Artistul elementelor, Olafur Eliasson: Unele sisteme școlare subestimează potențialul imaginației. Profesorul de artă ar trebui să fie în conducerea școlii, să încurajeze creativitatea și inovația

“Arta nu a fost niciodată menită să fie rezolvată și abordată și măsurată în același mod ca algebra, ca materie predată la școală”, spune, într-un interviu pentru EduPedu.ro, artistul danezo-islandez Olafur Eliasson, împlicat într-o serie de mari proiecte de artă și care, în ultima vreme, s-a concentrat pe lucrări care, înclusiv prin participarea copiilor, atrag atenția asupra aschimbărilor climatice. El afirmă că, în școală și în efortul de a atrage copiii către artă, încurajarea imaginației e vitală: “uunele sisteme școlare din prezent subestimează potențialul imaginației. De aceea, cred că fiecare școală ar trebui să aibă în mod regulat ore de artă, iar profesorul de artă ar trebui să fie în conducerea școlii, responsabil, în modele școlare depășite, cu încurajarea creativității și inovării.”

• Olafur Eliasson este un artist care s-a remarcat prin multe lucrări și instalații de artă publice, în multe capitale europene și în America de Nord, în care folosește elemente și procese ale naturii, precum lumina, mișcările aerului, temperatura. În lucrările sale, apelează la medii diverse – de la digital, la sticlă, vopseluri, apa fluviilor sau gheață polară. A predat la Universitatea de Arte din Berlin. De anul trecut este Ambasador al Bunăvoinței pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, presând pentru acțiuni de prevenire a schimbărilor climatice.

Olafur Eliasson a răspuns întrebărilor EduPedu.ro despre arta ca materie în școală, despre cum trezim apetitul copiilor pentru artă și despre artă ca mijloc de a transmite mesaje de impact – în cazul său, referitoare la schimbările climatice.

Tata mă punea să caut câte un animal în măzgăliturile pe care le făceam pe foaie

Rep.: Cum ați ajuns să iubiți arta, cine v-a ajutat să o iubiți, în copilărie? Și cum se potrivește iubirea de artă, pentru un copil, cu pretenția părinților, des întâlnită, ca el să nu depășească diversele contururi atunci când desenează sau colorează?

Olafur Eliasson: Părinții mei m-au sprijinit să devin artist, când eram mic, vorbindu-mi despre imaginație. Îmi amintesc limpede momentul când tatăl meu, la rândul său artist, mi-a dat un creion și o hârtie și mi-a spus să umplu hârtia cu măzgălituri – îmi spunea să “dansez cu mâna” pe hârtie. Apoi, ma punea să aleg un animal, să spunem o pisică, sau orice alt obiect îmi doream, apoi să îl caut prin măzgăliturile de pe foaie. Îmi promitea că o să pot să îl găsesc acolo și, dacă nu reușeam, că mi-l arată el. Problema era ce stare, ce temperament avea pisica, nu cea subiectivă legată de ce era “bine” și ce era “rău” în desen.

Rep.: La ce vârstă ați spune că este OK pentru un copil să înceapă să studieze desenul, arta cu ajutorul unui profesor, al unui instructor?

O.E.: Poate cu patru luni înainte să se nască, în pântecul mamei. Asta este una dintre recomandările pe care nu le-am încercat. Dar nu cred că am fost expus la așa ceva, totuși. Ce vreau să spun este că explorarea artistică și creativitatea există în fiecare etapă a vieții, iar daca un educator poate să vadă, în abilitățile copilului, lucrul care îi ghidează expresia artistică a copilului, este posibil să-l ajute la orice vâstă.

Să vezi motivația nu înseamnă să vezi CE face copilul, ci DE CE-ul aflat în spatele modului cum se exprimă prin artă. Cred că în momentul când copiii încep școala există deja oportunitatea interesantă de a introduce colaborarea. Colaborarea îndeamnă democratizarea calității de autor. Este o ocazie specială să vezi lucrurile la fel cum le văd copiii. [Aplicația-lucrare de artă] Earth Speakr invită pe toată lumea să învețe de la copii.

Rep.: Ați fost profesor. Cum poți să faci pe cineva – copil, tânăr sau adult – să aprecieze arta, dacă acel cineva urăște desenul sau alte moduri de expresie artistică, deoarece, să spunem, a avut în școală vreun profesor care l-a convins că ce face el e un dezastru?

O.E.: Un copil poate să opună rezistență în fața provocării adesea foarte dificile de a face legătura motrice între mișcarea mâinii și creier. Sau s-ar putea să îi lipsească răbdarea necesară, desenatul putând fi o acțiune destul de lentă. Dar e binecunoscut că folosind întruchiparea – să muți atenția copilului dinspre cap spre conștientizarea fizică – este o sursă mult mai bună de motivare și inspirație, poate și de imaginație pentru copil.

Arta nu a fost niciodată menită să fie rezolvată și abordată și măsurată în același mod ca algebra, ca materie predată la școală. Arta a fost concepută să inspire, este conectată fundamental la trupurile noastre, deorece a avea o experiență legată de artă nu este niciodată doar un exercițiu intelectual. Poate ajungi să-ți dai seama că algebra și arta împărtășesc un spațiul al abstractizării și să-ți pui întrebări despre și în interiorul acelui spațiu abstract.

Rep.: Cum vedeți modul cum e predată arta în curriculumul școlar, în prezent. Ar trebui să fie prezentă mai mult? În România, de exemplu, se face o oră de desen pe săptănână, în școala primară și la începutul gimnaziului, atât. E zero la liceu sau universitate. Nu se studiază arta sau arhitectura la istorie sau la alte discipline.

O.E.: Evoluția sistemelor educaționale rămâne adesea în urmă când vine vorba să trecem de gândirea compartimentată. Economia modernă, în care producția și comerțuul sunt separate, a fost rezultatul specializării într-un singur domeniu – să știi multe despre un singur subiect, dar nu prea mult despre altele.

Azi știm că trebuie să lucrăm orizontal, ca să spun așa, în multe domenii. Deloc surprinzător, e nevoie de multă imaginație pentru a putea să învățăm așa, să putem lucra cu zona privată, cu cea publică și cea civică, de la drepturi la compasiune. Creativitatea și imaginația ne permit să facem alegeri raționale chiar și atunci când lucrurile devin imprevizibile.

Totuși, unele sisteme școlare din prezent subestimează potențialul imaginației. De aceea, cred că fiecare școală ar trebui să aibă în mod regulat ore de artă, iar profesorul de artă ar trebui să fie în conducerea școlii, responsabil, în modele școlare depășite, cu încurajarea creativității și inovării.

Arta ca mijloc de comunicare pentru urgențele climatice

Rep.: Care este creația dumneavoastră pe care ați recomanda-o familiilor cu copii, să o viziteze înainte de toate? De ce?

O.E.: Am realizat Earth Speakr, care este o lucrare de artă, pentru a aborda unele dintre cele mai importante probleme ale vremurilor noastre. Criza climatică ne va afecta pe toți, iar copiii știu acest lucru. Ei au mintea deschisă și sunt hotărâți și, chiar dacă sunt prea tineri ca să voteze, ar trebui să îi ascultăm. Oricine dorește să participe este binevenit și sper să genereze o conversație cu familiile, în toate generațiile, să discute despre ce trebuie să facem pentru viitorul planetei noastre.

Earth Speakr este o lucrare predominant digitală și am făcut-o astfel pentru ca oricine să poată participa, oriunde s-ar afla. Copiii pot descărca și folosi aplicația Earth Speakr pentru a-și înregistra ideile despre bunăstrarea planetei noastre. Adulții sunt la rândul lor invitați să participe, vizitând www.earthspeakr.art și ascultând mesajele, împărtășindu-le cu alții și alcătuind grupuri de mesaje – așa-numitele Loud Speakr – pentru a demonstra și amplifica mesajele puternice pe care copiii le au de împărtășit.

Rep.: Aveți o abordare specială când vine vorba despre schimbările clipatice. Cum poate să contribuie arta la o mai bună înțelegere a acestei probleme majore și să îi facă pe oameni să reacționeze?

O.E.: Pentru mine, Earth Speakr este o oportunitate să aduc laolaltă ideile pe care le-am explorat în munca mea, în ultimii ani, pentru a aborda urgența climatică și pentru a întări o înțelegere comună a modului cum acțiunile noastre au consecințe asupra mediului. Numirea ca Ambasador al Bunăvoinței pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, pentru acțiune climatică și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, în 2019, a contribuit la această muncă. Am încercat să fac legături fizice, mai palpabile, prin artă, cu situațiile de criză climatică.

Cu Ice Watch, de exemplu, realizat împreună cu geologul Minik Rosing, 12 segmente masive de gheață desprinse de banchiza polară au fost transportate în centrele Copenhagăi (2014), Parisului (2015), și al Londrei, unde au fost aranjate diferit în 2018. Trecătorii puteau să atingă fragmentele gheței din Groenlanda și să fie martorii fragilității acesteia, pe măsură ce dispărea sub ochii lor. În 2012, am fondat afacerea socială Little Sun, alături de inginerul Frederik Ottesen, realizat design-ul pentru o lampă portabilă cu alimentare solară, care să înlocuiască iluminatul pe bază de carburanți în comunitățile fără electricitate și pentru a crește nivelul de conștientizare față de nevoia de extindere a accesului la surse durabile de energie. Până în 2019 au fost distribuite 1 milion de lămpi la nivel mondial, dintre care peste jumătate sunt în folosință în zone neconectate la rețele electrice. Aceste lămpi au ajuns să fie recunoscute pentru internaționalizarea acțiunilor de acces energetic, iar energia în sine este folosită la nivel individual. Ele aduc energia solară direct în mâinile copiilor și familiilor care le folosesc.

Rep.: Dacă doriți să mai transmiteți ceva anume, vă rugăm să o faceți.

O.E.: Vă rog să vă amintiți că lansarea Earth Speakr este doar începutul. Ceea ce va deveni această lucrare va fi o reflectare a participării tuturor, îndeosebi a copiilor. Cred că Earth Speakr va fi un moment colectiv incitant pe care copiii îl vor îmbrățișa și prin care își vor transmite propriile lor idei unice. Să facem împreună să funcționeze această lucrare de artă!

• NOTĂ: Campania #solidaritateCOVIDedu este un proiect al Edupedu.ro susținut de Fundația eMAG
• Stakeholderii care cred în educație și vor să se alăture inițiativei #solidaritateCOVIDedu sunt invitați să ne scrie pe comunicare@edupedu.ro