Evaluarea în domeniul educației ar trebui să fie independentă, a declarat Șerban Iosifescu, expert în educație și fost președinte al Agenției Române de Asigurare a calității în școli (ARACIP), în cadrul unei dezbateri despre Legea Învățământului Preuniversitar, organizată de Asociația „Ține de noi”. Acesta a propus înființarea unei agenții naționale de evaluare în educație, care să nu fie influențată de sfera politică. Printre alte propuneri ale acestuia se numără și fundamentarea sistemului educațional în jurul procesului de învățare, nu al elevului și introducerea unor proceduri de colectare a date mai riguroase, cu accent pe datele și evaluările de impact.
Expertul în educație a punctat, în cadrul dezbaterii, slăbiciunile sistemul de învățământ și a propus o serie de reforme, printre care se numără și înființarea unei agenții naționale independente de evaluare în educație.
„Ca sistem de evaluare, ea trebuie să fie independentă. Eu aș înființa o agenție națională independentă de evaluare în educație, care să se ocupă de toate formele de evaluare, la toate nivelurile, cu un statut similar cu cel al Consiliului Național al Audiovizualului sau Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deci cu o guvernare de tip corporativ, dar în afara influenței politicului pe cât se poate”.
În plus, acesta a explicat că este important ca sistemul educațional să fie axat nu pe elev, ci pe procesul de învățare în sine.
„N-aș fundamenta sistemul pe elev, ci pe învățare. Deci nu pe o categorie de stakeholders, ci pe o activitate, care este, de fapt, misiunea școlii. Misiunea școlii este învățarea. Cine trebuie să învețe? Toată lumea: elevul, profesorul, școala și sistemul, pe ciclul bine-cunoscut al calității: îți planifici învățarea, o realizezi, o evaluezi și o revizuiești pentru a o îmbunătăți la fiecare nivel și intercorelare.”
Esențială este și colectarea de date, procedură deficitară în România, a explicat fostul președinte al agenției care acreditează școlile.
„[N. red. O altă propunere ar fi] fundamentare pe date complexe. Aici colectarea de date este absolut esențială: date de context, de input, de proces, de output, outcome și impact, evident. La noi lipsesc aproape cu desăvârșire datele și evaluările de impact.”
Mai mult, Șerban Iosifescu a catalogat lipsa obligativității profesorilor de a folosi teste standardizate ca fiind un lucru negativ: „Nu există obligația profesorilor de a folosi teste standardizate, măcar pentru un număr limitat de elemente ale competențelor cheie, ca să ne putem compara cu rezultate de la testările PISA și așa mai departe.”
Evaluarea profesorilor este și ea deficitară, a mai atras atenția acesta: „Evaluarea profesorului este administrativă și nu de creștere, de învățare. Nu există corelații și condiționării ale acestor trei tipuri de evaluare: elevi, profesori, școli. Toată evaluarea este spre trecut și nu are vreo funcție de tip forward, de a alimenta decizia viitoare de îmbunătățire la nivel de sistem și de școală.”
Redăm explicațiile integrale ale lui Șerban Iosifescu:
Șerban Iosifescu: „Avem multe forme de evaluare, dar nu există comunicare între evaluarea curentă, făcută de profesori, și sintetizarea datelor – Evaluările Naționale sunt la clasa a II-a, a IV-a, a VI-a și examene la clasa a VIII-a și Bacalaureat, pentru că la VIII-a nu este Evaluare Națională, ci examinare. Nu există obligația centralizării, prelucrării și analizei rezultatelor, mai ales pentru a face progresul de la o etapă la alta. Nu există obligația profesorilor de a folosi teste standardizate, măcar pentru un număr limitat de elemente ale competențelor cheie, ca să ne putem compara cu rezultate de la testările PISA și așa mai departe. Ar mai fi multe de spus.
Evaluarea profesorului este administrativă și nu de creștere, de învățare. Nu există corelații și condiționării ale acestor trei tipuri de evaluare: elevi, profesori, școli. Toată evaluarea este spre trecut și nu are vreo funcție de tip forward, de a alimenta decizia viitoare de îmbunătățire la nivel de sistem și de școală.
Evaluarea de sistem este aceeași raportare anuală, fără niciun fel de urmare. Deci e practic o nebunie. Faci aceleași lucruri, dar cu altă pălărie și vrei rezultate deosebite. Propuneri: n-aș fundamenta sistemul pe elev, ci pe învățare. Deci nu pe o categorie de stakeholders, ci pe o activitate, care este, de fapt, misiunea școlii. Misiunea școlii este învățarea. Cine trebuie să învețe? Toată lumea: elevul, profesorul, școala și sistemul, pe ciclul bine-cunoscut al calității: îți planifici învățarea, o realizezi, o evaluezi și o revizuiești pentru a o îmbunătăți la fiecare nivel și intercorelare.
[N. red. O altă propunere este] fundamentare pe practici dovedite. Avem foarte multe rapoarte McKinsey din 2007-2010 și acum unul mai recent. Cercetarea științifică oferă dovezi inclusiv pentru acele elemente (…) care pot fi adoptate prin pilotare sistematică.
[N. red. O altă propunere ar fi] fundamentare pe date complexe. Aici colectarea de date este absolut esențială: date de context, de input, de proces, de output, outcome și impact, evident. La noi lipsesc aproape cu desăvârșire datele și evaluările de impact.
[N. red. O altă propunere ar fi] stabilirea clară a atribuțiilor pe cele trei niveluri: mai puține sus și mai multe jos, pentru că într-o lume fluidă numai așa merge, să ai mai multe decizii jos, unde ești mai aproape de firul ierbii. Aș spune ca principii, descentralizarea și consorțializarea, cred că este un cuvânt nou. Este vorba despre posibilitatea de alianțe și de consorții pe diverse modele și pentru rezolvarea unor probleme comune, inclusiv financiare, resurse umane, transport ș.a.m.d.
[N. red. O altă propunere este] finanțarea pe bază de granturi. Pun accent pe necesitatea păstrării unui nivel intermediar anume – că îi spunem inspectorat, că îi spunem directorat, că îi spunem altfel, acest nivel intermediar este necesar, mai ales dacă vrei să dezvolți, să crești repede performanțele sistemului de la slab la mediocru, cum îmi spune studiul McKinsey din 2010.
Ca sistem de evaluare, ea trebuie să fie independentă. Eu aș înființa o agenție națională independentă de evaluare în educație, care să se ocupă de toate formele de evaluare, la toate nivelurile, cu un statut similar cu cel al Consiliului Național al Audiovizualului sau Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deci cu o guvernare de tip corporativ, dar în afara influenței politicului pe cât se poate.
[N. red. Încă o propunere ar fi] folosirea datelor evaluării pentru finanțare și încadrare, mai mult la cei cu rezultate mai slabe, cu obligația de progres.
[N. red. Importantă este și] obligația comunicării între bazele de date de evaluare, elevi, profesori, școli și între centru și local ș.a.m.d. De unde aș începe reforma? De la sistemul de evaluare. Evaluarea are efect de backwash. Ce nu se evaluează, nu se învață, iar ce se evaluează, se învață, pentru că are potențial de a influența ce se întâmplă în amonte și în curriculum, și în pregătirea profesorului ș.a.m.d. Cum se face evaluare și ce se face cu rezultatele evaluării? Astea ar fi lucrurile cu care aș începe – cu sistemul de evaluare”.
VIDEO Dezbatere – Legea Învățământului Preuniversitar