fost mai mare, în locul stelei neutronice s-ar fi format o gaură neagră.
O stea neutronică este nucleul compact al unei stele masive care a explodat ca supernovă la capătul vieţii sale stelare. Cea descrisă de cercetători este un tip de stea neutronică cu câmpuri magnetice foarte puternice, denumită pulsar, care eliberează fluxuri de radiaţii electromagnetice prin polii săi. Pe măsură ce steaua se roteşte, aceste fluxuri par să pulseze, de unde şi denumirea de pulsar, mai scrie sursa citată.
“Cu cât o stea neutronică este mai grea, cu atât mai densă este materia din interiorul său. Această stea este cea mai masivă stea neutronică cunoscută şi prezintă cea mai mare densitate a materiei din Universul observabil. Dacă ar fi fost mai grea, s-ar fi prăbuşit în sine şi ar fi format o gaură neagră, iar atunci materia din interior ar fi fost dincolo de orizontul evenimentului, ascunsă pentru totdeauna de orice observaţii posibile”, a declarat Roger Romani, director al Centrului pentru Ştiinţe Spaţiale şi Astrofizică al Universităţii Stanford, coautor al studiului despre această stea neutronică, publicat în Astrophysical Journal Letters.
“Şi cum deocamdată nu ştim cum se comportă materia la astfel de densităţi, existenţa acestei stele neutronice reprezintă o dovadă importantă a acestor extreme fizice”, a adăugat el.
Potrivit Agerpres, această stea neutronică, care se află în Calea Lactee în direcţia constelaţiei Sextantul, poartă denumirea de catalog PSR J0952-0607 şi este localizată la aproximativ 20.000 de ani lumină de Pământ, conform lui Romani. Cercetătorii au studiat această stea neutronică folosind telescopul Keck I din Hawaii.
Stelele care au masa de cel puţin 8 ori mai mare decât a Soarelui transformă hidrogenul în elemente mai grele prin procesul de fuziune termonucleară din nucleul lor. Atunci când în nucleul unei astfel de stele se acumulează o cantitate de fier de aproximativ 1,4 mase solare, steaua respectivă explodează ca supernovă, iar nucleul său devine ultradens, transformându-se într-o stea neutronică – materia pe o astfel de stea este atât de compactă, încât un vârf de linguriţă de materie cântăreşte mai mult decât Muntele Everest.
Raluca Pantazi
R.P.
